Gabriela Tichelea – GTS Agency: “Exista viata dupa sport!”

Atunci cand ai chemare pentru sportul de performanta, stii ca vei avea o viata total diferita fata de ceilalti copii din jurul tau. Intri intr-o „bula” in care totul graviteaza in jurul sportului: programul tau zilnic, obiceiurile tale, relatiile cu membrii echipei tale, cu antrenorii tai, cu parintii tai. Este un mediu care te protejeaza de lumea de afara si iti ofera tot ceea ce ai nevoie ca sa obtii performanta: casa, masa, educatie, bani, satisfactii si suportul permanent al membrilor echipei, al antrenorilor, al tuturor membrilor clubului din care faci parte. In plus, iti ofera senzatia ca esti invincibil, mai ales daca ai sansa sa faci parte dintr-o echipa castigatoare. In acele momente unice, cand esti pe podium cu medalia de gat, se canta imnul tarii tale, toata lumea te aplauda si numele tau este pe buzele tuturor, simti ca ai lumea la picioare.

Putini dintre sportivii de performanta isi pregatesc din timp iesirea din aceasta “bula” si se gandesc la pasii urmatori. Majoritatea se gandesc ca lucrurile se vor aseza la un moment dat de la sine, ca sigur vor ramane mai departe ca antrenori sau ca manageri in conducerea cluburilor. Doar ca asta e ceva indepartat, cand va veni momentul, se vor gandi si la asta.

Si vine o zi cand un accident stupid iti schimba complet paradigma in care traiesti. Si vine sentinta dura din partea medicilor care iti spun:” Din pacate, nu vei mai putea juca”. Si te trezesti brusc, in afara bulei si nu stii incotro sa o apuci. Ai senzatia ca nu stii nimic, ca nu poti sa functionezi singur intr-o lume pe care nici macar nu o cunosti.

Despre viata de sportiv si viata de dupa ce se incheie cariera sportive am avut privilegiul sa vorbesc cu Gabriela Tichelea, o fosta handbalista de performanta, care a jucat timp de 17 ani atat in campionatul Romaniei, cat si in cel din Cipru si care a trecut prin toate emotiile si incercarile vietii de sportiv, dar si prin cele ale reinventarii de dupa.

AB: Cum ai descoperit handbalul?

GT: Cred ca handbalul m-a descoperit pe mine, de fapt. E povestea clasica, a venit cineva la scoala si mi-a povestit despre handbal si m-a intrebat daca vreau sa fac parte dintr-o echipa de handbal. Aveam o prietena care juca handbal si mi-am dorit sa merg si eu cu ea. Eram foarte mica, aveam doar 8 ani pe atunci.

AB: Ce te-a facut sa ramai sa faci performanta in handbal?

CT: Mediul despre care vorbeai mai devreme. Imi placea sa fac parte dintr-o echipa, eram foarte motivata, mi se spunea ca am talent si ca pot. In clasa a 5-a m-am transferat la Liceul Sportiv din Tg. Jiu, jucam la un moment dat la toate echipele liceului in acelasi timp, insa pentru mine nu era munca, era stil de viata, pasiune, joaca.

AB: Care erau atuu-rile tale ca jucator?

CT: Eram foarte serioasa si responsabila de mica, munceam foarte mult si ceream foarte mult de la mine. Intotdeauna mi-am dorit ca echipa din care fac parte sa faca performanta si am depus tot efortul sa ajut la indeplinirea obiectivelor echipei.

AB: In clasa a IX-a ai avut primul accident. Ce simte un sportiv atunci cand se accidenteaza?

GT: E ca o depresurizare, esti smuls efectiv afara din „bula” si te lovesti brusc de realitate. Descoperi faptul ca nu esti invincibil si te simti neputincios, chiar parasit.

Dupa accident a urmat o operatie de menisc si cateva luni de pauza,  luni in care m-am luptat si cu durerea, dar mai ales cu problemele financiare. Liceul nu a avut bani pentru operatia mea, colegii mei s-au mobilizat sa doneze fonduri pentru operatia mea, insa eu nu am primit niciodata acei bani. Nu stiu ce s-a intamplat, insa eu trebuia sa gasesc solutii. Eram la lotul national de junioare (nivelul meu de varsta), insa a fost nevoie ca o matusa sa ma sustina cu plata a jumatate din operatie, iar restul parintii mei.

AB: Te-ai gandit atunci sa te opresti, sa nu mai joci?

GT: Niciodata, dimpotriva. Mi-am dorit sa revin cat mai repede pe teren ca sa demonstrez ca sunt foarte buna. Atunci se infiintase si echipa de senioare in orasul meu asa ca mi-am dorit enorm sa joc la echipa mare, lucru ce s-a intamplat imediat dupa operatie. Si am jucat, chiar daca regulamentar nu aveam voie pentru ca eram prea mica. Dar antrenorii gaseau solutii, asa ca jucam pe legitimatia altor colege mult mai mari decat mine. Din pacate, eu nu realizam ca indiferent de cat de bine jucam, ca numele meu nu era pe foile de joc.

AB: In cariera ta ai avut multe accidentari, ti-ai rupt ligamentele la ambele picioare, ai avut probleme serioase cu spatele. Cine plateste pentru astfel de situatii? Cum sunt protejati sportivii romani in astfel de cazuri?

GT: Eu am facut de 2 operatii de ruptura menisc, 3 de ligamente incrucisate si am 3 vertebre sparte la spate…lucru ce a fost decisiv pentru incheierea carierei sportive. De obicei pe perioada contractului ai si o asigurare medicala, teoretic operatiile iti sunt platite.

AB: Exista asigurari pentru astfel de situatii?

GT: Asigurarea medicala despre care spuneam mai devreme. Dar si acea asigurare este, de obicei, platita de club, asa ca exista multe riscuri, cum ar fi: sa nu o plateasca, sa astepte sa ti se incheie contractul si atunci ramai “cu ochii in soare”, cunosc chiar cazuri in care sportivilor nu li s-au mai platit salariile pentru ca s-au accidentat.

Cel mai sigur este sa ai asigurari facultative, astfel esti “la adapost”. De retinut insa ca daca ai avut o operatie, la genunchiul stang, de exemplu si pe viitor suferi aceeasi accidentare la acelasi genunchi, asigurarea nu mai este valabila. Deci, ca sportiv trebuie sa fii foarte atent la optiunile pe care le ai. Acest aspect poate fi negociat cu companiile de asigurari.

AB: Ce protectie are un sportiv care se accidenteaza si nu mai poate juca deloc? Primeste pensie? Din ce traieste mai departe?

GT: Exista un studiu facut, si spune asa: la nivel global 15% din sportivi ajung sa joace la cel mai inalt nivel de performanta, un procent mai mic de 3% ajung sa fie asigurati pe viata dupa incheierea carierei sportive. Asa ca 97% din sportivi trebuie sa se pregateasca si sa se reinventeze.

AB: Ce optiuni are un sportiv care isi incheie cariera sportiva?

GT: Una dintre optiunile la care se gandesc majoritatea sportivilor este aceea de a deveni profesori, antrenori sau manageri sportivi. Din pacate, cand te lasi de joc, te lovesti de un sistem groaznic, pentru care nu esti deloc pregatit si unde nu esti intampinat cu bratele deschise.

AB: Ce alte optiuni mai ai?

GT: Daca ai strans ceva bani pe parcursul carierei sportive, poti sa iti deschizi o afacere. Problema este ca te trezesti complet singur si ai senzatia ca nu stii sa faci nimic, iti lipsesc abilitatile si relatiile de care ai nevoie sa ai succes in business. O alta optiune, si probabil cea mai buna, in cazul in care nu ai facut-o in perioada in care ai jucat, este sa investesti in educatia ta, sa iti descoperi noi talente si pasiuni, iar daca sti sa iti alegi mentorii, coachii potriviti, atunci iti va fi mult mai usor sa incepi o noua cariera.

AB: Cariera ta sportiva s-a incheiat practic in Cipru, unde ai si jucat in Cupele Europene, dar ai avut si sansa sa fii manager. Acolo ai primit sentinta dura de la medici: daca mai joci, exista sansa sa paralizezi. Ce ai facut dupa ce ti-ai incheiat cariera?

GT: M-am intors la Tg-Jiu sa antrenez, insa sistemul era foarte ciudat si nu am putut sa continui. O perioada am ajutat-o pe sora mea care are o firma de organizare de evenimente in Tg. Jiu. Apoi am facut un curs de manichiura si unul de make-up. M-am mutat in Bucuresti, mi-am deschis un mic salon, am infiintat o trupa de entertainment pentru copii si am inceput sa muncesc cu aceeasi dedicarea cu care am facut si sport.

AB: Ce te-a facut sa renunti?

GT: In 2014, la indemnul unor prieteni, am ajuns sa lucrez cu un coach. Nu stiam absolut deloc ce presupune un astfel de proces, dar imi doream sa imi imbunatatesc viata asa ca am acceptat. Dupa doar 3 sedinte am avut puterea de a-mi recunoaste ce imi doresc cu adevarat si unde vreau sa ajung in viitor. Nu imi doream sa am cel mai de succes salon de infrumusetare ci imi doream sa ma reconectez cu domeniul sportiv.

AB: Asa a aparut proiectul tau, GTS Agency. Ce faci tu, mai exact?

GT: “Global Talent Sourcing Agency” ofera servicii de consultanta si coaching  echipelor sportive, managerilor de club, antrenorilor si sportivilor ( 1-1 coaching, team coaching).

