Ana Macovei- Artist Floral: “Oamenii ofera flori ca sa isi comunice emotiile sau sa transmita mesaje”

Ana Macovei este o femeie frumoasa, sotie, mama si cel mai in voga Artist Floral din Cluj Napoca.

De la Ana am invatat ca oamenii cumpara flori pentru a transmite mesaje celorlalti, ca exista un “dictionar al florilor” care ajuta la descifrarea acestor mesaje si ca fiecare floare pe care o oferi cuiva poate transmite un mesaj public sau unul secret.

AB: Ana, cand s-a nascut aceasta idee a “limbajului florilor”?

AM: In timpul Epocii Victoriene, in Marea Britanie, aceasta idee de a da semnificatii florilor a devenit extrem de populara si s-au scris o multime de carti pe acest subiect. Contextul era de asa natura incat conventiile sociale impiedicau oamenii sa isi exprime sentimentele in mod deschis, mai ales atunci cand era vorba de relatii de iubire. Ca urmare, foloseau aceste “dictionare florale” pentru a creea buchete care transmiteau un anumit mesaj, in functie de florile pe care le contineau.

AB: Nu m-am gandit niciodata la un buchet de flori ca la un mod de a transmite un mesaj codificat, insa mi se pare o idee extrem de inteligenta.

AM: Sa stii ca si noi cumparam flori inconstient, in functie de simbolistica, insa e mai mult o simbolistica care este legata de context, nu de adevarata semnificatie a florilor.

AB: Poti sa fii mai explicita?

AM: De exemplu, crizantema. Pentru noi este o floare care este profund legata de Ziua Mortilor, pentru ca este o floare de toamna care creste in curtile oamenilor si a fost intotdeauna la indemana, ieftina si folosita ca ofranda mortilor.

In realitate, crizantema este floarea culturii asiatice, fiind disputata intre chinezi si japonezi, iar semnificatia ei in Asia este total diferita.

Mentionata de  Confucius  in anul 500 i.e.n., crizantema este cultivata in China de peste 3000 de ani, ea fiind supranumita “floarea vietii”. Renumele i se trage dintr-o poveste veche chinezeasca care istoriseste despre Keu Tze Tung, care fugise in Valea Crizantemelor, dupa ce ofensase un imparat. Pentru a-si potoli setea,  el a fost nevoit sa bea roua de pe petalele crizantemelor, devenind, in acest fel, nemuritor. In timpul razboiului dinastiilor, fiecare razboinic din zona sudica purta o crizantema galbena, ca un insemn al curajului.

Pentru japonezi, aceasta floare este un semn  de viata lunga si de fericire. In Japonia exista un “Festival al Fericirii” dedicat florii. Vazuta ca un simbol al soarelui, crizantema, cu aranjamentul minutios al petalelor ei, este considerata de japonezi ca o reprezentare a perfectiunii.

AB: Stiind toate acestea, cred ca oricine s-ar simti onorat sa primeasca crizanteme intr-un buchet.

AM: Exact. Asa cum poate oricine s-ar simti onorat sa primeasca bujori rosu inchis, simbolul respectului pentru cei care aduceau onoare tarii, soldatilor si veteranilor de razboi.

AB: Deci florile pot fi oferite si barbatilor.

AM: Cu siguranta. In ciuda credintei populare, eticheta permite oferirea florilor barbatilor, atat timp cat acestea transmit mesaje de demitate, curaj, onoare, respect etc. si momentele sunt alese cu grija: finalizarea cu succes a unor proiecte, diverse aniversari, momente in care au nevoie de sustinere si de incurajare din partea celorlalti. Cum spuneam, un buchet de flori poate transmite mesaje importante atunci cand ne este greu sa le transmitem prin cuvinte.

AB: Ana, imi dau seama ca tu esti mai mult decat un artist floral, esti un facilitator al comunicarii dintre oameni.

AM: Asta mi-am dorit dintotdeauna. E simplu sa faci buchete de flori: te duci la un curs de design, inveti tehnici si apoi faci aranjamente in functie de culori, de forma, de pret. Asta poate sa o faca oricine. Eu mi-am dorit sa fac mai mult decat atat: sa ajut oamenii sa comunice deschis unul cu celalat. Si daca cuvintele vin greu, pot face acest lucru prin intermediul acestui “limbaj codificat” al florilor. Emotia descoperirii faptului ca nu ai primit doar un buchet de flori, ci un mesaj complex, este nepretuita. Va garantez ca nici unul dintre clientii mei nu vor mai dori sa cumpere flori adunate intr-un manunchi, colorate frumos, insa fara sa insemne nimic.

AB: Sa inteleg ca tu nu folosesti manunchiurile, adica buchetele clasice, ci noul trend in materie de arta florala, cutia.

AM: Ai dreptate. Imi place sa fac aranjamente florale in cutii de catifea si nu in buchet din mai multe motive. In primul rand, catifeaua transmite eleganta, regalitate, acel tus de clasa pe care hartia de impachetat nu o va putea oferi niciodata. In al doilea rand, intr-un aranjament in cutie se folosesc doar flori, nicidecum elemente de umplutura ca in buchetele clasice, cum ar fi verdeata in exces si hartia de impachetat.

Nu in ultimul rand, sunt importante si anumite aspecte fuctionale pe care le are cutia si nu le poate avea buchetul: e mai usor de transportat, florile rezista mult mai mult datorita buretelui cu minerale in care sunt asezate, cutia de cadou poate contine pe langa flori si cea mai buna ciocolata din lume si cutia poate fi pastrata ca amintire, se poate transforma intr-o frumoasa cutie de bijuterii.

AB: Mentionai ceva despre cea mai buna ciocolata din lume, e clar ca esti adepta calitatii de top. Florile sunt de cea mai buna calitate din lume?

AM: Unde este cea mai buna ciocolata din lume?

AB: In Belgia, evident. De acolo aduci ciocolata pentru cadouri?

AM: Da, ciocolata este Godiva. Dupa parerea mea este cea mai buna ciocolata din lume si cred ca, daca vrei sa oferi cuiva un cadou, alegi topul de marca.

AB: Sa inteleg ca florile vin direct din Olanda…

AM: Exact, am vrut flori de calitate, atat pentru clientii care cumpara aranjamente, cat si pentru cei care ma solicita in organizarea evenimentelor.

AB: Am o idee care ma roade de la inceputul discutiei: pentru companii ai putea sa faci niste aranjamente care sa transmita mesajele managementului? Cred ca unii manageri de HR s-ar bucura imens sa primeasca ajutor in privinta unor mesaje-cheie care sunt, de multe ori, greu de asimilat de catre angajati.

AM: Stiu ce spui, am lucrat si eu in corporate si cunosc provocarile companiilor in comunicarea interna. Excelenta ideea. As putea face aranjamente florale care sa transmita valorile companiei, key behaviours, anumite mesaje motivationale catre echipa etc…

AB: Ana, sa ne intoarcem putin la limbajul florilor. Stiu de la tine ca obiceiul se pastreaza cu sfiintelie la Casa Regala Britanica. E adevarat ca buchetul de mireasa al Ducesei de Cambridge, Catherine Middleton a pastrat aceasta traditie?

AM: Evident, cum altfel? Buchetul ei a fost unic, asa cum ar trebui sa fie buchetul oricarei mirese, asa cu toate florile alese la un eveniment ar fi frumos sa spuna ceva despre gazde si despre ocazie, pentru ca invitatii sa simta cu adevarat ca fac parte dintr-o poveste. Designul floral al fiecarui eveniment in parte ar trebui sa fie unic, inspirat din personalitatea organizatorilor, nu copiat din cataloage.

Buchetul lui Kate continea: lacramioare – simbol al fericirii regasite, dianthus – numit si Sweet William, o referinta discreta la sot, Printul William, iedera – semnifica fidelitate, casatorie, dragoste si afectiune, zambile – un simbol pentru constanta dragostei, mirt – emblema a casatoriei, a dragostei, este o planta folosita in mod traditional in buchetele de nunta ale printeselor, incepand cu 1845, cand a fost plantat de Regina Victoria.

AB: Ana, ce faci tu este fascinant, imi dau seama ca mesajele pe care clientii tai le transmit prin intermediul tau vor produce multa emotie si bucurie, asa ca nu pot decat sa iti urez sa faci cat mai multi clujeni fericiti!

Alina Bota

PS: Pe Ana Macovei o puteti contacta prin intermediul paginii ei de facebook  https://www.facebook.com/anamacoveiflorals

Evita Capcanele Mediocritatii In Cariera!

Daca ai avut sansa sa ocupi un post la o corporatie mare si sa fii bine platit, felicitari! La inceputul carierei, cand esti intr-un mediu nou si destul de jos in ierarhie, ai senzatia ca ai lumea la picioare: inveti multe lucruri noi, te simti intr-un mediu sigur, peretii de sticla ai corporatiei te protejeaza destul de bine de framantarile si nesigurantele din afara ei si iti ofera perspectiva luminoasa a avansarii.

In timp insa, pe masura ce incepi sa urci pe scara ierarhica, te vei lovi de tot mai multi manageri cu vechime in companie si vei fi socat de faptul ca, cu cat sunt mai vechi, cu atat sunt mai plictisiti. Multi dintre managerii “cu greutate” vor prefera mai mult pastrarea “traditiilor” decat sa implementeze proiectele noi si inovative propuse de angajati ambitiosi ca tine. Multe dintre proiectele tale vor fi ingropate la managerul direct, care mai degraba reduce la tacere un angajat ambitios si vizionar ca tine, decat sa isi puna jobul in pericol.

In timp, datorita deadline-urilor stranse, a proiectelor conduse prost, a ideilor respinse si a stresului generat de gestionarea relatiei cu manageri limitati si condusi doar de propriile interese, o sa iti pierzi si tu orice urma de ambitie si motivatie.

Pericolul care te paste este mediocritatea, care iti va suge orice urma de inteligenta si ambitie si te va duce intr-o zona in care ai un venit sigur, insa mori pe dinauntru.

