Cum iti poti depasi teama de a cere pretul corect pentru munca ta?

La intrebarea: ”Cum anume pot sa castig cat mai repede bani?” raspunsul meu este intotdeauna: “Cere pretul corect”.

Pare simplu, insa in realitate, sa ceri bani pentru ceea ce faci poate fi paralizant de-a dreptul.  Cea mai mare teama este aceea ca vom fi respinsi, vom pierde clienti si nu vom mai avea din ce sa ne platim facturile.

Ce e de facut?

  1. Consulta-te cu un expert

Si eu, la fel ca multi antreprenori sau freelanceri, am lucrat la inceput gratuit, apoi mi-a fost teama sa cer pretul corect pentru munca mea. Aveam senzatia ca ceea ce fac eu este usor, ca toata lumea stie sa faca business coaching, training sau design de business si strategii. In plus, imi place atat de mult sa fac ceea ce fac, incat nu mi se pare deloc munca. Banii ar fi trebuit sa vina din munca grea, nu asa usor si placut, nu-i asa?

Am avut nevoie de discutii serioase cu un prieten care mi-a devenit ulterior si client, HR Manager intr-o corporatie cu mii de angajati si cu experienta de 20 de ani in lucrul cu diversi consultanti/coach/traineri la nivel international. El m-a ajutat sa inteleg care este pretul corect pentru ceea ce fac pe fiecare categorie de servicii in parte: cat ar trebui sa cer pe ora de coaching, pe ora de consultanta si pe ziua de training. El m-a facut sa inteleg unde ma pozitionez ca experienta si ca expertiza in comparatie cu colegii de breasla, avand in vedere faptul ca eu am 18 ani de cariera de executiv in spate, nu de speaker sau de consultant. Inca nu am curajul sa cer pretul stabilit de el, insa problema este la mine, nu la clienti.

Daca nu gasesti un expert cu care sa te consulti, cauta produse sau servicii similare ca si calitate si vezi unde te situezi ca pret.

  1. Inceteaza sa mai spui tuturor ca esti la inceput

Imagineaza-ti ca mergi la un coafor si primul lucru pe care ti-l spune hair stilistul cand te asezi pe scaun este: “Stiti, eu sunt la inceput”. La ce te gandesti? La calitate scazuta si pret mic, nu-i asa? Ba, mai mult, ar putea sa te tunda gratis, nu-i asa? Doar i-ai facut onoarea sa ii fii client!

Clientii care iti vad produsele sau serviciile expuse fac evaluarea calitatii produselor tale dupa diverse criterii foarte personale. Aproape toate achizitiile noastre sunt emotionale si privim totul in termeni de nevoie/dorinta/solutie. Daca le place ce vad, cumpara. Nu e cazul sa te devalorizezi singur in ochii lor.

  1. Pretul prea mic genereaza frustrari

Imaginati-va urmatorul scenariu: cer un pret prea mic, ma aglomerez de clienti si abia reusesc sa fac  fata solicitarilor. In secret, acumulez frustrari (de parca clientul e de vina ca eu am cerut prea putin) si incep sa devin superficial in livrare. Rezultatul? Clientii nu sunt multumiti si nu te recomanda, chiar daca pretul a fost foarte mic.

Cand am fost Manager Private Investments am invatat un lucru foarte simplu de la partenerii din Private Banking: banii poti sa ii obtii muncind cu un numar foarte mare de clienti si cu un pret mic, ceea ce inseamna un efort foarte mare, sau oferind servicii de top, la un pret ridicat, unei categorii de clienti premium. Majoritatea antreprenorilor aflati la inceput prefera sa ocoleasca piata premium de teama ca serviciile lor nu se ridica la nivelul de calitate cerut pe aceasta piata. Cel mai usor este sa iti ridici calitatea, nu sa cobori pretul si sa muncesti mai mult si sa acumulezi frustrari.

  1. Invata sa vinzi

Teama de a cere bani te face sa te concentrezi sa scazi pretul cat mai mult si sa oferi discounturi, in loc sa te concentrezi pe a prezenta beneficiile produselor si serviciilor tale.

Banii nu sunt niciodata problema. Cand intelegi valoarea unui produs/serviciu pentru tine, banii se gasesc. Gandeste-te de cate ori in viata n-ai avut bani pentru o achizitie, dar ai reusit sa faci rost pentru ca era importanta pentru tine.

In plus, daca faptul ca nu au clientii bani te ingrijoreaza, inseamna ca nu esti in piata potrivita. Grija ta ar trebui sa fie calitatea serviciilor/produselor, nu cum poti sa mai scazi pretul. Nu poti sa vinzi produse de lux la chioscuri de cartier, asa ca gandeste-te bine cine este clientul tau si unde il gasesti.

Teama de a cere pretul corect pentru munca ta este normala la inceput de drum in antreprenoriat. Daca persista insa o perioada mai lunga de timp si are legatura cu mai multe aspecte ale vietii tale, atunci probabil este vorba despre o stima de sine scazuta.