In prezent, dezvolt un program pentru manageri de club, agenti sportivi si antrenori: “Leadership Development Certificate”.

In cadrul GTS Agency  organizam workshop-uri unde sunt invitati profesionisti din diverse domenii si ne propunem sa atingem subiecte ca: incheierea carierei sportive, stabilirea obiectivelor, personal branding, relatiile personale, finante, educatie etc.

Ce imi doresc este ca sportivii sa constientizeze ca educatia este la fel de importanta ca si sportul de performanta, ca sunt capabili sa faca orice isi propun, ca e ok sa ceri si sa accepti ajutorul in orice moment, ca trebuie sa fie increzatori si mult mai deschisi. Si cel mai important sa isi faca un plan de viitor, sa experimenteze, sa invete, sa profite de orice oportunitate.

Desi uneori pare ca, odata cu terminarea carierei sportive se termina si  viata ta, de multe ori este doar un nou inceput si trebuie pregatit din timp si privit ca o renastere. Sunt multi sportivi care au stiut sa se foloseasca de perioada lor de glorie pentru a-si crea o reputatie solida, care sa ii ajute sa aiba succes si dupa ce s-au lasat de sport. Succesul Gabrielei nu s-a incheiat odata cu contractul din Cipru, ci abia acum incepe. GTS Agency este proiectul pentru care s-a “antrenat” toata cariera ei, iar faptul ca face ce ii place si ajuta sportivii sa faca alegeri constiente vine ca o incununare a carierei ei de sportiv.

Alina Bota

Simina Faraon – Intimacy Coach: “Oamenii impliniti sexual stralucesc pe toate planurile”

Sexul este subiect tabu in familiile traditionale romanesti, de parca bunicii, parintii, matusile si unchii nostri ar fi cu totii asexuati, iar pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat frumos pe pervazul geamului. Daca in familie nu se vorbeste despre sex, la biserica ni se spune ca este ceva rusinos si este un mare pacat sa faci sex in afara casatoriei, iar la scoala nu avem ore de educatie sexuala, sa nu ne miram de faptul ca avem relatii disfunctionale.

Simina Faraon este Intimacy Coach si lucreaza cu femei, barbati sau cupluri de toate nationalitatile si de toate religiile, pentru ca locuieste, momentan, impreuna cu partenerul ei de viata, in Amsterdam, Olanda. Ai fi tentat sa spui ca in Amsterdam, capitala sexului european, problemele de cuplu sunt cu totul diferite fata de cele ale cuplurilor din Romania, insa in esenta suntem la fel: si romanii, si pakistanezii, si tunisienii, si polonezii, si olandezii se simt neimpliniti in anumite momente ale vietii lor, chiar provin din culturi diferite. Si, dupa cum stim cu totii,  neimplinirile sexuale ii indeamna pe oameni sa ia decizii proaste, atat in viata personala, cat si in cea profesionala. De aceea, o viata sexuala sanatoasa si implinita ar trebui sa fie o prioritate pentru fiecare dintre noi.

O admir pe Simina pentru curajul de a aborda acest subiect in Romania, unde sexul nu este un subiect comod. Cand am inceput sa lucram impreuna, Simina mi-a spus ca isi doreste sa vina cu expertiza ei de coach de relatii de cuplu si cu experienta ei de lucru cu clienti din toata lumea. Scopul ei este de a vedea cat mai multe cupluri de romani echilibrate, fericite si implinite.

  • Simina, cum ajunge o timisoareanca absolventa a cursurilor Facultatii de Asistenta Sociala sa faca Intimacy Coaching cu clienti din toata lumea?
  • Mi-a placut dintotdeauna sa lucrez cu oamenii, am facut cursuri de Programare Neuro-Lingvistica (NLP) inca de la 19 ani pentru ca simteam nevoia sa ma inteleg pe mine, in primul rand. Dupa ce eu am inceput sa devin din ce in ce mai constienta despre modul in care functionez, mi-am dat seama ca tot mai multi prieteni au inceput sa vina catre mine pentru a le da sfaturi in relatiile lor de cuplu. NLP-ul m-a ajutat sa ma inteleg pe mine, insa doar urmand aceste cursuri nu m-am simtit pregatita sa lucrez si cu alti clienti, am decis sa urmez si cursurile unei scoli de coaching.
  • Ti-a fost greu sa faci coaching cu clienti din alte culturi?
  • Deloc, in esenta suntem cu totii la fel, avem aceleasi trei dorinte care ne conduc pe tot parcursul vietii: de a fi acceptati, de a fi apreciati si de a fi iubiti.
  • Care este cea mai mare problema cu care se confrunta cuplurile cu care lucrezi tu?
  • In primul rand, lipsa comunicarii autentice in cuplu. Problema porneste inca de la inceputul relatiilor cand, in loc sa ne aratam asa cum suntem si sa comunicam deschis, purtam mastile de care credem ca avem nevoie pentru a atrage partenerii potriviti.
  • Doar ca astfel celalalt se indragosteste de masca si nu de noi.
  • Exact, asa ajungem in situatii in care ne este teama sa ne deschidem fata de partener, sa impartasim dorintele si fanteziile noastre sexuale si astfel apar frustrarile si nevoia de a cauta implinirea in afara cuplului. Din pacate, victimele relatiilor de familie disfunctionale sunt copiii, de aceea mi se pare foarte important ca mai ales un cuplu cu copii sa aiba intelepciunea sa comunice eficient si sa aiba o viata sexuala echilibrata.O viata sexuala implinita nu ai cum sa o obtii daca privesti mereu in afara cuplului si nu ai rabdare sa iti cunosti in profunzime propriul corp, propriile nevoi si sa le impartasesti cu celalat. Adevarata intimitate inseamna comunicare, conectare la toate nivelurile, intelegere, acceptare, nu doar relatii sexuale.
  • Ce le recomanzi celor care inca nu au un partener in acest moment, dar isi doresc o relatie de cuplu implinita?
  • Le recomand sa foloseasca perioadele de singuratate pentru a se cunoaste mai bine pe ei insisi si pentru a-si da seama care sunt nevoile lor, ce anume isi doresc de la un partener, pana unde pot merge cu compromisurile, ce anume pot accepta si ce nu la un viitor partener.
  • Unde le recomanzi celor in cautare de parteneri de cuplu sa isi caute jumatatea?
  • Daca au deja un profil in minte, nu trebuie decat sa se uite in jur si o sa il/o recunoasca.
  • Spuneai ca foarte multi pornesc in cuplu cu niste masti “comerciale”. Ce le recomanzi sa faca atunci cand mastile sunt prea greu de purtat?
  • Sa fie sinceri cu ei si cu celalat si sa aiba o discutie serioasa despre nevoi, chiar cu riscul de a pierde partenerul actual. Din punctul meu de vedere, o relatie serioasa incepe cu o discutie sincera si cu asumare. Abia atunci cand ambii parteneri se accepta unul pe celalat si isi asuma o relatie, putem vorbi despre cuplu. Pana atunci, sunt doar relatii superficiale, care ne frustreaza si ne consuma energia.
  • Care sunt efectele relatiilor neasumate asupra protagonistilor?
  • Se pierd tot mai mult pe ei, se indeparteaza de esenta lor, de nevoile lor, in incercarea de a implini nevoile celuilalt. Pe de alta parte, viata lor profesionala incepe sa fie afectata, nu mai dau randament, se invinovatesc, se simt devalorizati si ajung apoi sa isi scada foarte mult standardele si sa se multumeasca cu tot mai putin.
  • Ai spus ca viata lor profesionala incepe sa fie afectata, poti sa ne spui mai multe despre asta?
  • Atunci cand esti neimplinit in relatia de cuplu, in loc sa te concentrezi pe munca, incepi sa fii atras de persoanele cu care lucrezi, iar deciziile tale sunt influentate de aceste sentimente de atractie. Foarte multe organizatii sunt afectate de relatiile complicate dintre angajati. Energia sexuala este o energie creatoare, ori daca aceasta este auzita si implinita in afara locului de munca, ai mintea clara si te poti concentra pe proiectele tale.
  • Ne poti da un exemplu?
  • Da, am un prieten care este managerul unui restaurant aici, in Amsterdam. Este foarte bun manager, angajatii il iubesc si il respecta foarte mult. Este casatorit de peste 20 de ani, are 2 copii si are o relatie speciala cu sotia lui. El spune mereu: ”eu n-am nevoie de vacanta, cand sunt obosit imi iau sotia in brate si ne relaxam impreuna”. Este un barbat care straluceste pur si simplu din toate punctele de vedere si asta se vede ca vine din echilibrul pe care il are din familie. Pot sa va dau si un exemplu negativ, al unui client de-al meu care a inceput sa fie tot mai nervos si arogant la locul de munca si sa dea tot mai putin randament. Era foarte frustrat de faptul ca el si sotia lui nu mai aveau relatii sexuale pentru ca ea era insarcinata. Dupa ce am stat de vorba, mi-am dat seama ca avea credinta ca sexul in timpul sarcinii afecteaza copilul. A doua zi dupa sedinta de coaching, a venit la mine foarte fericit si mi-a spus ca acum se simt din nou un cuplu unit si el se poate concentra la locul de munca.
  • Care crezi ca este diferenta dintre clientii tai olandezi, care au crescut intr-o cultura mult mai relaxata in privinta sexului si romani?
  • Nivelul de educatie. La noi exista doua extreme: pe de o parte exista aceasta mentalitate invechita care vine din dogmele bisericesti si care spune ca sexul este ceva murdar, rusinos, ascuns, interzis, iar pe de alta parte exista aceasta orientare spre vulgaritate si spre pornografie care vine exact ca o consecinta a lipsei de educatie. Din pacate, copiii nostri invata despre sex de la colegi, de pe diverse site-uri pornografice, in loc sa se discute despre asta deschis, in familie, de ce nu, la masa de duminica. Am observat la oamenii din aceasta tara ca discuta foarte lejer si direct, ba chiar si cu umor, subiecte legate de sex. Ceea ce mi-a placut foarte mult sa vad au fost discutiile intre generatii diferite (15 ani – 40 ani), care se petreceau cu foarte mare lejeritate si in deplina normalitate. In mod normal, genul acesta de discutii ar provoca cel mai adesea stanjeneala, in cele mai multe situatii, intre romani.
  • Ce ai schimba tu in ceea ce priveste educatia sexuala a copiilor?
  • In primul rand, as incepe de foarte devreme, de cand copiii incep sa devina curiosi de corpul lor. Atunci e momentul sa le spui copiilor ca ceea ce se intampla cu ei este ceva normal, natural si nu ceva rusinos si interzis. As incuraja parintii sa isi obisnuiasca copiii sa stea cat mai mult goi atunci cand sunt mici, ca sa se obisnuiasca cu corpul lor. Apoi as recomanda parintilor sa aiba discutii relaxate cu copiii despre sex si sa incerce sa le insufle ideea de sex ca un mod de comunicare in relatiile in care exista iubire. In scoli, pe langa orele de sexualitate, as introduce inclusiv ore de yoga sau minute de meditatie pentru a obisnui copiii sa se linisteasca si sa isi asculte corpul, sa isi simta trairile si sa comunice. Cred ca astfel nu vom mai avea copii care o iau razna si incep sa experimenteze tot felul de relatii dezechilibrate, relatii care vor avea cu siguranta efect asupra echilibrului lor emotional ca adulti. Ajungem astfel sa intalnim adulti care au un comportament de copii, nu se dezvolta emotional, nu se cunosc suficient, nu stiu ce le place, nu isi accepta orientarile, nu comunica si devin la un moment dat si ei parinti incapabili sa isi educe copiii.
  • Cu ce ii ajuti tu pe cei care apeleaza la tine pentru Intimacy Coaching?
  • In primul rand, ii ajut sa se cunoasca mai bine. Le ofer un cadru sigur si confidential in care sa isi poata varsa frustrarile si sa isi clarifice nevoile, iar mai apoi ii insotesc pana in momentul in care reusesc sa obtina ceea ce isi doresc.
  • Faci si sedinte cu cupluri?
  • Evident, pot sa lucrez si separat si impreuna cu cuplurile si faptul ca participa la astfel de sedinte de coaching ii uneste foarte mult.
  • Care sunt planurile tale de viitor?
  • Imi doresc sa ne intoarcem in Romania anul acesta, pentru ca simt ca in Romania este mare nevoie de un astfel de proiect. Pana atunci, lucrez pe skype cu clientii din Romania care isi doresc o viata intima echilibrata.