Explicatia pentru esecul multor manageri de top din corporate aflati in situatia de a-si gasi alt job sau de a se indrepta inspre antreprenoriat este foarte simpla: pe masura ce avansezi in cariera, tinzi sa iti dezvolti mai mult zona de “soft skills” decat cea de “hard skills”. In corporatie trebuie sa inveti cum sa comunici cu ceilalti, cum sa fii un bun manager, cum sa iei decizii, cum sa gestionezi relatiile cu colegii in asa fel incat sa cresti pe scara ierarhica.

Asta inseamna ca, pe masura ce cresti pe scara ierarhica, devii mai degraba un “vanzator” decat un “expert” in ceva.

Asta explica de ce, pe masura ce trece timpul, managerii devin mult mai putini abili in zona “tehnica” decat cei din subordinea lor si de ce, aflati in situatia in care sunt nevoiti sa se reinventeze, au tendinta sa spuna “nu stiu sa fac nimic concret”, adica nu au nici o expertiza clara.

Care sunt solutiile?

  1. Alege-ti cu grija hobby-urile. Daca iti petreci timpul liber invatand despre un domeniu care te pasioneaza, acest domeniu poate sa devina la un moment dat o zona de expertiza pentru tine.
  2. Educa-te si pe zona de “hard skills” ca sa devii un expert cautat in domeniul tau. Profesionalismul si reputatia se construiesc pe baza abilitatilor “hard”, nu a celor de comunicare.
  3. Schimba periodic mediul, compania, domeniul. Ramai “flamand” si ambitios, nu aluneca in delasare.

Lumea in care traim se schimba cu o rapiditate fantastica. Cand cazi in capcana mediocritatii, inertia ta este foarte mare si risti enorm in cazul in care esti nevoit sa o iei de la capat.

Exploreaza-ti optiunile si fii mereu proactiv in privinta carierei tale!

Alina Bota

Exista Viata Dupa Corporatie!

“- Salut! Vreau neaparat sa vorbesc ceva cu tine!

– Ce s-a intamplat? Ai patit ceva?

– Nu, dar nu mai suport jobul asta, trebuie sa fac ceva neaparat!

– Ce s-a schimbat asa brusc?

– Nu e brusc, sunt nemultumit de ceva vreme, insa acum am ajuns la limita. Pur si simplu nu mai pot! Ma trezesc tot mai greu dimineata, intarzii, evit discutiile cu colegii, evit sedintele, evit proiecte, nu ma pot concentra si in 90% din timp sunt cu mintea aiurea.

-Cum adica cu mintea aiurea?

– Am o stare de anxietate continua, nici nu pot sa dorm in ultimul timp, ma simt constrans sa fac ceva ce nu mai vreau sa fac. Mi s-a luat pur si simplu si simt ca am ajuns in fata unui zid, nu vad iesirea.

– Cu sanatatea cum stai?

– Ei, iti dai seama ca starea asta imi suge toata energia, ma dor diverse chestii si sunt irascibil cu toata lumea. Mi-am dat seama cand mi-a spus o colega ca de ceva vreme ma vait tot timpul de cate ceva.

-Ai vorbit cu cineva despre asta?

-Cu cine? Daca ma duc la seful meu sa ii spun ca mi s-a luat, cand tocmai a fost avansat si are planuri mari, ce crezi ca zice? Nevasta-mea nu ma poate ajuta, daca ii spun ca vreau sa plec de la job ne certam, are si ea o sefa noua si cam ciudata, avem credite, copiii incep scoala, nu vad iesirea si sunt tot mai stresat. Ma gandesc serios sa apelez la un psiholog, poate ma mai linistesc.”

Simptomele “nefericirii la job” sunt diverse si sunt de la stari de nemultumire pana la diverse somatizari fizice.

Cauzele pot fi multiple, de la frustrari generate de comportamentul sefilor, la lipsa de perspectiva in ceea ce priveste avansarea, la schimbarile care se petrec in companie sau pot sa vina in urma unor experiente personale care au provocat schimbari la nivelul aspiratiilor profesionale sau personale.

De multe ori, nemultumirile se rezolva prin comunicare, insa cand sunt profunde si vechi, singura solutie este exitul.

Cum iti pregatesti insa exitul dintr-o companie, mai ales atunci cand ai deja vechime, ai o pozitie si un stil de viata cu care te-ai obisnuit, e poveste lunga.

Cea mai mare eroare pe care o poti face este sa faci miscari bruste sau schimbari radicale, fara sa iti cunosti foarte bine optiunile si fara o strategie clara de cariera pe viitor.

Cea mai simpla solutie, este sa apelezi la un consilier in cariera, insa iti recomand sa iti alegi pe cineva de calibrul tau. Cineva care a fost in papucii tai si cu care vorbesti aceeasi limba, care pricepe luptele de putere din corporate si implicatiile fiecarei decizii la nivel de reputatie profesionala.

Unde gasesti astfel de consilieri? In firmele mari de HR sau in zona de freelancing. Alege un fost executiv sau un fost manager de HR care ofera consultanta si cu care poti avea o discutie deschisa, cu cartile pe fata, despre abilitatile, experienta, pasiunile, valorile tale si despre optiunile pe care le ai.

Daca esti nemultumit la job, solutia nu este nici sa zaci in nemultumire, dar nici sa faci miscari bruste in cariera.

Solutia pe care ti-o ofer eu este aceea de a-ti explora optiunile si a-ti construi o strategie de exit din situatia in care te afli.

Astfel, vei “risca” doar 2 zile de munca intensa cu tine, intr-un cadru safe si confidential, participand la un workshop restrans, cu oameni la fel ca tine, de la care vei avea cu siguranta ce invata.

Workshopul se numeste “Exista Viata Dupa Corporatie”, detalii si inscrieri gasesti aici. 

 

 

 

 

 

Cum iti poti depasi teama de a cere pretul corect pentru munca ta?

La intrebarea: ”Cum anume pot sa castig cat mai repede bani?” raspunsul meu este intotdeauna: “Cere pretul corect”.

Pare simplu, insa in realitate, sa ceri bani pentru ceea ce faci poate fi paralizant de-a dreptul.  Cea mai mare teama este aceea ca vom fi respinsi, vom pierde clienti si nu vom mai avea din ce sa ne platim facturile.

Ce e de facut?

  1. Consulta-te cu un expert

Si eu, la fel ca multi antreprenori sau freelanceri, am lucrat la inceput gratuit, apoi mi-a fost teama sa cer pretul corect pentru munca mea. Aveam senzatia ca ceea ce fac eu este usor, ca toata lumea stie sa faca business coaching, training sau design de business si strategii. In plus, imi place atat de mult sa fac ceea ce fac, incat nu mi se pare deloc munca. Banii ar fi trebuit sa vina din munca grea, nu asa usor si placut, nu-i asa?

Am avut nevoie de discutii serioase cu un prieten care mi-a devenit ulterior si client, HR Manager intr-o corporatie cu mii de angajati si cu experienta de 20 de ani in lucrul cu diversi consultanti/coach/traineri la nivel international. El m-a ajutat sa inteleg care este pretul corect pentru ceea ce fac pe fiecare categorie de servicii in parte: cat ar trebui sa cer pe ora de coaching, pe ora de consultanta si pe ziua de training. El m-a facut sa inteleg unde ma pozitionez ca experienta si ca expertiza in comparatie cu colegii de breasla, avand in vedere faptul ca eu am 18 ani de cariera de executiv in spate, nu de speaker sau de consultant. Inca nu am curajul sa cer pretul stabilit de el, insa problema este la mine, nu la clienti.

Daca nu gasesti un expert cu care sa te consulti, cauta produse sau servicii similare ca si calitate si vezi unde te situezi ca pret.

  1. Inceteaza sa mai spui tuturor ca esti la inceput

Imagineaza-ti ca mergi la un coafor si primul lucru pe care ti-l spune hair stilistul cand te asezi pe scaun este: “Stiti, eu sunt la inceput”. La ce te gandesti? La calitate scazuta si pret mic, nu-i asa? Ba, mai mult, ar putea sa te tunda gratis, nu-i asa? Doar i-ai facut onoarea sa ii fii client!

Clientii care iti vad produsele sau serviciile expuse fac evaluarea calitatii produselor tale dupa diverse criterii foarte personale. Aproape toate achizitiile noastre sunt emotionale si privim totul in termeni de nevoie/dorinta/solutie. Daca le place ce vad, cumpara. Nu e cazul sa te devalorizezi singur in ochii lor.

  1. Pretul prea mic genereaza frustrari

Imaginati-va urmatorul scenariu: cer un pret prea mic, ma aglomerez de clienti si abia reusesc sa fac  fata solicitarilor. In secret, acumulez frustrari (de parca clientul e de vina ca eu am cerut prea putin) si incep sa devin superficial in livrare. Rezultatul? Clientii nu sunt multumiti si nu te recomanda, chiar daca pretul a fost foarte mic.

Cand am fost Manager Private Investments am invatat un lucru foarte simplu de la partenerii din Private Banking: banii poti sa ii obtii muncind cu un numar foarte mare de clienti si cu un pret mic, ceea ce inseamna un efort foarte mare, sau oferind servicii de top, la un pret ridicat, unei categorii de clienti premium. Majoritatea antreprenorilor aflati la inceput prefera sa ocoleasca piata premium de teama ca serviciile lor nu se ridica la nivelul de calitate cerut pe aceasta piata. Cel mai usor este sa iti ridici calitatea, nu sa cobori pretul si sa muncesti mai mult si sa acumulezi frustrari.

  1. Invata sa vinzi

Teama de a cere bani te face sa te concentrezi sa scazi pretul cat mai mult si sa oferi discounturi, in loc sa te concentrezi pe a prezenta beneficiile produselor si serviciilor tale.

Banii nu sunt niciodata problema. Cand intelegi valoarea unui produs/serviciu pentru tine, banii se gasesc. Gandeste-te de cate ori in viata n-ai avut bani pentru o achizitie, dar ai reusit sa faci rost pentru ca era importanta pentru tine.

