Placerea de a vorbi in public

Eu nu cred ca vorbitul in public este un dar cu care te nasti, asa cum nu cred ca este cea mai mare frica a oamenilor. Cred ca vorbitul in public e o abilitate pe care oricine o poate stapani la un nivel mediu daca stie cateva reguli si daca practica suficient, iar asta cu frica cred ca este un instrument de marketing folosit de catre cei organizeaza cursuri de public speaking.

Eu am avut toata viata o placere deosebita sa vorbesc in public. Era joaca mea preferata atunci cand eram mica si asta pentru ca il copiam pe tata. Tata era profesor si, pentru ca nu avea cine sa stea cu mine, trimitea cate un elev in pauza sa ma ia de la gradinita si ma tinea cu el in clasa uneori cand mama era schimbul 1 la spital. Faptul ca il vedeam pe el cum le vorbea elevilor si cum il respecta toata lumea cred ca m-a afectat pe viata. Asa ca, la gradinita prezentam spectacolele de final de an, in scoala primara invatam „predand” lectia papusilor si intotdeauna am preferat „ascultatul” si examenele orale pentru ca puteam sa aberez minute in sir, chiar daca citisem doar titlul lectiei…

Mai tarziu, cand mi-am inceput cariera am avut o obsesie: sa fiu trainer. Asta e tot ce mi-am dorit vreodata, dar viata m-a impins cumva in alta directie. Am aplicat doar la posturi de trainer regional sau training manager de-a lungul carierei si de fiecare data mi se propuneau posturi de executiv si le acceptam pentru ca erau mult mai bine platite, imi ofereau sansa sa invat mult mai multe si…sa tin cate traininguri vreau eu. M-a mirat faptul ca nici un om de HR sau manager nu si-a dat seama ca singurul lucru care ma motiveaza e trainingul. Preferam sa fac si munca trainerilor sau a training managerului doar ca sa am acces la sala de curs, sa folosesc orice ocazie sa ma ofer sa tin eu cursuri. Numai cei care iubesc cu adevarat meseria asta inteleg cum poti sa umbli luni in sir prin tara, sa ai in fiecare zi curs in alt oras, sa conduci sute de km in fiecare zi, sa dormi in fiecare noapte in alt hotel si sa nu fii obosit.

Acum sa ne intelegem, faptul ca mi-a placut de mica nu inseamna ca ma si pricepeam! La primul train the trainers am plans pentru ca mi-am dat seama ca eram varza: ma plimb excesiv, dau din maini aiurea si discursul meu o fi interesant, dar nu prea are logica. Bateam campii cu o gratie de gaina agitata. Norocul meu a fost ca primul curs a venit destul de repede, in a doua luna de cariera si a rezolvat multe din probleme.

Dupa 15 ani de cariera, sute de prezentari in fata a mii de oameni, 5 cursuri de public speaking si train the trainers  inca mai invat si cred ca asta nu o sa se termine niciodata. Acum invat de la Bogdan, colegul meu care este actor si care e de un charm si o naturalete fantastice. E cu totul la alt nivel si ma face sa vad domeniul asta dintr-o perspectiva total diferita. Nici el nu cred ca s-a nascut vorbitor, si la el e foarte multa practica. Mii de ore de actorie, sute de spectacole si gale prezentate, atat de multa practica, incat a devenit o rutina. In cursurile lui se joaca, glumeste si uite-asa te-ai trezit ca te simti confortabil si ca abia astepti sa ai ocazia sa te sui pe scena.

Uitandu-ma in urma, pot sa spun ca abilitatea de a vorbi in public m-a ajutat cel mai mult in cariera. Sa ai curajul sa te ridici in picioare si sa iti prezinti proiectele, ideile sau punctele de vedere, fie ca este vorba despre o echipa restransa sau o conferinta cu 500 de participanti, este privit de catre ceilalti cu admiratie. Gandeste-te cum ar fi sa stai pe scena, in fata unui public care te aplauda. Nu-i asa ca este un sentiment extraordinar? E o confirmare imediata a profesionalismului tau. Si iti pica atat de bine!

Asa ca, inlocuieste sentimentul de frica cu cel de placere,  invata regulile si exerseaza in fata „papusilor”. Iti garantez ca o sa te ajute, indiferent ce job ai in acest moment.

Alina

Alina Bota

166 views

25

Return to Browse