Eu cred ca fiecare dintre noi am simtit nevoia sa stam de vorba cu cineva in care sa avem incredere in privinta relatiilor noastre intime. Sunt lucruri pe care nu le putem discuta cu partenerul de viata de teama de a nu fi judecati, cu parintii nici vorba, iar cu prietenii nu vorbim despre problemele noastre intime de teama de a nu deveni subiect de cancan, asa ca iti doresc mult succes in proiectul tau.

Alina Bota

PS: Pe Simina Faraon o puteti contacta pe email la siminafaraon13@gmail.co

Care este diferenta dintre reputatie si personal branding?

Brandingul personal pare o gaselnita noua de marketing, un nou trend in cariera, insa exista de cand lumea, doar ca se numea „gestionarea reputatiei”. Cum „gestionarea reputatiei” suna fad si plicticos, am imprumutat expresia din engleza si, dintr-o data, pare mult mai interesant sa iti creezi un brand personal decat sa te ocupi de propria reputatie.

Imi aduc aminte de perioada cand era fiica mea mica si vroia sa manance doar mancare „ca la McDonald’s”, prin urmare am tradus toate meniurile in limba engleza, ca sa manance si copilul cu placere „chicken soup” si nu banala „supa de taietei”.

Sa revenim insa la reputatie. Reputatia noastra incepe sa se construiasca din prima zi dupa nastere, si toate neamurile afla cat de „vrednici” am fost la venirea pe lume: „prea mici”, „prea mari”, „plangaciosi” etc… Pe masura ce trece timpul, reputatia noastra se imbogateste. Devenim „precoce”, „destepti”, „batausi”, „mancaciosi”, „talentati”. In fiecare mediu in care intram, ne cream o reputatie. Astfel, exista elemente pe care le pierdem pe drum, pe masura ce trecem prin viata, si sunt elemente noi, pe care le castigam pe masura ce traim diverse experiente.

Diferenta dintre reputatie si brandingul personal este aceea ca reputatia este ceea ce spun altii despre tine, brandingul personal este ceea ce spui tu despre tine. Scopul brandingului personal este acela de a transmite o imagine autentica a talentelor si abilitatilor tale, pentru de a atrage oportunitatile de care ai nevoie ca sa-ti implinesti aspiratiile.

Practic, iei haturile propriei reputatii in propriile maini si te gandesti:

  1. Care sunt atuu-rile mele? Cum as vrea eu sa fiu cunoscut?
  2. Care este scopul meu? Ce imi doresc sa obtin?
  3. Cum as putea sa ma fac remarcat, astfel incat sa atrag oamenii si oportunitatile de care am nevoie pentru a-mi atinge scopul?

Asa cum exista si alte concepte preluate din limba engleza care sunt folosite gresit la noi (vezi coachingul, confundat cel mai adesea cu trainingul 1 la 1 sau cu terapia), si termenul de „personal branding” a fost confundat cu construirea unei imagini atractive sau cu celebritatea.

In realitate, brandingul personal este un proces care porneste cu explorarea profunda a interiorului fiecaruia. Este nevoie de o fundatie solida pentru a putea construi un brand care ar trebui sa creasca in permanenta si sa reziste in timp. Nu poti sa te apuci sa construiesti o imagine fara sa stii clar cine e, ce poate si ce isi doreste persoana din fata ta. Ai construi astfel o masca bazata pe cunostintele tale de marketing si pe presupuneri si va fi foarte greu de purtat zi de zi. De asemenea, nu te poti apuca sa faci publicitate masiva unei persoane care nu are o fundatie solida si niste obiective de viitor. Ii faci mai mult rau decat bine. Cati sunt cei care au devenit celebri peste noapte si au disparut apoi in neant?

Procesul de personal branding este extrem de complex si, daca iti doresti cu adevarat sa iti construiesti un brand de succes, trebuie sa fii sincer cu tine si hotarat.

Intrebarea este: merita oare sa investesc timp, energie si bani in constructia unui brand personal? Eu iti spun doar care sunt beneficiile si in ce consta implicarea ta in acest proces. Decizia iti apartine.

In urma definirii si construirii unui brand personal, castigi 5 lucruri care te vor ajuta sa treci la nivelul urmator in cariera:

  1. CLARITATE – in ceea ce priveste talentele tale, abilitatile tale, valorile tale, misiunea ta, obiectivele tale.  Romanii, in special, au cunostinte din multe domenii, insa multe sunt la nivel superficial. Procesul de branding te obliga sa iti alegi un singur domeniu, care te pasioneaz?, care te canalizeaza sa devii specialist, expert in acel domeniu.
  2. EFICIENTA IN DEZVOLTAREA TA PERSONALA – cand ai obtinut claritate asupra domeniului tau de expertiza, nu-ti mai irosesti timpul, energia si banii explorand alte domenii. Toate resursele tale se concentreaza intr-un singur domeniu, pe care il vei cerceta/experimenta atat de mult, incat vei deveni o voce relevanta.
  3. ITI CONSTIENTIZEZI POTENTIALUL – poate pentru prima oara in viata ta ai imaginea de ansamblu a potentialului tau, atat in ceea ce priveste abilitatile tale, cat si financiar: asta sunt, asta stiu sa fac, atat pot sa castig acum cu ceea ce stiu, atat as putea castiga intr-un an daca as face X, Y, Z etc… Sunt oameni care sunt atat de concentrati pe ceea ce fac in acest moment, incat nici nu au curajul sa viseze ca viata lor poate fi diferita, ca pot castiga mai bine facand ceea ce le place cu adevarat.
  4. LIBERTATEA DE A ALEGE – daca pana acum cariera ta s-a rostogolit ani de zile manata de tot felul de forte independente de tine, acum vei avea o imagine clara asupra variantelor tale de cariera. Poate drumul ales de tine este cel bun si vei vedea ce poti face pentru a avea mai mult succes sau poate ca ti se vor arata noi variante de cariera, neexplorate pana acum.
  5. INDRAZNEALA – stii cine esti, vezi ce poti castiga, stii cum. Urmatorul pas este sa pornesti la drum. Daca ai fost sincer cu tine pana la final, esti atat de motivat, incat nimeni nu te mai poate opri.