In plus, daca faptul ca nu au clientii bani te ingrijoreaza, inseamna ca nu esti in piata potrivita. Grija ta ar trebui sa fie calitatea serviciilor/produselor, nu cum poti sa mai scazi pretul. Nu poti sa vinzi produse de lux la chioscuri de cartier, asa ca gandeste-te bine cine este clientul tau si unde il gasesti.

Teama de a cere pretul corect pentru munca ta este normala la inceput de drum in antreprenoriat. Daca persista insa o perioada mai lunga de timp si are legatura cu mai multe aspecte ale vietii tale, atunci probabil este vorba despre o stima de sine scazuta.

Pentru a afla care sunt solutiile in acest caz, am contactat-o pe Irina Forgaciu, psiholog cu peste 9 ani de experienta practica la cabinet, care a intalnit multe cazuri in care stima scazuta a avut efecte daunatoare asupra carierei si veniturilor clientilor ei. Irina ne-a transmis punctul de vedere al specialistului.

Teama sau jena de a ne lansa pe cont propriu si de a percepe o anumita suma de bani pentru serviciile oferite este o consecinta a lipsei de incredere in sine. Stima de sine sau sentimentul propriei valori se refera la capacitatea persoanei de a se pretui pe sine si se poate educa in orice moment al vietii.

Parerea pe care o avem despre noi insine determina felul in care ne vor privi si ne vor trata cei din jur. Henry Ford afirma ca exista oameni care cred ca pot si oameni care cred ca nu pot. Ambele parti au dreptate.

Cand stima de sine este scazuta, oamenii se asteapta la tot felul de momente neplacute de-a lungul unei zile, ca de exemplu sa fie criticati, inselati, controlati, chiar desconsiderati de catre cei cu care interactioneaza. Aceasta stare impovaratoare atrage dupa sine tendinta de autovictimizare, izolare si profunda neincerdere in sine.

Intotdeauna este loc pentru o stima de sine mai mare, asa ca pentru a ne simti mai valorosi nu trebuie decat sa ne jucam putin cu mintea noastra, pentru a o scoate din tiparele ei automate. In ce fel? O sa va ofer cateva exercitii simple:

1. Propuneti-va sa notati etichetele negative pe care vi le puneti singuri (de exemplu, “sunt prea tanar/a sau prea in varsta, lipsit de experienta, incepator ca sa…”, “sunt prea timid/a…, niciodata nu am lucrat pe cont propriu, daca oamenii nu vor fi multumiti de serviciile mele” etc.) si sa le gasiti 3 contraargumente.

De exemplu: ”Am citit foarte mult pe aceasta tema, am facut cursuri suplimentare, candva am terminat facultatea cu medii mari, semn ca in mine exista potential, am discutat despre situatie cu o somitate si stiu exact despre ce este vorba, imi doresc sa fac aceste lucruri pentru ca sunt talentat/a” etc. Cu alte cuvinte, vreau sa castig din pasiunea mea, dar ma tem sa-mi dau voie. Ce sta la baza nevoii mele de a fi remunerat/a? Munca: muncesc foarte mult, dedic timp pretios pasiunii mele; disponibilitatea: ma adaptez pietei oricand e nevoie; abilitati dobandite: pe masura ce lucrez, zi de zi, ma pricep sa fac deja mai repede si mai bine munca de rutina.

2. Controlati-va ingrijorarile. Propuneti-va sa observati cate obstacole este obisnuita mintea dvs. sa genereze intr-o zi. “N-am experienta, sunt la inceput de drum, nu ma pricep prea bine la asta, altii ar reusi cu usurinta si din prima, in timp ce eu ma tot chinui in zadar, oricat incerc sa ma fac auzit/a, ceilalti ma ignora, pentru piata plina de concurenti, eu nici nu exist” Nu le alimentati. Compensati-le cu niste afirmatii pozitive si mergeti mai departe, continuati sa munciti fara sa va mai ganditi la altii. Daca nu stiti ceva, intrebati si continuati sa va concentrati pe ceea ce faceti. Pe masura ce avansati, vor incepe sa se vada si rezultatele, iar acest fapt sporeste increderea in sine. Ajunsi in acest punct, puteti cere bani in plus.

3. Luati o coala de hartie si notati 50 de motive pentru care sunteti o persoana extraordinara. Nu 10, nu 20, ci 50 de motive. Lista ramane deschisa si o completati pe masura ce mai gasiti un motiv. Motivele pot fi diverse: de la calitati innascute pana la abilitati dobandite. De exemplu, reactionez foarte bine in situatii stresante, am toleranta crescuta la efort si critici, imi sar in ochi rapid greselile, am nevoie de putine ore de somn pe noapte, stiu sa inot, citesc cu placere, ma preocupa ecologia etc. Probabil la inceput va fi usor de scris, iar apoi veti avea senzatia ca va fortati intr-o directie deloc naturala. Este firesc, deoarece nu sunteti obisnuiti sa va ganditi la calitatile dvs. Cautati exemple, in memoria dvs., de momente in care ati manifestat acele calitati, chiar daca acum va par artificiale.

4. Notati cu culori diferite si cu litere mari care sunt talentele dvs. si ce anume va motiveaza in orice moment, pe drumul ales.

5. Iertati-va pentru greselile pe care le faceti si invatati din ele. A gresi este un lucru firesc. Nu va cramponati in greseli. Reformulati sau reincadrati situatiile negative, astfel incat sa sesizati si aspectele pozitive in tot raul, apoi folositi-va de oportunitatile de invatare. De exemplu, ati gresit si un client nemultumit v-a atras atentia. Daca el nu a renuntat la colaborarea cu dvs., inseamna ca are incredere in ceea ce faceti.

6. Alocati cate 5 minute zilnic, inainte de culcare, pentru a va gandi exclusiv la realizarile din ziua care a trecut. Realizarile nu se refera strict la lucruri marete. Poate fi un zambet de multumire primit de la client sau poate ca ati reusit sa depasiti usor si fara stres un moment dificil.

Din punct de vedere biologic, mintea este setata pe a descoperi si a procesa lucrurile negative care ni se intampla. Teama de a cere bani pentru efortul personal este corelata cu teama de esec si cu teama de a gresi, iar ele ne sunt inoculate inca de mici, in mod constant, cu picatura chinezeasca. Doar prin perseverenta, exersand zilnic cate putin, vom putea iesi din tiparele care ne tin blocati in acelasi punct.

Exista intotdeauna speranta ca viata noastra se poate schimba, cu conditia sa facem ceva concret in acest sens. Dupa cateva sedinte de consiliere psihologica, se pastreaza atat motivatia, cat si setarea intentiei si a vointei de a creste stima de sine.

Invingand fricile care ne tin pe loc si investind resurse in cresterea stimei de sine, a cere bani pentru munca noastra devine un fapt firesc. In caz contrar, este foarte probabil ca dupa simpla lectura a strategiilor, sa ramanem tot acolo unde am fost si inainte.

La final, am sa va propun un mic exercitiu. Cresteti treptat pretul produselor/serviciilor voastre incepand de azi, pana cand o sa incepeti sa fiti refuzati. O sa aveti surpriza sa vedeti faptul ca ceilalti va pretuiesc mai mult decat voi insiva.

Alina Bota

PS: Pe Psiholog Irina Forgaciu o gasiti in Cluj Napoca si o puteti contacta prin intermediul paginii ei de facebook https://www.facebook.com/psihologirina.forgaciu

Bufnita Kipp ii invita pe toti piticii Clujului la o MEGA PETRECERE in Parcul Stadion!

Vara, Clujul ne-a obisnuit cu petreceri de toate tipurile si pentru toate categoriile de public, de la cei mai mici, pana la bunici.

Pastrand traditia, Dana Bogdan, fondatorul Kids Party Planner, s-a gandit ca, intre Electric Castle si Untold, doua festivaluri de renume international care se adreseaza adultilor, ar fi minunat sa organizeze o MEGA PETRECERE pentru cei mai mici locuitori ai cetatii.

La fel ca multe dintre mamicile antreprenor pe care le-ai intalnit in tara, si eu am avut ideea acestui proiect in perioada maternitatii. Aveam deja 3 ani de experienta in organizarea unor petreceri la piscina Transyllvania College, unde eram Manager in Departamentul Swimming Pool si instructor de inot. Proiectul a stat putin in „sertar”, pana in momentul in care am participat la un workshop „Si mamica si antreprenor de succes”, si atunci am prins curaj sa pornesc cu toata energia pe acest drum.

  • Ideea o aveai, ce iti lipsea?

Cred ca niste validari, in primul rand, si apoi o strategie clara si o imagine care sa ma reprezinte. Imediat dupa workshop, mi-am facut pagina de facebook, am inceput promovarea si din aprilie am inceput sa lucram impreuna 1 la 1 la acest proiect.

  • Ce s-a schimbat din aprilie si pana acum?

In primul rand, mi-am clarificat ideea, publicul tinta, am facut o strategie de promovare si am facut o serie de parteneriate. Am participat voluntar la Festivalul LollyBoom care a avut loc in Cluj Napoca intre 1-4 iunie, unde am avut propriul nostru cort cu ateliere de creatie pentru copii si am avut mare succes. Intre 6-7 iulie am participat alaturi de Ludy.ro la Street Food Festival si mi-a facut mare placere sa ajut, la randul meu, un partener.

  • Cate petreceri pentru copii ai organizat in ultimele 4 luni?

Incepand cu luna aprilie, agenda mea a fost plina in fiecare weekend. Am avut si 3 petreceri intr-o zi, asa ca pot sa spun ca suntem pe drumul cel bun. Nu am facut un calcul exact, dar cred ca au fost peste 50 de petreceri in aceasta vara.

  • Ce tip de petreceri organizezi?

In general petreceri tematice, zile de nastere organizate acasa sau in locuri special amenajate, botezuri sau “kids corner” la nunti sau alte evenimente. Ne-a facut mare placere sa organizam un eveniment in 1 iunie pentru spitalul de recuperare Polaris Medical, pentru copiii angajatilor.