In urma unui proces de personal branding obtii toate ingredientele de care ai nevoie pentru a avea succes. Acum stii. Ce faci cu ce stii, depinde doar de vointa si de ambitia ta. Nimeni nu va putea sa munceasca in locul tau, nimeni nu va putea sa stea in permanenta langa tine si sa te impinga de la spate sa iti implinesti visurile. Nimeni altcineva nu are interes ca tu sa fii fericit. Esti singurul responsabil de fericirea ta.

Inchei cu un fragment din poemul „Roll the Dice” al lui Charles Bukowski, pe care iti recomand sa-l citesti in intregime:

„Daca vrei sa incerci, mergi pana la capat/ Altfel nici nu incepe.”

 

Alina Bota

Si mamica, si antreprenor de succes

Ascultam zilele trecute o “conversatie” intre Ralu Candrea, o mamica din Alba Iulia, consilier in nastere si alaptare, si un bebe de 4 luni care o privea fascinat: “Care este superputerea mamicilor? Oare stii tu? Superputerea noastra este sa facem minuni ca voi si lapte sa va crestem”.

Da, superputerea mamicilor este sa dea nastere copiilor si sa aiba grija ca ei sa creasca frumos. Doar ca, in timpul sarcinii, mamicile isi mai descopera o superputere: creativitatea.

Studiile spun ca peste 84% dintre mamici observa ca in timpul sarcinii le creste foarte mult creativitatea, ca le vin foarte multe idei, in general pornite din experienta prin care trec. Tot tumultul acesta de idei se transforma uneori in sfaturi catre alti parinti, dintr-o nevoie de impartasire a experientelor proprii, cu rolul de a usura experienta altora sau de a o infrumuseta.

Imi petrec destul de mult timp printre parintii tineri din tara, in special printre cei din Cluj, Sibiu si Alba, si am inceput sa observ si la noi un fenomen care capata tot mai mare amploare: dorinta femeilor tinere de a se dedica din ce în ce mai mult familiei, cresterii si educarii copiilor.

Apare un model nou de femeie, care isi doreste sa fie cat mai mult prezenta in viata familiei ei, fara insa sa renunte la cariera. E o tipologie de femeie cu educatie superioara, care citeste foarte mult si se autoeduca, si care a avut o cariera profesionala inainte de aparitia sarcinii. Multe dintre ele au lucrat in banci, au fost manageri la diverse corporatii, au demonstrat ca pot avea o cariera stralucita ca angajat, dar in timpul concediului de maternitate incep sa se gandeasca tot mai serios sa renunte la acest tip de cariera, care le tine departe de familie, si sa se dedice mult mai mult copiilor si partenerilor lor de viata.

Eu fac parte dintr-o alta generatie, fiica mea are deja 20 de ani si eu am ales drumul clasic al carierei de angajat, asa ca va pot spune la ce te poti astepta daca decizi sa mergi pe acest drum. In primul rand, o cariera corporate inseamna responsabilitati la serviciu, inseamna oameni si proiecte care depind de tine. Atunci cand decizi sa o iei pe aceasta cale, inconstient iei decizia ca familia trece pe locul doi. N-ai cum sa le faci pe toate la fel de bine, asta este o utopie care te va frustra toata viata. Daca vrei cariera serioasa in corporate, care sa iti aduca si satisfactii profesionale si bani, energia ta se va duce in mare parte in directia aceea. Familia va primi acasa o femeie stoarsa de energie si de creativitate, care vede doar responsabilitatile vietii de familie si nu se poate bucura cu adevarat de toate momentele speciale din viata copilului ei. Si daca si tatal are cariera lui, aveti deja imaginea dezastrului: doi oameni care evolueaza diferit si care ajung acasa seara tarziu, obositi si fara chef de joaca, cu o lista lunga de responsabilitati casnice.

Cariera de angajat inseamna stabilitate financiara si satisfactii profesionale in schimbul timpului tau liber. Inseamna ca rolul tau de mama este preluat de bone, de educatoare, de tatic, de bunici, de altii. Inseamna ca puiul tau creste cu o stare permanenta de dor fata de mama lui. Inseamna sa cresti un copil care devine un adult cu frica de abandon sau cu alte probleme emotionale, pentru ca nu ai fost acolo atunci cand a trebuit. Rolul tau nu-l poate suplini nimeni, asa cum rolul tatalui nu-l poate suplini nimeni. Conectarea cu ambii parinti, timpul si emotiile impartasite in copilarie valoreaza mult mai mult decat orice alta forma de educatie formala.

Dar sa ne intoarcem la mamicile din ziua de azi, care au vazut modelul nostru, si tot mai multe dintre ele au decis sa nu mearga pe acest drum. Au vazut si modelul bunicilor casnice, care este total nepotrivit unei societati in care femeile sunt educate si familia are nevoie de doua surse de venit pentru a supravietui. Alegerea lor este echilibrul. Echilibrul dintre viata de familie si viata profesionala, echilibru care poate fi obtinut daca isi pun in valoare creativitatea nou-dobandita in timpul sarcinii pentru a crea produse si servicii nascute din talent si pasiune.

Eu le spun “mamici antreprenor”, desi afacerile lor nu sunt afaceri clasice, cu sedii de firma, utilaje si angajati, ci sunt “lifestyle business-uri”, adica mici afaceri pornite in bucataria sau in sufrageria proprie, bazate mai mult pe manufactura sau pe consiliere/educatie, cu scopul de a sustine un anumit stil de viata.

Viata unei mamici antreprenor este total diferita fata de viata unei casnice sau a unei femei-angajat. Este un mix de activitati legate de cresterea copilului, care este pe primul plan, si de activitati menite sa le creasca afacerea proprie: citit, studiat ore intregi pe internet cand copilul e la san sau doarme, incercari si testari pentru produsele proprii, participat la cursuri, participat la evenimente de networking cu alte mamici antreprenor, discutii pe chat, discutii cu partenerul de viata, strategii de vanzare pe internet etc.

Practic, toata activitatea mamicii antreprenor se petrece de acasa, cu bebe in brate, sau la evenimente la care participa impreuna cu copilul. Eu organizez cursuri la care mamicile care alapteaza sunt incurajate sa vina cu bebelusii si evenimente de networking in spatii care au loc de joaca pentru copii, si am invatat asta de la Google, care organizeaza workshopuri la care participa si mamici si copii.

Bebe creste astfel langa mama lui, care este atenta la nevoile lui in permanenta si are o viata profesionala si sociala care o implineste. In plus, bebe creste intr-o cultura a muncii, afla de mic ca talentul si abilitatile proprii sunt importante, pentru ca se transforma in produse si servicii care genereaza banii de care familia are nevoie sa supravietuiasca.

Am vazut modele de antreprenoriat de familie, pornite din ideile mamicii, care s-au transformat in afaceri in care tatal a preluat rolul de administrator si de responsabil cu vanzarile, iar mama a devenit responsabila cu productia. Exista si modelul in care tatal avea afacere si, in timpul sarcinii, mama a decis sa preia partea de comunicare/marketing/vanzari. Ideea ca munca impreuna dauneaza cuplului mi se pare o generalizare nefondata, atât timp cat multi dintre cei care muncesc impreuna la afacerea familiei declara ca planurile si aspiratiile comune i-au unit si mai mult.

Aceste afaceri sunt mugurii adevaratului antreprenoriat romanesc. Sunt afaceri curate care, daca vor fi sustinute la un moment dat prin diverse programe de finantare sau de scutiri de taxe, vor creste odata cu o generatie de copii educati in cultura antreprenoriala si sanatosi emotional, care vor replica modelul parintilor lor. Acest tip de afaceri cu produse hand-made sau de serie mica nu genereaza acum venituri spectaculoase pentru buget, insa nu spune nimeni ca aceste afaceri vor ramane la acest nivel si peste 10-20 de ani, cu conditia ca ele sa fie sustinute.

Am decis sa sustin acest tip de antreprenoriat in care cred foarte mult prin consiliere, prin educatie antreprenoriala si prin promovarea acestor mamici si a tinerilor in general (nu toti clientii mei sunt parinti in acest moment), pe care ii denumesc “eroi” si pe care ii puteti cunoaste pe acest website la categoria “Hall of Fame”. Ei sunt adevaratele modele ale acestei tari, ei sunt cei care trebuie promovati si ajutati sa creasca pentru a da exemplu de valori solide: familie, educatie, munca cinstita.

In cei 18 ani de munca in corporate, in care copilul meu a crescut cu bone, am invatat sa fac strategii de business. Faptul ca impartasesc acum tot ceea ce am invatat eu cu tinerii antreprenori, mai ales cu mamici, imi da o satisfactie imensa si imi umple un gol sufletesc. Rolul meu este acela de a-i ajuta sa faca bani cat mai repede pentru familia lor, pentru a-si pastra stilul de viata ales.

Si ca sa ma intorc la conversatia Ralucai cu bebele de 4 luni, eu as spune ca superputerea mamicilor romance este sa schimbe paradigma in care ne aflam. Sa repuna pe primul loc familia, copiii, valorile noastre adevarate. Sa arate lumii ca se poate sa ai o viata de familie echilibrata daca iti asculti instinctul si ai curaj sa crezi in talentul tau.

Alina Bota

 

Aventurile lui Cosmo

Pe vremea mea, maica, exista Pentium II. Cu ecran alb-negru si fara internet. Era demult, pe vremea cand studentii din Timisoara faceau contrabanda cu benzina la sarbi si tot Complexul Studentesc era o bomba cu ceas, iti era frica sa iti aprinzi resoul sa iti faci cartofi prajiti ca sa nu sari cumva in aer.

Pe vremea aia, intr-o vara calduroasa, cand stateai si cu usa si cu geamul deschis ca sa ai aer conditionat si dormeai doar dupa ce faceai dus cu tricoul pe tine, l-am cunoscut pe Cosmo. Cosmo a devenit placerea mea vinovata, ne petreceam zile si nopti impreuna, spre disperarea tuturor prietenilor.

De la Cosmo am invatat ca viata e grea, ca azi castigi si esti pe val, maine te ataca un monstru sau pici ca prostul intr-o prapastie, cand te astepti mai putin. Si o iei de la capat, repeti nivelul pana iti inveti bine lectiile si, dupa ce te-ai chinuit ore intregi, singura satisfactie e ca ti se arata un nou nivel. Mai greu. Damn.

Ce te tine concentrat zile si nopti intr-un proces din care nu castigi aparent nimic, e doar consum de timp, energie si resurse? De ce te incapatanezi sa treci mereu la nivelul superior, unde te lansezi in necunoscut si stii clar ca o sa fie si mai greu ca nivelul anterior? Ce te face sa uiti sa mananci, sa bei, sa uiti de lumea din jur? Exact, provocarea.

Asta m-a invatat pe mine Cosmo. Ca fiecare nivel e cu provocarile lui si ca, pe masura ce abilitatile tale se dezvolta, treci la alt nivel, unde e ai nevoie de alte abilitati, pentru ca va fi si mai greu de trecut. Si m-a invatat ca multi renunta la un moment dat la joc si ca sunt cativa care incep sa joace jocuri mult mai complexe, de strategie si ca la un moment dat se dezvolta atat de tare, ca vorbesc alta limba. Joaca in alta liga.

Cand ma uit la ce se joaca fiica-mea, care e gamerita talentata, ai senzatia ca esti actor intr-un film. Insa cu ce ai invatat jucand Cosmo, nu te descurci sa castigi nivelele jocurilor din ziua de azi, care devin tot mai complexe.

Acum 3 ani, de ziua mea, fiica-mea mi-a desenat o eroina dintr-un joc, cu o centura cu arme de toate felurile si mi-a scris pe ea: “Time to LevelUp!”. E nasa proiectului, impreuna cu fostul meu coleg, Florian Csazar de la Aegon, care venise cu aceeasi idee de nume.

Ideea noului logo/concept, vine de la Alexandru Verdes, designerul Adcentric.net. Nu i-am spus lui Alex nici ca sunt fan Cosmo, nici ca fiica-mea e gamerita, nimic. Am spus ca vreau altceva. Cand am vazut logo era sa fac comotie cerebrala. Asta inseamna sa ai talent in design si sa legi printr-un logo 2 generatii: generatia Cosmo si generatia Minecraft.

Ambele generatii inteleg ca, pentru a trece la nivelul urmator, ai nevoie de alte abilitati. Si ca nu e cale de intors, odata ce ai ajuns la un nivel, iar cele mai cool jocuri sunt cele in care joci in echipa si poti comunica cu altii. Si ambele generatii stiu ca fara pasiune, n-ai cum sa ramai in joc, nici daca te plateste cineva.

Cine mai zice acum ca timpul petrecut acum 20 de ani jucand Cosmo a fost timp pierdut?

Alina Bota

Calatoria Eroilor

Totul incepe cu o recomandare. Rar se intampla sa vina cineva inspre mine daca nu m-a cunoscut personal sau nu avem un prieten comun care sa-i fi spus despre mine. Cei care vin singuri, imi sunt prieteni de ceva timp pe facebook, care oricum stiu “cate prune am in straita” ca sa o citez pe bunica mea. Asta e extraordinar, inseamna ca ajung la mine doar oameni care sunt pe sufletul meu si care inteleg ce fac, nu isi imagineaza ca le pun botox si ii fac vedete peste noapte.

Primul pas e o discutie initiala prin care vreau sa cunosc persoana din fata mea. Ma intereseaza sa vad daca omul este dispus sa se deschida si este pregatit pentru succes. Sunt oameni care inca au procesele lor interioare sau diverse probleme in viata personala si inca nu sunt pregatiti sa iasa in fata. Nu-i poate nimeni forta, ca urmare, amanam inceputul calatoriei pana in momentul in care sunt pregatiti. Revin, uneori dupa 6-8 luni, cand au terminat ce aveau de terminat si sunt pregatiti sa se lanseze.

Personal branding inseamna autenticitate, inseamna sinceritate, inseamna “termina cu prostiile, vezi ca nu au functionat pana acum si uita-te bine in oglinda”. Si in oglinda vedem ce poti, adica doar partile care te fac sa te indragostesti de tine: pasiuni, talente, abilitati, valori. Si punem lupa pe ele pentru ca acolo gasim “materialul clientului”, din care poate sa iasa ceva durabil.

Ce caut eu in procesul asta, este “esenta”. Pentru ca exista un secret al succesului si acesta este: “concentrare intr-o singura directie”. Focus, vorba englezilor. Asta e cel mai greu lucru, aici e arta mea: am fler sa iti gasesc esenta si sa te pun pe sinele tale. E procesul opus recrutarii pentru un job: aici nu conteaza ce ai facut pana acum, ci ce stii si ce iti place cu adevarat sa faci.

Chiar si daca ne oprim aici, esti castigator: ai claritate si directie si esti ca un avion cu reactie. Intreaba orice erou cum s-a simtit cand a inteles clar in ce exceleaza el si care ii este viziunea si misiunea. E cu WOWWWW!

In momentul asta, calatoria ta a ajuns intr-un varf de munte. N-a fost usor, a fost cu poticneli si cu efort, insa de aici ai vedere de ansamblu. Acum e momentul sa ne uitam pe harta, sa vedem unde vrem sa ajungem si sa ne facem strategie: cat calatorim/luna/an, de ce instrumente avem nevoie etc.. Pas cu pas, te insotesc in planificare. Ma intereseaza in primul rand sa ai grija sa ai resurse, sa faci bani mai exact, ca altfel te opresti si te intorci de unde ai pornit. Educatia mea este in domeniul financiar, ca urmare, scopul procesului e musai sa aiba si rezultate financiare palpabile, pe langa implinirea sufleteasca.

Ai zice ca esta nu este personal branding asa cum stiai tu: imagine si apoi celebritate. Nu e. E mult mai profund de atat. Sunt multi oameni celebri fara viitor si fara resurse. Nu asta vrei. Vrei stabilitate financiara, implinire sufleteasca si libertate.

Cursul iti ofera claritate, directie, harta si busola. Dupa curs, e rolul tau sa pornesti la munca si ai zice ca rolul meu e gata. Teoretic, rolul unui trainer se incheie aici. In realitatea LevelUp, nu e asa. Eu stiu ca e greu de unul singur,  chiar daca ai harta si busola. Si eu am fost singura si n-a fost usor sa nu ai ajutor, nici un sfat, nici macar un like din partea nimanui. Asta e realitatea in care se zbat antreprenorii. Sunt criticati de pe margine de cei care ii invidiaza pentru curaj si se trezesc singuri cu lupta lor si fara dragoste si fara resurse. Asa ca, te indrum sa te alaturi si tu unei comunitati de eroi calatori, aflati in diverse stadii ale calatoriei lor, care te pot inspira si care sunt dispusi sa iti ofere oricand un sfat. Ei au inteles secretul prosperitatii: incepi sa primesti doar atunci cand incepi sa oferi.

Pregatirea profilului tau personal pentru platforma este examenul pe care il dai la finalul cursului de personal branding. E un mod subtil prin care te imping de la spate sa te arati lumii, doar asta iti doresti: succes. Succesul apare cand lumea stie ca existi si poate sa ajunga usor la tine. Profilul tau este ca un CV online, unde ai toate datele de contact, povestea ta (spusa de tine), povestea firmei tale si o recomandare din partea mea. Evident ca e musai sa ai macar o pagina de facebook in care sa vada lumea ce faci, pana o sa ai resurse sa iti construiesti o imagine completa.

Abia acum incepe partea interesanta a Calatoriei Eroului, cand toata lumea crede ca procesul s-a incheiat. Apar vizualizarile, cererile de oferte si parteneriate, conexiunile intre eroi, oportunitatile. Multe le creez eu, pentru ca ii stiu pe toti cum gandesc si ce nevoi au. Si vorbesc non-stop despre ei. Si ii conectez scurt printr-un mesaj: “ Ioana, meet Gabriela. Voi doua e musai sa vorbiti”.

Si pe masura ce vine succesul, vin noi provocari de tipul: “Un client foarte mare mi-a cerut o prezentare a firmei. Ce ii trimit? Cum comunic cu el?”. Si te invit la un curs de Business Communication care vine exact atunci cand ai mai mare nevoie de el, in urma caruia iti faci toate documentele si fluxul de comunicare din firma si pe viitor stii ce ai de facut. Si dupa ce ai castigat clientul asta mare, te trezesti ca treci iar la nivelul superior si ai nevoie de angajati si de abilitati de recrutare / management etc…

Stiu exact cine esti din procesul de branding si de ce ai nevoie sa cresti pentru ca eu nu sunt trainer sau speaker, sunt in primul rand, om de business, cu 18 ani de experienta in spate. Si daca nu te pot ajuta eu( nu am aroganta ca le stiu pe toate),  iti dau bilet de trimitere la specialisti, la oameni care au experienta practica si te pot ajuta. Poate oamenii astia sunt deja printre eroi si atunci e simplu, ne ajuta pe toti deodata. Pe HR, de exemplu cunosc doi consultanti cu foarte mare experienta in management de corporatii mari, ei te pot ajuta mult mai bine decat orice trainer de pe lumea asta.