Da, este un eveniment organizat 100% de noi, la care am invitat sa participe gratuit toti partenerii si prietenii nostri.

  • Am inteles ca tot evenimentul este gratuit, adica nu se plateste intrarea la ateliere si nici folosirea diverselor accesorii si topogane gonflabile. 

Asa este, vrem ca toata lumea sa se bucure de acest prim eveniment, asa ca totul va fi oferit gratuit de catre noi si de catre partenerii nostri. Dorinta noastra este sa facem fiecare copil care participa la acest eveniment sa se simta ca si cum ar fi ziua lui de nastere si sa isi aminteasca cu placere de intalnirea cu Bufnita Kipp.

  • Cu ce ii intampinati pe copilasi?

Vom amplasa 2 corturi in Parcul Stadion cu jucarii educationale, baloane, tobogane gonflabile si, incepand cu ora 15:00, vom organiza o serie de ateliere de creatie, de dulciuri handmade, de povesti, aranjamente florale si face painting.

  • Cine va sustine aceste ateliere?

Partenerii nostri sunt, majoritatea, mamici antreprenor, asa ca au experienta mare atat cu propriii lor copii, cat si cu copilasi de toate varstele.

Atelierele vor fi organizate de:

Ana Macovei – Artist Floral, va face, impreuna cu copilasii, 2 aranjamente florale: o buburuza si o albinuta

Mirabela Les –“ PUPO Books and Toys” va sustine atelierul de citit povesti

Stefania Cristiana de la “Gateste Fin” va face atelierul de dulciuri homemade

Adriana GogCertified Relax Kids Coach la Relax Kids Romania va sustine 2 ateliere pentru copii : Relax Kids Little Stars si atelierul de Relax Kids – Atelierul de crafting

Echipa Kids Party Planner – va  avea un atelier de pictura pe fata pentru copii, jocuri si concursuri precum si un kids corner cu multe multe jucarii si vom decora dulciurile  cu toppers din hartie colorata

  • Majoritatea partenerilor tai sunt mamici antreprenor, poti sa ne spui cine sunt?

Sunt femei puternice si creative, pe care le admir foarte mult si le multumesc pentru ca au venit alaturi de mine la acest prim eveniment public. 

Mihaela Rus – Director general Vitrina Advertising

Nora Niculescu – Owner Cuibul Berzelor

Raluca Bojan – Owner Ludy

Camelia Lung – Owner Icc Consulting

Birtocean Chis Diana – Owner Jucarii Fericite&Tobogan Gonflabil 

Ioana Hausi – Owner Rent a Toy

Lia Lungu – Owner la locul de joaca Titan Oraselul Copiilor 

Anca Rusu si Alida Cunneen – Exploratoriu Muzeul copiilor

Andreea Bompa – Blogger Aventuri in cinci ;

Andra Spanu si Andreea Costin – owner Bebepufulete 

Larisa Tulbure – Smart Kids – loc de joaca din Cluj 

Ioana Panciuc Lumperdean – Owner Treasures 

Dumitrita Albu – Fotograf, Visual Storyteller “People of Transylvania”

Campean Ligia Stefania – Fotograf

  • Dana, te felicit pentru initiativa si pentru faptul ca ai adus impreuna, in acelasi proiect, mamicile antreprenor din Cluj. Voi sunteti exemplu de comunitate unita, care a demonstrat ca cea mai rapida cale de crestere este colaborarea si nu competitia.

Da, in Cluj am reusit, si datorita workshopurilor tale, sa colaboram intre noi, chiar daca oferim servicii similare. Am inteles ca fiecare vine cu ceva diferit, fiecare are personalitatea ei si ca faptul ca oferim servicii similare sau produse similare nu inseamna ca nu ne putem promova una pe cealalta si colabora in proiecte de amploare mai mare, unde nu putem face fata singure.

  • Dana, la final, spune-ne povestea Bufnitei Kipp. Cum s-a nascut mascota Kids Party Planner, atat de indragita de copii?

Prima petrecere tematica organizata de mine a avut ca tematica o bufnita. Bufnita este un simbol al intelepciunii, fortei si energiei. Este un simbol ocrotitor al destinului, norocului, cunoasterii si ajuta la dezvoltarea capacitatilor in planul carierei. Bufnita influenteaza in mod pozitiv curajul de a ne asuma responsabilitati deosebite .

Eu spun ca mie bufnita mi-a purtat noroc, asa ca imi doresc sa le poarte noroc tuturor copiilor care participa la evenimentele noastre.

Mara Sas de la Nastoorica ne pregateste o surpriza, asa ca de Bufnita Kipp o sa mai auziti pe viitor, pentru ca va deveni prietena care aduce noroc copiilor. 

Si LevelUp Vision este unul dintre partenerii la acest eveniment, asa ca imi face mare placere sa anunt toate mamicile antreprenor partenere ca sunt invitate gratuit la workshopul “Si mamica, si antreprenor de succes” care va avea loc in 3 august in Cluj. De asemenea, toate mamicile care vin cu copilasii la petrecere au parte de 50% reducere la acest workshop daca posteaza pe facebook o fotografie de la eveniment.

Mult succes Danei Bogdan si partenerilor ei, distractie placuta tuturor piticilor din Cluj Napoca!

Alina Bota

5 strategii care te vor ajuta sa iti depasesti teama de expunere

Roger Stone, consultant politic pentru Richard Nixon, Ronald Reagan si Donald Trump spune ca “singurul lucru mai rau decat sa se vorbeasca despre tine este sa nu se vorbeasca despre tine”.

Una dintre conditiile principale pentru a avea succes este expunerea, adica sa ai indrazneala sa iesi din multime si sa te faci remarcat. Indiferent daca vorbim despre exprimarea unei idei originale in fata colegilor sau despre promovarea talentului nostru atunci cand pornim o afacere pe cont propriu, majoritatea oamenilor manifesta mari retineri atunci cand sunt nevoiti sa iasa din multime.

Teama de expunere nu este doar apanajul romanilor si nici specific zilelor noastre, a existat dintotdeauna. Sunt o multime de idei minunate in lumea asta care nu vor fi niciodata implementate din teama de expunere a celor care le-au creat. Erau sanse mari ca omenirea sa nu afle ideile evolutioniste ale lui Darwin, din moment ce acesta a asteptat 34 de ani inainte de a publica, din teama de a nu fi judecat pentru ideile lui.

Experienta mea de consultant de business si de personal branding mi-a demonstrat faptul ca aceasta teama de expunere este direct proportionala cu nivelul de educatie al clientilor mei, ceea ce poate parea surprinzator la prima vedere. Intalnesc zilnic oameni educati si talentati care se tem sa spuna lumii ce fac de teama ca nu sunt suficient de buni, in timp ce diversi indivizi fara educatie, dar cu mult “tupeu”, cum ne place noua sa poreclim increderea in propria persoana (pentru ca nu ne place sa vedem ca altii o au si noi nu), au succes.

Exista metode de a evita expunerea? Cu siguranta exista, insa acestea presupun sa te angajezi pe un drum lung, anevoios si extrem de costisitor, in care te folosesti de alte persoane ca sa te ascunzi. Nu e mai simplu sa gasesti niste metode de a depasi aceasta teama si de a te simti bine in pielea ta tot restul vietii?

Ca si consultant, mi-e imposibil sa merg mai departe cu un client care se teme sa comunice public despre afacerea sau despre talentul sau. De aceea, de multe ori, intrerup procesul si recomand clientilor sa stea de vorba cu un psiholog pentru a intelege de unde vine aceasta teama, pentru a o depasi.

Irina Forgaciu este psiholog cu 9 ani de experienta practica si peste 500 de clienti in portofoliu,  imi este la randul ei clienta si am discutat cu ea despre aceasta teama de expunere pe care a vazut-o la multi clienti de-ai ei, dar a simtit-o si pe propria ei piele, in timpul procesului de branding.

  • Irina, de unde vine aceasta teama de expunere? Care sunt principalele cauze?

Diversi cercetatori incrimineaza rolul factorilor genetici in teama de expunere, peste care se suprapun cateva experiente negative de viata si o gandire de tip anxios.

Altfel spus, unele persoane se nasc cu predispozitia de a dezvolta forme de teama de expunere, cum ar fi teama de expunerile orale publice, teama de a intretine dialoguri in cadre non-formale (de exemplu la petreceri), teama de intalnire cu persoane noi, discutiile in contradictoriu si discutiile cu persoane importante, care reprezinta o autoritate.

La un moment dat in viata, aceasta vulnerabilitate este alimentata de evenimente stanjenitoare in cadrul unor interactiuni sociale si este intretinuta de ganduri si scenarii sumbre sau prapastioase. De asemenea, este important sa se tina cont de faptul ca exista o anumita predispozitie a creierului de a dobandi o multime de frici, in scop adaptativ (supravietuirea speciei), iar unor persoane le lipsesc pur si simplu abilitatile sociale.

  • Se poate depasi aceasta teama?

Persoanele care se tem de expunere pot invata cum sa isi schimbe convingerile negative nerealiste si cum sa caute singure dovezile contradictorii, fie cu ajutorul unui specialist (psihologul), fie singuri,  parcurgand literatura de specialitate, insa in acest caz are nevoie de foarte multa motivatie si determinare.

  • Ce le poti recomanda celor care se gandesc cu groaza la expunerea publica?