Calatoria Eroilor abia acum a inceput. Nu stiu tot drumul, stiu doar ca eu imi doresc ca fiecare sa aiba succes, asa cum il vede fiecare. Si cand ma voi uita in urma, la batranete,  voi vedea ca n-am trait degeaba.

Pe primul meu CV, din 1993 sta scris: “vreau sa stralucesc, ajutand oamenii sa straluceasca”. Habar n-am la ce m-am gandit atunci, eram studenta si contabila la un magazin de piese auto, aflat intr-un subsol umed si intunecat, in Piata Badea Cartan din Timisoara. Parca mi-a desenat destinul propozitia asta.

Cand esti pregatit sa iti incepi calatoria, te astept la Level 1- Cursul de Personal Branding. La profilele Eroilor din “Hall of Fame” (lista e in curs de completare) o sa vezi ce a invatat fiecare din acest curs si cu ce l-a ajutat si poti oricand sa imi trimiti mesaj sa iti dau detalii.

Alina Bota

11 lucruri pe care le-am invatat despre oameni facand personal branding

De aproape 18 ani lucrez cu oamenii, niciodata atat de profund ca in 2016, cand am decis sa ma concentrez pe o singura directie: personal branding. Mi-am dat seama in acest an cat de mult tanjim fiecare dupa autenticitate si cata nevoie de iubire avem fiecare dintre noi. Si mi-am dat seama de ce unii oameni au succes si unii nu.

Daca ar fi sa extrag niste lectii dupa acest an, acestea ar fi urmatoarele:

1. Oamenii care au succes ( sunt impliniti profesional, sunt iubiti si respectati etc..) nu sunt neaparat cei mai inteligenti, talentati sau educati oameni de pe pamant, ci sunt cei care stiu sa isi gestioneze cel mai bine emotiile.

2. Succesul nostru ca adulti depinde mai mult de emotiile pe care le-am experimentat cand eram copii, decat de nivelul nostru de educatie. O informatie nu poate schimba o emotie. Poti sa investesti ani de zile citind si invatand, credintele limitative iti vor impiedica cresterea daca nu le constientizezi si nu faci eforturi ca sa le schimbi.

4. Cea mai mare dorinta a noastra este aceea de a fi iubiti. Oamenii sunt dispusi sa plateasca foarte mult (bani, timp, sa faca diverse sacrificii etc..) ca sa se simta intelesi, acceptati si iubiti. Suntem intr-o continua cautare a iubirii, avem metode diferite de a o obtine (avere, recunoastere, familie etc..) si ne simtim cu adevarat impliniti doar atunci cand rezervoarele noastre de iubire sunt pline.

5. Emotiile (iubire, apreciere etc..) se obtin oferind emotii (iubire, apreciere etc..) si nu produse, servicii sau idei.

6. Nu poti pune abilitati noi pe credinte vechi. Asta este motivul pentru care trainingul clasic nu functioneaza. Oamenii nu sunt niste recipiente goale pe care le umpli cu informatie, ci niste seminte care au nevoie fiecare de altceva ca sa creasca. Trainingul personalizat, combinat cu coaching si uneori cu terapie functioneaza cel mai bine.

7. Tanjim dupa autenticitate, dar ne temem sa fim autentici ca sa nu fim judecati. Vom putea fi cu adevarat autentici doar atunci cand noi nu-i vom mai judeca pe altii si vom putea sa-i acceptam pe oameni asa cum sunt ei.

8. Desi aparent suntem mult mai conectati prin tehnologie, este plin de informatie peste tot, suntem mai singuri, mai confuzi si mai nevorbiti ca niciodata. Scopul principal al celor care activeaza in domeniul dezvoltarii personale trebuie sa fie acela de a aduce claritate si directie, de a conecta oamenii intre ei si de a oferi programe personalizate de educatie.

9. Nu exista scurtaturi pentru succes. Cine nu este dispus sa se sacrifice si sa-si amane recompensele n-are sanse sa reuseasca. Succesul se construieste cu munca constanta, in timp. Inca nu am vazut copil nascut a doua zi, dupa o noapte de dragoste.

10. Cand nu stii incotro sa o iei, cel mai bun sfat este sa te pornesti. Nu ai cum sa ajungi in alta parte stand pe loc. Te prinzi pe drum care este directia.

11. Nu exista fiinta pe lumea asta care sa nu se fi nascut dotata cu tot ce are nevoie ca sa aiba succes. Toate fiintele isi asculta instinctul. Noi, oamenii, ascultam de altii.

In concluzie, in acest an am invatat ca, pentru a creste, ai nevoie sa explorezi intai in interiorul tau si sa vezi cu ce resurse pornesti la drum. Abia atunci vei sti de ce ai nevoie ca sa treci la nivelul superior.

Alina Bota

Povestea Anei – Fetita care a inspirat crearea Asociatiei „Ana si Copiii”, un ONG care hraneste si educa zilnic peste 300 de copii

Ana este o domnisoara frumoasa, cu foarte mult bun simt, foarte curioasa si extrem de hotarata. La 16 ani stie exact ce cariera isi doreste, are planuri mari si pare ca nimeni si nimic nu o poate opri din drumul ei. Ma uit la ea si ambitia si claritatea ei ma inspira.

Mi-e greu sa fac legatura intre aceasta domnisoara care sta in fata mea pe un scaun de birou in laboratorul de informatica al Asociatiei „Ana si Copiii” si imi prezinta proiectele ei de viitor si copila de un an si cateva luni pe care a intalnit-o Mihaela Voivozeanu, actualul presedinte al  Asociatiei „Ana si Copiii”, pe atunci asistent social, intr-o casa darapanata, impreuna cu fratii ei, un mediu total neprietenos si insalubru pentru cresterea celor 3 copii. E o imagine de apocalipsa care te urmareste zile si nopti la rand si care iti provoaca durere si revolta.

Ana s-a nascut intr-o familie nevoiasa din Bucuresti si, pentru ca parintii nu isi puteau permite sa le ofere celor 3 copii conditiile minime de crestere si educare, au decis, impreuna cu asistentii sociali, sa ii dea la un centru de plasament. Aici a crescut Ana de la varsta de 2 ani si cateva luni pana in clasa a 2-a, impreuna cu ceilalti 2 frati ai ei. Are amintiri frumoase din acea perioada, isi aminteste ca aveau camera lor, ca aveau prieteni, mergeau in tabere si ca isi vizitau parintii destul de des, in weekend. Mama Anei este o femeie simpla, fara scoala, insa a lucrat toata viata ei pe unde a putut si si-a incurajat copiii sa invete ca sa aiba o viata mai buna decat a ei.

In urma cu aproape 10 ani, centrul de plasament care era casa celor trei frati acum s-a inchis si Mihaela, care era deja legata sufleteste de Ana, a trebuit sa gaseasca rapid o solutie pentru a se putea ocupa in continuare de educatia acestor copiii. Solutia a fost un centru de zi, in care copiii vin de la scoala, mananca, fac lectii impreuna pedagogii sociali, discuta cu psihologul din cadrul Asociatiei si cu ajutorul voluntarilor fac diverse activitati creative, mananca din nou si apoi merg acasa la familiile lor.

Ana isi aminteste ca a fost printre primii copii, apoi au venit primii prieteni, doi baieti si doua fete si apoi centrul s-a umplut de copii. Ii place foarte tare la centru, e casa ei, ii ofera siguranta si linistea de care are nevoie ca sa se poata concentra la planurile ei de viitor.

Straluceste pur si simplu cand isi aduce aminte de copilaria ei de la centru,  de pedagogii si voluntarii cu care face lectii, de toate activitatile pe care a avut sansa sa le faca aici, de taberele de vara la care a participat. Tabara ei favorita a fost la „Mama Cozonacilor”, undeva langa Bran,  i-a placut mirosul cozonacilor si aerul tare de munte.

Cand am intrebat-o ce ii place sa faca cel mai mult, mi-a spus ca nu s-a gandit niciodata, ii place si limba engleza pe care o aprofundeaza la centru, ii plac lectiile de informatica pe care le face cu domnul de info, dar cel mai mult ii place sa se implice in activitatile centrului, in special sa se ocupe de cei mici (intre 3 – 6 ani).

Asa cum, probabil v-ati dat seama, Ana nu este doar unul dintre copiii de la centrul de zi „Ana si copiii”, ci este copilul care a motivat-o pe Mihaela sa deschida acest centru care acum hraneste, imbraca si educa aproape 300 de copii in Bucuresti si Prahova. Faptul ca a dat numele acestei  Asociatii o face sa se simta responsabila pentru viitorul centrului si a tuturor copiilor care gasesc aici dragostea, intelegerea si educatia de care au nevoie ca sa devina adulti independenti.

Cum spuneam  la inceput, Ana are planuri mari de viitor: vrea sa termine liceul, sa isi ia bacalaureatul si sa urmeze Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, la fel ca mentorul ei, omul pe care il admira si il respecta cel mai mult pe lumea asta,  Mihaela Voivozeanu. Viitorul ei este alaturi de Asociatie, isi doreste sa lucreze alaturi de echipa centrului si sa ajute la dezvoltarea lui, pentru a ajuta cat mai multi copii sa aiba parte de educatie.