Recomand persoanelor care se gandesc cu groaza la expunerea publica urmatoarele strategii:

  1. Sa isi testeze scenariile de tipul prezicerilor negative, adica sa noteze cum cred ca vor decurge lucrurile, cum se vor comporta ele si cum se vor comporta ceilalti. Ulterior, acest scenariu va fi comparat cu ceea ce s-a intamplat in realitate, dupa ce a trecut evenimentul de expunere. Acest exercitiu ajuta persoanele sa constientizeze faptul ca predictiile sunt cel putin partial incorecte sau total distorsionate.
  2. Sa descrie ce anume gandesc ele atunci cand ii observa pe altii trecand exact prin situatiile de care se tem. In general, concluzia este ca ceilalti oameni sunt judecati mult mai bland decat s-ar judeca pe ele insele (autocritica).
  3. In cazul in care se intampla ca intr-adevar sa primeasca un raspuns negativ din partea autoritatii sau a grupului la care se expun, persoanele sa se gandeasca la explicatii alternative. Intrebarea “Ce ar mai putea sa insemne acest lucru?” este foarte utila. De exemplu, autoritatea (seful) care s-a comportat inadecvat sau a judecat sa fi avut o zi foarte, foarte proasta, din cauza unui eveniment in familie.
  4. Sa se fereasca de generalizari. Daca o expunere a iesit prost din diverse motive, acest lucru nu inseamna ca se va intampla la fel si data viitoare. Sau daca persoana primeste un feedback negativ in urma unei expuneri, acest lucru nu are de-a face cu valoarea sa ca om.
  5. Sa exerseze expunerea in imaginar: ce obstacole cred ele ca vor intampina si sa ofere cate 2 sau 3 solutii pentru fiecare obstacol.

Exista numeroase tehnici psiho-emotionale sau comportamentale care pot ajuta orice persoana sa isi invinga teama de a se expune. Din multitudinea lor, fiecare isi poate alege cateva, pe care le considera a fi cele mai potrivite, dupa care este nevoie de practica. 

Asa cum creierul a invatat sa faca anumite conexiuni care nu ne avantajeaza, el poate fi dezvatat si reinvatat ceea ce ne dorim sa obtinem. Psihologul faciliteaza acest proces si, prin temele pe care le indica de la o sedinta la alta, persoanele depasesc, intr-un timp scurt, teama de expunere.

As adauga la cele spuse de psiholog Irina Forgaciu doar un singur lucru, care pe mine m-au ajutat foarte mult sa imi depasesc teama de a iesi in public: multi dintre clientii cu care am colaborat mi-au spus”de ce nu am stiut mai devreme de existenta ta? as fi salvat si bani si timp daca te stiam mai devreme”.

Atunci mi-am dat seama ca oamenii pe care ii poti ajuta cu ceea ce faci tu sunt mult mai importanti decat temerile tale si nu poti sa stai ascuns la nesfarsit si sa astepti sa te gaseasca ei, e jobul tau sa iesi in fata si sa spui ca existi.

Alina Bota

PS: Pe Irina Forgaciu o puteti gasi in Cluj Napoca si o puteti contacta aici.

 

 

#rezist sau #schimb?

Majoritatea dintre noi am crescut cu modelul parintilor nostri: faci scoala, ai diploma, te angajezi la o firma buna (dupa ’94 am inceput sa preferam multinationalele pentru ca ofereau conditii mai bune si erau mai seriosi decat antreprenorii romani), iti faci credit si iti cumperi si tu casa ta, iti gasesti un partener pe viata, faci copii si pastrarea stabilitatii devine un deziderat.

Daca vrei schimbare, iti mai poti schimba freza, masina, zugraveala sau covoarele de prin casa si eventual locul in care iti faci vacantele. Nimic structural. Daca nu-ti place, sufera si inghite. #rezista, ca altfel “ce zice lumea?”, “te faci de rusine!” daca iesi din rand.

Asta pare esecul suprem in viata romanilor: ”te faci de rusine!”. “Rusinea” si “gura lumii” devin ca niste umbre care te vor urma toata viata si iti vor suge orice urma de lumina. “Nu-i voie!” nici sa te lasi de job, nici sa divortezi, nici sa pleci sau sa ai un stil de viata diferit fata de majoritatea. Stai acolo si #rezista. Ce? Altii cum au rezistat zeci de ani? Tu de ce nu esti capabil sa #rezisti, losere?

Aceasta inertie se vede peste tot, de la viata privata, in care putini sunt cei dispusi sa faca schimbari structurale daca sunt nemultumiti (schimb partenerul, schimb casa, schimb locul etc.), pana la modul in care acceptam tacit toate mizeriile din viata publica. Suntem obisnuiti sa #rezistam si sa ne rugam ca schimbarea sa vina cumva din exterior, sa ne salveze cineva, oricine: americanii, europenii, un Ciolos sau cineva mai puternic. Ducem lipsa de lideri in toate domeniile, insa liderii sunt agenti ai schimbarii si noua nu ne place schimbarea.

Adevarata schimbare vine de la fiecare individ in parte; Gandhi spunea: “fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”, insa cum are unul mai rasarit cate o initiativa (indiferent de domeniu), cum se aliaza o multime de adepti ai #rezistentei impotriva lui si il lovesc cu ciocanele in cap pana ii trece. Vrei schimbare? Cara-te de aici, pleaca! Aici noi nu acceptam schimbarea. Cine esti tu sa crezi ca poti? Eu nu cred ca pot, tu de ce sa poti? Sau mai degraba: “eu nu am chef sa pot si nici nu vreau sa vad ca tu reusesti.”

Pastrarea status-quo-ului a devenit din ce in ce mai greu de sustinut in ziua de azi, cand totul se schimba in jurul nostru cu o rapiditate uimitoare si aceasta cursa in cautarea stabilitatii devine obositoare si extrem de frustranta.

Mai mult decat atat, acest stil de viata devine extrem de periculos deoarece ne atrofiaza abilitatile de adaptare la schimbare. Devenim asemeni animalelor salbatice, care, desi se nasc cu instincte puternice de supravietuire si abilitati de vanatoare, daca sunt tinute toata viata in custi, devin incapabile sa isi foloseasca aceste abilitati. Cu cat sunt eliberate mai tarziu, cu atat perioada de acomodare la mediul lor natural este mai lunga.

Lungile perioade de detentie le pot chiar domestici si face incapabile sa se mai adapteze la noile conditii. Asteapta sa primeasca hrana zilnica, in loc sa porneasca in cautarea ei si reactioneaza docil la orice abuz.

Din fericire, asistam la o miscare foarte subtila si profunda de eliberare. Sunt tot mai mult cei care se trezesc din inertie si spun: “Wait a minute! Eu nu vreau sa imi traiesc viata in cusca, sunt capabil sa supravietuiesc in “salbaticie”, ma bazez pe instinctele mele de vanator”. Si iata cum incepem sa vedem in jurul nostru tot mai multe modele de indivizi care traiesc bine-mersi intr-o alta paradigma: aceea a vietii independente, pe propriile lor picioare, bazandu-se doar pe talentul si pe abilitatile lor.

Sunt indivizi puternici, pentru care #rezist a devenit #schimb. Sunt indivizi pentru care viata lor este mai importanta decat parerea altora si care au decis sa isi asculte propriul instinct si sa traiasca liberi.

La fel ca orice fiinta de pe lumea asta, ne nastem cu un instinct de supravietuire si cu niste abilitati. Diferenta dintre oameni si restul fiintelor este ca noi nu ne ascultam instinctul, ci ascultam de alti oameni, cu abilitati diferite. De multe ori, acesti oameni sunt exact cei care ne vor binele, insa nu inteleg ca fiecare dintre noi e diferit.

E ca si cum sarpele cel intelept i-ar sopti in ureche puiului de vultur ca nu are cum sa zboare. E rusine. Nimeni din neamul sarpelui n-a zburat si, daca va incerca, se va face de rusine. A incercat un stramos la un moment dat sa zboare dintr-un copac si s-a lovit violent de pamant. Cam asta o sa pateasca si puiul de vultur, asa ca cel mai bine ar fi sa nu-si foloseasca aripile niciodata, ci sa se tarasca in siguranta. Exista hrana suficienta si la nivelul solului, uite cate rase de animale supravietuiesc bine-mersi fara sa zboare.

Care este cel mai rau lucru care se poate intampla atunci cand decizi sa nu mai #rezisti, ci sa #schimbi?

Cei mai multi se tem ca nu vor avea resursele exterioare sa supravietuiasca. “N-am suficienti bani ca sa traiesc asa cum vreau eu” este primul gand care apare in mintea majoritatii, indiferent daca vorbim de a-ti urma visul in cariera, de a iesi dintr-o relatie toxica sau de a te reloca.

“N-am suficienti bani” inseamna de fapt ”nu cred ca sunt in stare sa produc ceva pentru care oamenii sa dea bani”, “nu sunt suficient de bun”, “mai am de invatat”, “sunt altii mai buni decat mine”.

Cu alte cuvinte, nu iti cunosti abilitatile pe care le-ai putea pune in practica pentru a produce suficienti bani ca sa poti avea stilul de viata pe care ti-l doresti.

Intrebarea este: “Cine te impiedica sa le explorezi?”.

Explorarea nu presupune schimbare, ci cunoastere.

Daca nu esti multumit cu ceea ce ai, primul pas nu este cel in care iti evaluezi resursele externe (banii de exemplu), ci pe cele interne: puncte forte, puncte slabe, abilitati, pasiuni, talent, educatie, experienta etc. si sa-ti asculti instinctul. Resursele externe se duc repede. Esti capabil sa le reproduci?

Prefer siguranta decat stabilitatea. Siguranta vine din certitudinea ca ma pot baza pe abilitatile mele in orice situatie. Aceasta este adevarata siguranta, cea care vine din interiorul tau, nu cea care este oferita de cineva din exterior.

Siguranta o obtii doar daca transformi #rezist cu #schimb si cresti. Schimbarea este cea mai eficienta metoda de dezvoltare personala.

Ce se intampla cand decizi sa adopti #schimb?

  1. Iti urmezi instinctul si ai sentimentul ca viata ta capata sens.
  2. Iti descoperi talentele native si abilitatile de care ai nevoie ca sa supravietuiesti.
  3. Castigi capcacitati de adaptare rapida la schimbare, in ton cu lumea in care traim.
  4. Castigi incredere in tine si acea siguranta ca, orice s-ar intampla, poti sa iti mentii stilul de viata dorit.
  5. Devii un model de urmat (“fii tu schimbarea pe care o vrei in lume”).