Ana este un adolescent diferit fata de majoritatea copiilor din generatia ei. E un copil foarte modest, care nu isi doreste lucruri pentru ea, dorintele ei sunt proiecte complexe de educatie si caritate. Are deja un mic proiect in cadrul centrului, face mini-interviuri cu fiecare copil in parte pentru a le cunoaste personalitatea, nevoile si dorintele si vrea sa stie ce ar putea face mai mult pentru ei asociatia pentru a ajunge oameni de bine.

Ma uit la ea cu admiratie si ma gandesc la toti copiii rasfatati care au avut norocul sa creasca in abundenta si care nici macar nu sunt constienti de lumea in care Ana a crescut. O intreb la final ce le-ar transmite colegilor ei de generatie si mi-a raspus simplu: „Sa aprecieze tot ceea ce au si sa nu judece pe nimeni dupa „coperta”.”

Cat am stat cu Ana de povesti, centrul s-a umplut de copiii care veneau de la scoala. Mirosea toata casa a ciorba buna, in bucatarie era vanzoleala si veselie mare. Mancau pe rand si fugeau la lectii sub privirile de sora mai mare ale Anei. O intreb pe Mihaela care este secretul lor, cum de reusesc sa aiba atat de multi copiii din familii nevoiase care invata cu drag (nu au nici un corijent!) si imi spune zambind ca secretul e simplu: „ii tratam pe toti cu dragostea si respectul cu care am vrea si noi sa fim tratati”.

Usa Asociatiei „Ana si copiii” este mereu deschisa si va recomand sa le treceti pragul. Va vor primi cu bratele deschise si va vor invita la masa cu copiii. Iar daca va doriti sa ajutati, puteti sa va implicati in educatia copiilor, facand lectii cu ei, puteti sa ii ajutati la activitatile creative, sa donati alimentele de care au nevoie zilnic pentru mesele copiilor sau sa donati bani pentru proiectele lor de viitor. Iar daca o intalniti pe Ana, ascultati-o cu atentie. Forta ei o sa va inspire!

Alina Bota

PS: Pentru detalii legate de proiectele Asociatiei”Ana si Copiii”, va rog sa luati legatura cu Oana Bulmaga– Sustainability and Communications Coordinator (oana@anasicopiii.ro)

Cand te-ai google-it ultima oara?

Cred ca nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca, in ziua de azi, primul lucru pe care il faci atunci cand cunosti o persoana este sa dai search pe google dupa numele ei. Si cand spun asta, ma refer atat la relatiile profesionale, cat si la cele personale. Chiar si cand iti pica cu tronc cineva, abia astepti sa il/o cauti pe google, sa-i vezi Facebook-ul, pozele, sa vezi daca are partener, realizari profesionale sau a fost implicat/a in scandaluri etc…Cand vorbim de viata profesionala, cautarea informatiilor despre un candidat pe un post sau un potential partener de afaceri este deja o etapa obligatorie inainte de orice intalnire fata in fata.

Ce apare pe google atunci cand dai search pe numele tau e brandul tau personal din online, asa ca, vrei sau nu, va trebui sa preiei controlul imaginii tale din online si nu sa o lasi in voia intamplarii. Atunci cand intreb participantii la cursuri ce apare pe internet legat de numele lor, imi dau seama ca foarte putini au facut acest exercitiu simplu, desi stiu ca tot ceea ce apare in online reprezinta o amprenta a existentei tale care nu va putea fi stearsa usor.

Am identificat cateva situatii care apar atunci cand oamenii nu isi gestioneaza in mod constient aparitiile din online:

  1. Acelasi nume, alt brand personal

Cu cat numele tau este mai des intalnit, cu atat exista sansa ca cineva care poarta acelasi nume cu tine sa aiba deja un brand puternic in online. Imi amintesc de o clienta care spunea ca atunci cand cineva da search pe numele ei, apar o gramada de poze deocheate si stiri de cancan pentru ca este si numele unei dansatoare de la Capatos…

In acest caz, ai doua optiuni: ori iti creezi un alt nume, mai greu de copiat si usor de retinut pentru brandul tau personal (vezi Zig Ziglar), ori iti cresti prezenta in online si te promovezi la pachet cu expertiza ta ( Ioana Popescu- Consilier Vocational)

  1. Fosta-i lele!

Este posibil ca de-a lungul vietii sa ne fi schimbat domeniul de activitate si sa fi fost perioade in care prezenta noastra in online sa fi fost mult mai puternica.  Atat timp cat avem si aparitii despre domeniul actual, nu e nici o problema, insa daca exista doar informatii din trecut si nimic actual, am putea genera confuzie si neincredere. Adica, in urma cu 7 ani erai un om de afaceri de succes, de 7 ani nu mai zici nimic. Unde ai disparut? Ce s-a intamplat intre timp?

As baga aici si povesti de mult uitate, care nu ne fac cinste, dar care au ramas in online si nu prea ai cum sa scapi de ele (aparitii in presa de cancan, diverse articole denigratoare etc..). Cea mai buna strategie este sa incepi sa comunici tu, sa scrii pe un blog, sa vii cu regularitate cu mesaje noi. Lasa munca ta sa vorbeasca despre tine, e cea mai buna promovare.

  1. „Facebook-ul e privat, e doar pentru prieteni”

Sunt persoane la care la un search pe Google apare doar pagina de Facebook si pe care sunt postari doar pentru familie si prieteni, adica extrem de intime si necenzurate.

E decizia fiecaruia cum isi foloseste contul privat de Facebook, insa trebuie sa ai in vedere faptul ca Facebook-ul nu este 100% privat, chiar daca postarile tale sunt setate doar pentru prieteni, atat timp cat oricare dintre prietenii tai poate sa faca o fotografie la postarile tale si sa le faca publice. Poti sa iti setezi postarile si albumele foto pentru a fi accesate doar de prieteni, daca le lasi publice, orice potential partener de afaceri, angajator etc..are acces la informatiile tale personale.

Nu uita insa ca fotografia de profil si coverul sunt 100% publice, asa ca priveste-ti profilul prin ochii unui angajator sau al unui potential client din cand in cand!

  1. „Nu folosesc LinkedIn”

Daca pe Facebook ai ocazia sa iti arati latura „umana”, adica sa permiti oamenilor sa iti cunoasca preocuparile si preferintele din viata personala, pe LinkedIn ai ocazia sa iti expui  CV-ul si lumea sa iti vada realizarile profesionale. In plus, pe LinkedIn ai recomandarile celor cu care ai colaborat de-a lungul timpului si care iti ofera credibilitate.

In lumea profesionistilor, daca nu ai cont pe LinkedIn nu prea existi, asa ca mai gandeste-te putin inainte de a-l exclude total si nu uita ca este retea profesionala si postarile tale e obligatoriu sa fie de natura profesionala.

  1. „Social media e o prostie!”

In ziua de azi si sfintii morti de mult au conturi de social media, ce sa mai zic de noi, cei care inca mai respiram. Lasand gluma la o parte, e ok sa nu folosesti social media daca asta iti doresti. Nu zice nimeni ca trebuie sa te conformezi, insa ti-as recomanda atunci sa folosesti mass-media, sa iesi in presa, sa dai interviuri, ca in cazul in care cineva te cauta pe internet sa gaseasca informatii despre tine.

Dezvoltarea tehnologiei ne ofera marele avantaj de a ne face cunoscuti lumii intregi cu un singur click, de la noi de acasa. Folositi in mod constient aceste instrumente in avantajul vostru si nu le lasati la voia intamplarii, ci fiti proprii vostri PR-isti, gestionati-va activitatea din online astfel incat sa va avantajeze.

Alina Bota

 

Interviu cu Dana Lupsa – Femeia care creste afacerile mamicilor

Exista o credinta care spune ca cei care pot, fac, iar cei care nu pot, ii invata pe ceilalti ( those who can, do, those who can’t teach). Este extrem de frustrant sa inveti de la cei care n-au pus niciodata in practica teoriile pe care le „predica” mai departe, insa este la fel de frustrant sa inveti de la specialisti care nu stiu sa explice.

Exista insa, o categorie aparte de oameni, care pot, fac si au talentul de a-i invata pe altii. Din aceasta categorie face parte si Dana Lupsa, cadru universitar si business developer pentru femeile de afaceri.

Dana este sotie, mama a doi baieti, doctor in management, cadru universitar la Universitatea Transilvania din Brasov, presedinta Asociatiei Happy Moms din Brasov si femeie de afaceri. Cum va spuneam, face parte din categoria care practica intai, si apoi ii invata, ii creste si ii motiveaza si pe ceilalti, fie ca este vorba despre copiii ei, studentii ei sau femeile antreprenor cu care lucreaza.

Va invit sa o cunoasteti si voi pe Dana, care pentru mine este un exemplu de echilibru intre viata personala si viata profesionala, un exemplu ca se poate sa ai si o familie implinita si o cariera frumoasa si sa faci si lucruri care te implinesc sufleteste.

  • Dana, cum ajunge un cadru universitar obisnuit sa lucreze cu adultii, sa spuna povesti pentru copii si apoi sa se ocupe de afacerile mamicilor lor.

    Devine mama 🙂 Asa cum spuneai si tu, in perioada maternitatii ceva se schimba in interiorul fiecarei femei: devine mai creativa, mai empatica si simte nevoia sa daruiasca din prea-plinul ei si celorlalti. Cam asta am experimentat si eu cand am devenit mama, tanjeam sa fac ceva pentru copii, sa fiu cat mai mult in preajma lor.

  • Si te-ai gandit sa le spui povesti.