Teoria evolutionista spune ca suntem aici pentru ca am evoluat. Asta inseamna ca #schimbarea este adanc impregnata in ADN-ul nostru ca specie. Si atunci, de ce continuam sa #rezistam?

Alina Bota

Ce tip de antreprenoriat ti se potriveste: start-up sau lifestyle business?

Majoritatea celor care se indreapta inspre antreprenoriat o fac din 3 motive:

  1. au nevoie de mai multa libertate
  2. vor sa scape de stres
  3. vor mai multi bani

Putini sunt insa cei care fac o analiza serioasa a viziunii lor de viata si a valorilor lor inainte de a se lansa in antreprenoriat si se trezesc prinsi in capcanele unor afaceri care nu sunt altceva decat niste joburi cu responsabilitati imense si foarte prost platite (cel putin in primii ani).

Am vazut de nenumarate ori acest model de antreprenor stresat la maxim, obosit si depasit de problemele pe care trebuie sa le gestioneze zilnic. Sunt antreprenori care au renuntat la job, au apelat la credite sau la finantari si si-au deschis afaceri cu sedii, angajati, productie etc…Dupa ani de antreprenoriat, inca viseaza la timpul liber alaturi de familie si sa scape de stres.

Alternativa este un nou tip de antreprenoriat care a aparut recent, datorita dezvoltarii tehnologiei.

Denumiti si “lifestyle business owneri” sau “lifestyle entrepreneurs”, acesti “soloprenori” sunt acei antreprenori care isi deschid afaceri menite sa le sustina stilul de viata ales.

Fie ca este vorba despre produse manufacturate si vandute pe internet sau de diverse servicii, acest model de antreprenoriat se bazeaza exclusiv pe talentul, abilitatile si relatiile antreprenorului.

Soloprenorii sunt cei care aleg sa faca ce vor ei, de unde vor ei si cu cine vor ei. Ei sunt cei care controleaza afacerea, nu afacerea ii controleaza pe ei.

Cum stii ce model de antreprenoriat ti se potriveste? In primul rand, gandeste-te ce stil de viata iti doresti:

  1. Vrei libertate sau stabilitate?

Din punctul meu de vedere libertate inseamna, in primul rand, libertate de miscare. Daca decizi sa iti deschizi o afacere care presupune finantare, sediu, angajati, libertatea ta de miscare este limitata. Afacerea are nevoie de tine zilnic, mai ales in primii ani, iar daca ai de gand sa te muti in alta tara sau alt oras, iti va fi imposibil sa o gestionezi de la distanta.

Libertate mai inseamna si libertatea de a decide, ori daca ai apelat la investitori sau la diverse forme de finantare pentru un anumit proiect, va trebui sa il duci la capat sau sa ceri aprobare pentru fiecare decizie importanta. Ajungi astfel ca stilul tau de viata sa depinda total de altii si sa iti pierzi chiar si libertatea pe care o aveai ca angajat: aceea de a-ti da demisia si a o lua de la capat in alta parte.

Daca visul tau este sa faci un magazin/ fabrica/ clinica / scoala etc..pe care sa o lasi mostenire apoi copiilor tai, atunci merita sa mergi pe ideea de start-up. Pentru tine exista programe gen “Start-up Nation”, creditele pentru IMM-uri si fondurile europene. Sacrificiul tau poate sa fie doar de cativa ani si, daca esti un bun lider sau un vizionar, poti sa iti angajezi CEO sau sa vinzi afacerea pe bani frumosi daca ai sansa sa te numeri printre cei 1/10 startup-uri care reusesc sa supravietuiasca.

  1. Vrei sa iti petreci timpul cu copiii sau vrei sa le lasi copiilor avere?

Pana acum cativa ani, romanii se uitau ciudat la vesticii care preferau sa isi petreaca cat mai mult cu copiii cand erau mici si sa le ofere educatie si suport, iar la 18 ani ii scoteau afara din casa si ii trimiteau la munca, fara sa le ofere nimic si fara sa ii mai sustina financiar.

Noi am trait in alta paradigma: ne petreceam toata viata la serviciu, copiii cresteau cu cheia de gat sau cu bone si la 18 ani le dadeam totul pe tava, mandri nevoie-mare ca am putut sa le oferim un viitor luminos copiilor nostri.

In ultimii ani ne-am mai trezit si noi si ne-am dat seama ca cele mai pretioase daruri pe care poti sa le oferi copilului tau este prezenta ta si educatia. Cu cat stai mai mult cu el cand e mic, cu atat il vei ajuta sa fie mai echilibrat emotional cand e adult. Pe de alta parte, cu cat ii oferi mai multa educatie si libertate de decizie, cu atat il ajuti sa fie mai independent la maturitate.

Averea oferita pe tava pe fondul unor dezechilibre mari emotionale (teama de abandon, lipsa de incredere in fortele proprii) nu fac decat sa il handicapeze si mai mult pe viitor.

  1. Vrei mai multi bani sau vrei un stil de viata echilibrat?

Mai multi bani, nu inseamna o viata mai echilbrata, ci poate sa insemne mai mult stress si responsabilitate crescuta. Cei care se indreapta inspre modelul lifestyle business isi dau seama foarte repede ca, pentru o viata echilibrata si fericita, nu ai nevoie de foarte multi bani, ci de o buna gestionare a resurselor. Ei stiu clar care sunt nevoile lor lunare si cum sa isi foloseasca abilitatile, astfel incat sa genereze acesti bani luna de luna.

Daca pentru tine este important sa ai timp pentru familie, sa stai mai aproape de natura, sa calatoresti si sa anumite placeri indeplinite, atunci timpul investit ca sa generezi bani in plus nu o sa merite. O sa iti dai seama care este diferenta dintre dorinte si nevoi si n-o sa mai dai banii pe orice prostioara la moda. Pe de alta parte, ai libertatea sa decizi cand anume faci eforturi suplimentare pentru o investitie importanta (iti cumperi masina, casa etc…).

Nu vreau sa intelegeti ca in modelul de afacere de tip lifestyle business nu faci bani. Dimpotriva, poti sa faci mult mai multi bani lucrand singur de acasa sau de pe o plaja din Thailanda decat gestionand un start-up. Poti sa inchei diverse contracte de parteneriat care sa te ajute sa gestionezi proiecte complexe.

Pe de alta parte, un start-up in care investesti multi bani poate sa nu iti aduca nici macar un salariu decent in primii ani, daca ai de platit rate, chirii, angajati. Pe modelul lifestyle business ajungi la profit mult mai repede.

In concluzie, inainte de a te indrepta inspre antreprenoriat, gandeste-te bine ce vrei, ca sa nu regreti mai tarziu.

Eu, la fel ca foarte multi antreprenori satui de un job 9-5, pe care am decis sa ii sustin prin proiectele mele, am ales varianta lifestyle business. Imi ofera 5 lucruri esentiale pentru mine:

  1. Timp liber sa ma ocup de familie
  2. Posibilitatea sa calatoresc si sa lucrez de oriunde din lume
  3. Libertatea de a decide singura ce vreau sa fac cu viata si business-ul meu, fara sa dau socoteala nimanui
  4. Imi generez venitul de care am nevoie sa imi sustin stilul de viata
  5. Preiau doar proiectele care imi fac placere si am libertatea sa refuz proiecte care nu imi respecta valorile.

Alina Bota

Gabriela Tichelea – GTS Agency: “Exista viata dupa sport!”

Atunci cand ai chemare pentru sportul de performanta, stii ca vei avea o viata total diferita fata de ceilalti copii din jurul tau. Intri intr-o „bula” in care totul graviteaza in jurul sportului: programul tau zilnic, obiceiurile tale, relatiile cu membrii echipei tale, cu antrenorii tai, cu parintii tai. Este un mediu care te protejeaza de lumea de afara si iti ofera tot ceea ce ai nevoie ca sa obtii performanta: casa, masa, educatie, bani, satisfactii si suportul permanent al membrilor echipei, al antrenorilor, al tuturor membrilor clubului din care faci parte. In plus, iti ofera senzatia ca esti invincibil, mai ales daca ai sansa sa faci parte dintr-o echipa castigatoare. In acele momente unice, cand esti pe podium cu medalia de gat, se canta imnul tarii tale, toata lumea te aplauda si numele tau este pe buzele tuturor, simti ca ai lumea la picioare.

Putini dintre sportivii de performanta isi pregatesc din timp iesirea din aceasta “bula” si se gandesc la pasii urmatori. Majoritatea se gandesc ca lucrurile se vor aseza la un moment dat de la sine, ca sigur vor ramane mai departe ca antrenori sau ca manageri in conducerea cluburilor. Doar ca asta e ceva indepartat, cand va veni momentul, se vor gandi si la asta.

Si vine o zi cand un accident stupid iti schimba complet paradigma in care traiesti. Si vine sentinta dura din partea medicilor care iti spun:” Din pacate, nu vei mai putea juca”. Si te trezesti brusc, in afara bulei si nu stii incotro sa o apuci. Ai senzatia ca nu stii nimic, ca nu poti sa functionezi singur intr-o lume pe care nici macar nu o cunosti.

Despre viata de sportiv si viata de dupa ce se incheie cariera sportive am avut privilegiul sa vorbesc cu Gabriela Tichelea, o fosta handbalista de performanta, care a jucat timp de 17 ani atat in campionatul Romaniei, cat si in cel din Cipru si care a trecut prin toate emotiile si incercarile vietii de sportiv, dar si prin cele ale reinventarii de dupa.

AB: Cum ai descoperit handbalul?

GT: Cred ca handbalul m-a descoperit pe mine, de fapt. E povestea clasica, a venit cineva la scoala si mi-a povestit despre handbal si m-a intrebat daca vreau sa fac parte dintr-o echipa de handbal. Aveam o prietena care juca handbal si mi-am dorit sa merg si eu cu ea. Eram foarte mica, aveam doar 8 ani pe atunci.

AB: Ce te-a facut sa ramai sa faci performanta in handbal?

CT: Mediul despre care vorbeai mai devreme. Imi placea sa fac parte dintr-o echipa, eram foarte motivata, mi se spunea ca am talent si ca pot. In clasa a 5-a m-am transferat la Liceul Sportiv din Tg. Jiu, jucam la un moment dat la toate echipele liceului in acelasi timp, insa pentru mine nu era munca, era stil de viata, pasiune, joaca.

AB: Care erau atuu-rile tale ca jucator?

CT: Eram foarte serioasa si responsabila de mica, munceam foarte mult si ceream foarte mult de la mine. Intotdeauna mi-am dorit ca echipa din care fac parte sa faca performanta si am depus tot efortul sa ajut la indeplinirea obiectivelor echipei.

AB: In clasa a IX-a ai avut primul accident. Ce simte un sportiv atunci cand se accidenteaza?

GT: E ca o depresurizare, esti smuls efectiv afara din „bula” si te lovesti brusc de realitate. Descoperi faptul ca nu esti invincibil si te simti neputincios, chiar parasit.

Dupa accident a urmat o operatie de menisc si cateva luni de pauza,  luni in care m-am luptat si cu durerea, dar mai ales cu problemele financiare. Liceul nu a avut bani pentru operatia mea, colegii mei s-au mobilizat sa doneze fonduri pentru operatia mea, insa eu nu am primit niciodata acei bani. Nu stiu ce s-a intamplat, insa eu trebuia sa gasesc solutii. Eram la lotul national de junioare (nivelul meu de varsta), insa a fost nevoie ca o matusa sa ma sustina cu plata a jumatate din operatie, iar restul parintii mei.

AB: Te-ai gandit atunci sa te opresti, sa nu mai joci?

GT: Niciodata, dimpotriva. Mi-am dorit sa revin cat mai repede pe teren ca sa demonstrez ca sunt foarte buna. Atunci se infiintase si echipa de senioare in orasul meu asa ca mi-am dorit enorm sa joc la echipa mare, lucru ce s-a intamplat imediat dupa operatie. Si am jucat, chiar daca regulamentar nu aveam voie pentru ca eram prea mica. Dar antrenorii gaseau solutii, asa ca jucam pe legitimatia altor colege mult mai mari decat mine. Din pacate, eu nu realizam ca indiferent de cat de bine jucam, ca numele meu nu era pe foile de joc.

AB: In cariera ta ai avut multe accidentari, ti-ai rupt ligamentele la ambele picioare, ai avut probleme serioase cu spatele. Cine plateste pentru astfel de situatii? Cum sunt protejati sportivii romani in astfel de cazuri?

GT: Eu am facut de 2 operatii de ruptura menisc, 3 de ligamente incrucisate si am 3 vertebre sparte la spate…lucru ce a fost decisiv pentru incheierea carierei sportive. De obicei pe perioada contractului ai si o asigurare medicala, teoretic operatiile iti sunt platite.

AB: Exista asigurari pentru astfel de situatii?

GT: Asigurarea medicala despre care spuneam mai devreme. Dar si acea asigurare este, de obicei, platita de club, asa ca exista multe riscuri, cum ar fi: sa nu o plateasca, sa astepte sa ti se incheie contractul si atunci ramai “cu ochii in soare”, cunosc chiar cazuri in care sportivilor nu li s-au mai platit salariile pentru ca s-au accidentat.

Cel mai sigur este sa ai asigurari facultative, astfel esti “la adapost”. De retinut insa ca daca ai avut o operatie, la genunchiul stang, de exemplu si pe viitor suferi aceeasi accidentare la acelasi genunchi, asigurarea nu mai este valabila. Deci, ca sportiv trebuie sa fii foarte atent la optiunile pe care le ai. Acest aspect poate fi negociat cu companiile de asigurari.

AB: Ce protectie are un sportiv care se accidenteaza si nu mai poate juca deloc? Primeste pensie? Din ce traieste mai departe?

GT: Exista un studiu facut, si spune asa: la nivel global 15% din sportivi ajung sa joace la cel mai inalt nivel de performanta, un procent mai mic de 3% ajung sa fie asigurati pe viata dupa incheierea carierei sportive. Asa ca 97% din sportivi trebuie sa se pregateasca si sa se reinventeze.

AB: Ce optiuni are un sportiv care isi incheie cariera sportiva?

GT: Una dintre optiunile la care se gandesc majoritatea sportivilor este aceea de a deveni profesori, antrenori sau manageri sportivi. Din pacate, cand te lasi de joc, te lovesti de un sistem groaznic, pentru care nu esti deloc pregatit si unde nu esti intampinat cu bratele deschise.

AB: Ce alte optiuni mai ai?

GT: Daca ai strans ceva bani pe parcursul carierei sportive, poti sa iti deschizi o afacere. Problema este ca te trezesti complet singur si ai senzatia ca nu stii sa faci nimic, iti lipsesc abilitatile si relatiile de care ai nevoie sa ai succes in business. O alta optiune, si probabil cea mai buna, in cazul in care nu ai facut-o in perioada in care ai jucat, este sa investesti in educatia ta, sa iti descoperi noi talente si pasiuni, iar daca sti sa iti alegi mentorii, coachii potriviti, atunci iti va fi mult mai usor sa incepi o noua cariera.

AB: Cariera ta sportiva s-a incheiat practic in Cipru, unde ai si jucat in Cupele Europene, dar ai avut si sansa sa fii manager. Acolo ai primit sentinta dura de la medici: daca mai joci, exista sansa sa paralizezi. Ce ai facut dupa ce ti-ai incheiat cariera?

GT: M-am intors la Tg-Jiu sa antrenez, insa sistemul era foarte ciudat si nu am putut sa continui. O perioada am ajutat-o pe sora mea care are o firma de organizare de evenimente in Tg. Jiu. Apoi am facut un curs de manichiura si unul de make-up. M-am mutat in Bucuresti, mi-am deschis un mic salon, am infiintat o trupa de entertainment pentru copii si am inceput sa muncesc cu aceeasi dedicarea cu care am facut si sport.

AB: Ce te-a facut sa renunti?

GT: In 2014, la indemnul unor prieteni, am ajuns sa lucrez cu un coach. Nu stiam absolut deloc ce presupune un astfel de proces, dar imi doream sa imi imbunatatesc viata asa ca am acceptat. Dupa doar 3 sedinte am avut puterea de a-mi recunoaste ce imi doresc cu adevarat si unde vreau sa ajung in viitor. Nu imi doream sa am cel mai de succes salon de infrumusetare ci imi doream sa ma reconectez cu domeniul sportiv.

AB: Asa a aparut proiectul tau, GTS Agency. Ce faci tu, mai exact?

GT: “Global Talent Sourcing Agency” ofera servicii de consultanta si coaching  echipelor sportive, managerilor de club, antrenorilor si sportivilor ( 1-1 coaching, team coaching).

In prezent, dezvolt un program pentru manageri de club, agenti sportivi si antrenori: “Leadership Development Certificate”.

In cadrul GTS Agency  organizam workshop-uri unde sunt invitati profesionisti din diverse domenii si ne propunem sa atingem subiecte ca: incheierea carierei sportive, stabilirea obiectivelor, personal branding, relatiile personale, finante, educatie etc.

Ce imi doresc este ca sportivii sa constientizeze ca educatia este la fel de importanta ca si sportul de performanta, ca sunt capabili sa faca orice isi propun, ca e ok sa ceri si sa accepti ajutorul in orice moment, ca trebuie sa fie increzatori si mult mai deschisi. Si cel mai important sa isi faca un plan de viitor, sa experimenteze, sa invete, sa profite de orice oportunitate.

Desi uneori pare ca, odata cu terminarea carierei sportive se termina si  viata ta, de multe ori este doar un nou inceput si trebuie pregatit din timp si privit ca o renastere. Sunt multi sportivi care au stiut sa se foloseasca de perioada lor de glorie pentru a-si crea o reputatie solida, care sa ii ajute sa aiba succes si dupa ce s-au lasat de sport. Succesul Gabrielei nu s-a incheiat odata cu contractul din Cipru, ci abia acum incepe. GTS Agency este proiectul pentru care s-a “antrenat” toata cariera ei, iar faptul ca face ce ii place si ajuta sportivii sa faca alegeri constiente vine ca o incununare a carierei ei de sportiv.

Alina Bota

Simina Faraon – Intimacy Coach: “Oamenii impliniti sexual stralucesc pe toate planurile”

Sexul este subiect tabu in familiile traditionale romanesti, de parca bunicii, parintii, matusile si unchii nostri ar fi cu totii asexuati, iar pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat frumos pe pervazul geamului. Daca in familie nu se vorbeste despre sex, la biserica ni se spune ca este ceva rusinos si este un mare pacat sa faci sex in afara casatoriei, iar la scoala nu avem ore de educatie sexuala, sa nu ne miram de faptul ca avem relatii disfunctionale.

Simina Faraon este Intimacy Coach si lucreaza cu femei, barbati sau cupluri de toate nationalitatile si de toate religiile, pentru ca locuieste, momentan, impreuna cu partenerul ei de viata, in Amsterdam, Olanda. Ai fi tentat sa spui ca in Amsterdam, capitala sexului european, problemele de cuplu sunt cu totul diferite fata de cele ale cuplurilor din Romania, insa in esenta suntem la fel: si romanii, si pakistanezii, si tunisienii, si polonezii, si olandezii se simt neimpliniti in anumite momente ale vietii lor, chiar provin din culturi diferite. Si, dupa cum stim cu totii,  neimplinirile sexuale ii indeamna pe oameni sa ia decizii proaste, atat in viata personala, cat si in cea profesionala. De aceea, o viata sexuala sanatoasa si implinita ar trebui sa fie o prioritate pentru fiecare dintre noi.