    Da, asta a fost „debutul”meu :). Stefan, fiul meu cel mare avea 3 ani pe atunci si educatoarea lui, o femeie extraodinara pe care o admir pentru creativitatea ei, organiza un program de vara pentru copii. Mi-am dorit tare mult sa ma implic in activitatile organizate de ea, asa ca am venit alaturi de ea cu un atelier de 2 ore pentru copii care se numea „Povestea mea magica”.

  • Le citeai povesti copiilor?

    Inventam povesti cu talc despre prietenie, timiditate etc… Erau adevarate spectacole in care aveam decor, marionete, diverse personaje si la finalul fiecarei luni, copiii primeau o carticica desenata de ei ce cuprindea toate povestile din luna respectiva.

  • Minunat! Cred ca s-au distrat de minune in perioada aceea, atat copiii, cat si parintii lor.

    Da, a fost un program care a durat un an de zile si a fost punctul de plecare pentru Asociatia Happy Moms.

  • Te-ai gandit sa faci ceva si pentru mamici, nu doar pentru pitici 🙂

    Da, eram un grup de mamici care ne tot intalneam si dezbateam diverse subiecte si ne-a venit ideea sa facem ceva mai organizat. Asa s-au nascut atelierele pentru mamici la care invitam diversi specialisti: medici, nutritionisti, psihologi etc… Pentru ca expertiza mea era pe management, eu predam antreprenoriat la Universitate, am inceput sa organizam ateliere pentru mamicile care aveau afaceri, la care invitam o mamica ce isi prezenta afacerea. Atelierele s-au dezvoltat, una dintre mamicile care avea o afacere de succes a dorit sa ne sponsorizeze intalnirile si asa s-a nascut in 2013, Asociatia Happy Moms.

  • Care este scopul acestei Asociatii?

    Scopul principal este acela de a ajuta mamele care vor sa isi dezvolte afaceri, insa sunt vulnerabile si au nevoie de sprijin la inceput. Este vorba despre doua categorii:

  1. mamele singure

  2. mamele casnice

  • Cu ce anume le-ati ajutat?

    Le-am facilitat accesul gratuit la informatia oferita de specialisti in domenii precum management, marketing, planuri de afaceri si experienta unor femei de afaceri din Brasov, am organizat training-uri si mentorat timp de mai bine de 6 luni la care puteau sa participe gratuit, apoi am promovat afacerile nou create.

  • Care au fost rezultatele? Poti sa imi dai niste exemple concrete?

    In cei doi ani de cand functioneaza proiectul, peste 30 mame au participat la training si mentorat si 10 afaceri au demarat, fiind promovate.

    Cel mai rasunator exemplu este al unei mame aflata in concediu de crestere a copilului care a plecat dintr-o multinationala si acum are o casa de comenzi cu produse raw-vegan. Acum are doi copii fericiti, o afacere care se dezvolta si, de curand, produsele ei se gasesc si in Bucuresti. Cel mai important este ca are zambetul mereu pe chip, asta este cea mai mare realizare.

    Anul acesta inca o mama a plecat din multinationala pentru a se dedica pasiunii ei de a bucura oamenii prin bucatele pe care le creaza cu pasiune. Din program au rezultat insa afaceri si in domeniul mobilierului de interior, fotografiei pentru bebelusi sau pictura pe textil.

    Pe langa acest proiect, am gestionat un proiect derulat in parteneriat cu Camera de Comert si Indutrie din Brasov, pentru incurajarea antreprenoriatului, in 2015, in urma caruia 12 afaceri din Regiunea Centru au fost legalizate si au primit finantare.

  • Practic, mamicile antreprenor din cele 2 categorii vulnerabile au beneficiat de toate cunostintele si de experienta ta in mod gratuit pentru a-si construi si a-si creste afacerile. Umbla vorba prin targ ( a se citi: „am descoperit in procesul de branding intreband oamenii din anturajul Danei”) ca talentul tau este acela de a comunica si de aici si comunitatea mare de mamici pe care ai strans-o in jurul tau, si succesul campaniilor tale de marketing si PR. Spune-mi cate ceva despre experienta ta in acest domeniu.

    Da, aici m-ai atins la suflet 🙂 Asta imi place sa fac cel mai mult: sa pun lucrurile in miscare, sa fac afacerile cat mai vizibile, sa imi pun la treaba toate cunostintele teoretice, creativitatea, experienta pe care am acumulat-o pana acum in Asociatia Happy Moms ca sa organizez campanii de marketing si PR.

    Imi place sa fac asta pentru ca stiu din experienta ca o afacere nu are cum sa creasca daca ramane in anonimat. Cum spui si tu, poti sa ai cele mai bune produse si servicii din lumea asta, ca daca nu te cunoaste lumea, ramai cu ele nevandute.

  • In privinta cunostintelor teoretice nu exista urma de indoiala, ai studii in domeniul marketing si PR si iti place sa rafinezi mereu ce stii, prin educatie formala. Spune-ne cate ceva despre experienta campaniilor organizate.

    Cel mai important de spus este ca sunt create cu pasiune si au rezultate concrete masurabile, in termeni de zeci de aparitii, zeci de articole, zeci de evenimente sau si mai concrete, fonduri stranse de ordinul sutelor de mii de lei. In cei cativa ani de cand concep si implementez campanii de PR, incepand cu Camera de Comert si Industrie pana la firme mici sau mai mari din Brasov, am pus suflet si un strop de ingeniozitate in fiecare proiect. Cea mai frumoasa a fost campania “Crestem afaceri”, care a cuprins de la articole in presa locala, la aparitii TV, workshop-uri pe teme de antreprenoriat si PR, pana la conferinte motivationale. Si pentru ca tot discutam despre evenimente, in cadrul Asociatiei am organizat, de la workshop-uri cu 10-15 mame, pana la conferinte si chiar festivaluri de o saptamana.

  • Impresionant! Poti sa imi spui cateva detalii despre Conferinta Motivationala „Mama”? Am inteles ca anul acesta a fost la cea de-a doua editie.

    Da, anul trecut a avut ca tema „Urmeaza-ti pasiunea! Fii fericita”, a avut aproximativ 100 de participante si a avut ca speakeri invitati femei extraordinare care au avut succes intr-o profesie si apoi au decis sa urmeze un alt drum, mai aproape de sufletul lor: Gianina Corondan, Monica Reu, Petronela Rotar.

  • Care a fost tematica de anul acesta?

    Anul acesta tema a fost „Ce este succesul?”, ne-am bucurat de prezenta a peste 120 de femei, iar invitate au fost alte cateva femei care sunt exemplu pentru fiecare dintre noi: Mihaela Tatu, Rona Hartner, Printesa Urbana.

  • Nu ma mir ca esti organizatoarea acestor conferinte, se spune despre tine ca esti „motivatoare”, este una dintre componentele brandului Dana Lupsa. Poti sa imi spui cate ceva si despre festivalul de o saptamana?

    A fost un festival pentru toata familia, in cadrul caruia in timpul zilei se desfasurau diverse ateliere pentru copii si parinti, iar seara familiile participau la diverse spectacole de muzica si teatru.

  • Practic, festivalul era o modalitate de a-si petrece timp de calitate impreuna.

    Da, asta ne si doream, sa aducem in prim-plan familia. Familia este o valoare pentru mine si de aceea imi doresc sa imi folosesc toate cunostintele teoretice si practice ca sa ajut mamele sa stea cat mai mult alaturi de familiile lor.

  • Aici ne intersectam noi, Dana si ma bucur enorm ca ne-am intalnit, pentru ca eu sunt convinsa ca putem face mult mai multe pentru femeile care isi doresc sa fie mame full time si sa isi deschida o afacere proprie, daca ne unim fortele, decat separat.

    Asta simt si eu. Ca si tine, imi doresc sa vad cat mai multi copii care cresc in familii fericite si in bunastare, intr-o cultura a muncii si a valorilor autentice. Eu sunt exemplul perfect ca se poate sa ai si familie si cariera, daca stii sa le imbini si sa mentii echilibrul.

  • Eu sunt exemplul perfect ca nu se poate sa ai o cariera de succes in corporate si familie fericita in acelasi timp :). Undeva trebuie sa faci un compromis. Ideea ca mergi si muncesti  8-10 ore pe zi, ai delegatii prin tara si prin strainatate, in weekend ai cursuri si apoi vii si esti mama perfecta si sotia ideala este falsa. Nu le poti avea pe toate la acelasi nivel. Ori iti neglijezi copilul si il lasi sa creasca printre straini, ori sotul, ori serviciul.

    Le poti avea daca iti accepti rolul de femeie in primul rand. Rolul femeii este acela de a avea grija de casa, de copii si de sotul ei. Asta nu inseamna ca femeia nu poate avea succes in cariera.

  • Pentru asta luptam amandoua, pentru a ajuta cat mai multe femei sa fie atat mame full time, cat si sa aiba implinire pe partea profesionala, dezvoltand mici afaceri nascute din talentul si abilitatile lor. Eu le ajut pe mamici sa isi descopere vocatia, sa ajunga la ideea de afacere potrivita personalitatii fiecareia si sa isi construiasca o reputatie solida de profesionist, tu le cresti afacerile de la 0 sau le ajuti sa isi creasca afacerile la nivelul superior cu ajutorul proiectelor tale de educatie antreprenoriala si mentorat.

In curand incepe si anul Universitar, asa ca iti doresc mult succes in toate proiectele tale si ne vedem in prin tara, la lupta pentru mamele antreprenor.

Alina Bota