O admir pe Simina pentru curajul de a aborda acest subiect in Romania, unde sexul nu este un subiect comod. Cand am inceput sa lucram impreuna, Simina mi-a spus ca isi doreste sa vina cu expertiza ei de coach de relatii de cuplu si cu experienta ei de lucru cu clienti din toata lumea. Scopul ei este de a vedea cat mai multe cupluri de romani echilibrate, fericite si implinite.

  • Simina, cum ajunge o timisoareanca absolventa a cursurilor Facultatii de Asistenta Sociala sa faca Intimacy Coaching cu clienti din toata lumea?
  • Mi-a placut dintotdeauna sa lucrez cu oamenii, am facut cursuri de Programare Neuro-Lingvistica (NLP) inca de la 19 ani pentru ca simteam nevoia sa ma inteleg pe mine, in primul rand. Dupa ce eu am inceput sa devin din ce in ce mai constienta despre modul in care functionez, mi-am dat seama ca tot mai multi prieteni au inceput sa vina catre mine pentru a le da sfaturi in relatiile lor de cuplu. NLP-ul m-a ajutat sa ma inteleg pe mine, insa doar urmand aceste cursuri nu m-am simtit pregatita sa lucrez si cu alti clienti, am decis sa urmez si cursurile unei scoli de coaching.
  • Ti-a fost greu sa faci coaching cu clienti din alte culturi?
  • Deloc, in esenta suntem cu totii la fel, avem aceleasi trei dorinte care ne conduc pe tot parcursul vietii: de a fi acceptati, de a fi apreciati si de a fi iubiti.
  • Care este cea mai mare problema cu care se confrunta cuplurile cu care lucrezi tu?
  • In primul rand, lipsa comunicarii autentice in cuplu. Problema porneste inca de la inceputul relatiilor cand, in loc sa ne aratam asa cum suntem si sa comunicam deschis, purtam mastile de care credem ca avem nevoie pentru a atrage partenerii potriviti.
  • Doar ca astfel celalalt se indragosteste de masca si nu de noi.
  • Exact, asa ajungem in situatii in care ne este teama sa ne deschidem fata de partener, sa impartasim dorintele si fanteziile noastre sexuale si astfel apar frustrarile si nevoia de a cauta implinirea in afara cuplului. Din pacate, victimele relatiilor de familie disfunctionale sunt copiii, de aceea mi se pare foarte important ca mai ales un cuplu cu copii sa aiba intelepciunea sa comunice eficient si sa aiba o viata sexuala echilibrata.O viata sexuala implinita nu ai cum sa o obtii daca privesti mereu in afara cuplului si nu ai rabdare sa iti cunosti in profunzime propriul corp, propriile nevoi si sa le impartasesti cu celalat. Adevarata intimitate inseamna comunicare, conectare la toate nivelurile, intelegere, acceptare, nu doar relatii sexuale.
  • Ce le recomanzi celor care inca nu au un partener in acest moment, dar isi doresc o relatie de cuplu implinita?
  • Le recomand sa foloseasca perioadele de singuratate pentru a se cunoaste mai bine pe ei insisi si pentru a-si da seama care sunt nevoile lor, ce anume isi doresc de la un partener, pana unde pot merge cu compromisurile, ce anume pot accepta si ce nu la un viitor partener.
  • Unde le recomanzi celor in cautare de parteneri de cuplu sa isi caute jumatatea?
  • Daca au deja un profil in minte, nu trebuie decat sa se uite in jur si o sa il/o recunoasca.
  • Spuneai ca foarte multi pornesc in cuplu cu niste masti “comerciale”. Ce le recomanzi sa faca atunci cand mastile sunt prea greu de purtat?
  • Sa fie sinceri cu ei si cu celalat si sa aiba o discutie serioasa despre nevoi, chiar cu riscul de a pierde partenerul actual. Din punctul meu de vedere, o relatie serioasa incepe cu o discutie sincera si cu asumare. Abia atunci cand ambii parteneri se accepta unul pe celalat si isi asuma o relatie, putem vorbi despre cuplu. Pana atunci, sunt doar relatii superficiale, care ne frustreaza si ne consuma energia.
  • Care sunt efectele relatiilor neasumate asupra protagonistilor?
  • Se pierd tot mai mult pe ei, se indeparteaza de esenta lor, de nevoile lor, in incercarea de a implini nevoile celuilalt. Pe de alta parte, viata lor profesionala incepe sa fie afectata, nu mai dau randament, se invinovatesc, se simt devalorizati si ajung apoi sa isi scada foarte mult standardele si sa se multumeasca cu tot mai putin.
  • Ai spus ca viata lor profesionala incepe sa fie afectata, poti sa ne spui mai multe despre asta?
  • Atunci cand esti neimplinit in relatia de cuplu, in loc sa te concentrezi pe munca, incepi sa fii atras de persoanele cu care lucrezi, iar deciziile tale sunt influentate de aceste sentimente de atractie. Foarte multe organizatii sunt afectate de relatiile complicate dintre angajati. Energia sexuala este o energie creatoare, ori daca aceasta este auzita si implinita in afara locului de munca, ai mintea clara si te poti concentra pe proiectele tale.
  • Ne poti da un exemplu?
  • Da, am un prieten care este managerul unui restaurant aici, in Amsterdam. Este foarte bun manager, angajatii il iubesc si il respecta foarte mult. Este casatorit de peste 20 de ani, are 2 copii si are o relatie speciala cu sotia lui. El spune mereu: ”eu n-am nevoie de vacanta, cand sunt obosit imi iau sotia in brate si ne relaxam impreuna”. Este un barbat care straluceste pur si simplu din toate punctele de vedere si asta se vede ca vine din echilibrul pe care il are din familie. Pot sa va dau si un exemplu negativ, al unui client de-al meu care a inceput sa fie tot mai nervos si arogant la locul de munca si sa dea tot mai putin randament. Era foarte frustrat de faptul ca el si sotia lui nu mai aveau relatii sexuale pentru ca ea era insarcinata. Dupa ce am stat de vorba, mi-am dat seama ca avea credinta ca sexul in timpul sarcinii afecteaza copilul. A doua zi dupa sedinta de coaching, a venit la mine foarte fericit si mi-a spus ca acum se simt din nou un cuplu unit si el se poate concentra la locul de munca.
  • Care crezi ca este diferenta dintre clientii tai olandezi, care au crescut intr-o cultura mult mai relaxata in privinta sexului si romani?
  • Nivelul de educatie. La noi exista doua extreme: pe de o parte exista aceasta mentalitate invechita care vine din dogmele bisericesti si care spune ca sexul este ceva murdar, rusinos, ascuns, interzis, iar pe de alta parte exista aceasta orientare spre vulgaritate si spre pornografie care vine exact ca o consecinta a lipsei de educatie. Din pacate, copiii nostri invata despre sex de la colegi, de pe diverse site-uri pornografice, in loc sa se discute despre asta deschis, in familie, de ce nu, la masa de duminica. Am observat la oamenii din aceasta tara ca discuta foarte lejer si direct, ba chiar si cu umor, subiecte legate de sex. Ceea ce mi-a placut foarte mult sa vad au fost discutiile intre generatii diferite (15 ani – 40 ani), care se petreceau cu foarte mare lejeritate si in deplina normalitate. In mod normal, genul acesta de discutii ar provoca cel mai adesea stanjeneala, in cele mai multe situatii, intre romani.
  • Ce ai schimba tu in ceea ce priveste educatia sexuala a copiilor?
  • In primul rand, as incepe de foarte devreme, de cand copiii incep sa devina curiosi de corpul lor. Atunci e momentul sa le spui copiilor ca ceea ce se intampla cu ei este ceva normal, natural si nu ceva rusinos si interzis. As incuraja parintii sa isi obisnuiasca copiii sa stea cat mai mult goi atunci cand sunt mici, ca sa se obisnuiasca cu corpul lor. Apoi as recomanda parintilor sa aiba discutii relaxate cu copiii despre sex si sa incerce sa le insufle ideea de sex ca un mod de comunicare in relatiile in care exista iubire. In scoli, pe langa orele de sexualitate, as introduce inclusiv ore de yoga sau minute de meditatie pentru a obisnui copiii sa se linisteasca si sa isi asculte corpul, sa isi simta trairile si sa comunice. Cred ca astfel nu vom mai avea copii care o iau razna si incep sa experimenteze tot felul de relatii dezechilibrate, relatii care vor avea cu siguranta efect asupra echilibrului lor emotional ca adulti. Ajungem astfel sa intalnim adulti care au un comportament de copii, nu se dezvolta emotional, nu se cunosc suficient, nu stiu ce le place, nu isi accepta orientarile, nu comunica si devin la un moment dat si ei parinti incapabili sa isi educe copiii.
  • Cu ce ii ajuti tu pe cei care apeleaza la tine pentru Intimacy Coaching?
  • In primul rand, ii ajut sa se cunoasca mai bine. Le ofer un cadru sigur si confidential in care sa isi poata varsa frustrarile si sa isi clarifice nevoile, iar mai apoi ii insotesc pana in momentul in care reusesc sa obtina ceea ce isi doresc.
  • Faci si sedinte cu cupluri?
  • Evident, pot sa lucrez si separat si impreuna cu cuplurile si faptul ca participa la astfel de sedinte de coaching ii uneste foarte mult.
  • Care sunt planurile tale de viitor?
  • Imi doresc sa ne intoarcem in Romania anul acesta, pentru ca simt ca in Romania este mare nevoie de un astfel de proiect. Pana atunci, lucrez pe skype cu clientii din Romania care isi doresc o viata intima echilibrata.

Eu cred ca fiecare dintre noi am simtit nevoia sa stam de vorba cu cineva in care sa avem incredere in privinta relatiilor noastre intime. Sunt lucruri pe care nu le putem discuta cu partenerul de viata de teama de a nu fi judecati, cu parintii nici vorba, iar cu prietenii nu vorbim despre problemele noastre intime de teama de a nu deveni subiect de cancan, asa ca iti doresc mult succes in proiectul tau.

Alina Bota

PS: Pe Simina Faraon o puteti contacta pe email la siminafaraon13@gmail.co