Pentru a afla care sunt solutiile in acest caz, am contactat-o pe Irina Forgaciu, psiholog cu peste 9 ani de experienta practica la cabinet, care a intalnit multe cazuri in care stima scazuta a avut efecte daunatoare asupra carierei si veniturilor clientilor ei. Irina ne-a transmis punctul de vedere al specialistului.

Teama sau jena de a ne lansa pe cont propriu si de a percepe o anumita suma de bani pentru serviciile oferite este o consecinta a lipsei de incredere in sine. Stima de sine sau sentimentul propriei valori se refera la capacitatea persoanei de a se pretui pe sine si se poate educa in orice moment al vietii.

Parerea pe care o avem despre noi insine determina felul in care ne vor privi si ne vor trata cei din jur. Henry Ford afirma ca exista oameni care cred ca pot si oameni care cred ca nu pot. Ambele parti au dreptate.

Cand stima de sine este scazuta, oamenii se asteapta la tot felul de momente neplacute de-a lungul unei zile, ca de exemplu sa fie criticati, inselati, controlati, chiar desconsiderati de catre cei cu care interactioneaza. Aceasta stare impovaratoare atrage dupa sine tendinta de autovictimizare, izolare si profunda neincerdere in sine.

Intotdeauna este loc pentru o stima de sine mai mare, asa ca pentru a ne simti mai valorosi nu trebuie decat sa ne jucam putin cu mintea noastra, pentru a o scoate din tiparele ei automate. In ce fel? O sa va ofer cateva exercitii simple:

1. Propuneti-va sa notati etichetele negative pe care vi le puneti singuri (de exemplu, “sunt prea tanar/a sau prea in varsta, lipsit de experienta, incepator ca sa…”, “sunt prea timid/a…, niciodata nu am lucrat pe cont propriu, daca oamenii nu vor fi multumiti de serviciile mele” etc.) si sa le gasiti 3 contraargumente.

De exemplu: ”Am citit foarte mult pe aceasta tema, am facut cursuri suplimentare, candva am terminat facultatea cu medii mari, semn ca in mine exista potential, am discutat despre situatie cu o somitate si stiu exact despre ce este vorba, imi doresc sa fac aceste lucruri pentru ca sunt talentat/a” etc. Cu alte cuvinte, vreau sa castig din pasiunea mea, dar ma tem sa-mi dau voie. Ce sta la baza nevoii mele de a fi remunerat/a? Munca: muncesc foarte mult, dedic timp pretios pasiunii mele; disponibilitatea: ma adaptez pietei oricand e nevoie; abilitati dobandite: pe masura ce lucrez, zi de zi, ma pricep sa fac deja mai repede si mai bine munca de rutina.

2. Controlati-va ingrijorarile. Propuneti-va sa observati cate obstacole este obisnuita mintea dvs. sa genereze intr-o zi. “N-am experienta, sunt la inceput de drum, nu ma pricep prea bine la asta, altii ar reusi cu usurinta si din prima, in timp ce eu ma tot chinui in zadar, oricat incerc sa ma fac auzit/a, ceilalti ma ignora, pentru piata plina de concurenti, eu nici nu exist” Nu le alimentati. Compensati-le cu niste afirmatii pozitive si mergeti mai departe, continuati sa munciti fara sa va mai ganditi la altii. Daca nu stiti ceva, intrebati si continuati sa va concentrati pe ceea ce faceti. Pe masura ce avansati, vor incepe sa se vada si rezultatele, iar acest fapt sporeste increderea in sine. Ajunsi in acest punct, puteti cere bani in plus.

3. Luati o coala de hartie si notati 50 de motive pentru care sunteti o persoana extraordinara. Nu 10, nu 20, ci 50 de motive. Lista ramane deschisa si o completati pe masura ce mai gasiti un motiv. Motivele pot fi diverse: de la calitati innascute pana la abilitati dobandite. De exemplu, reactionez foarte bine in situatii stresante, am toleranta crescuta la efort si critici, imi sar in ochi rapid greselile, am nevoie de putine ore de somn pe noapte, stiu sa inot, citesc cu placere, ma preocupa ecologia etc. Probabil la inceput va fi usor de scris, iar apoi veti avea senzatia ca va fortati intr-o directie deloc naturala. Este firesc, deoarece nu sunteti obisnuiti sa va ganditi la calitatile dvs. Cautati exemple, in memoria dvs., de momente in care ati manifestat acele calitati, chiar daca acum va par artificiale.

4. Notati cu culori diferite si cu litere mari care sunt talentele dvs. si ce anume va motiveaza in orice moment, pe drumul ales.

5. Iertati-va pentru greselile pe care le faceti si invatati din ele. A gresi este un lucru firesc. Nu va cramponati in greseli. Reformulati sau reincadrati situatiile negative, astfel incat sa sesizati si aspectele pozitive in tot raul, apoi folositi-va de oportunitatile de invatare. De exemplu, ati gresit si un client nemultumit v-a atras atentia. Daca el nu a renuntat la colaborarea cu dvs., inseamna ca are incredere in ceea ce faceti.

6. Alocati cate 5 minute zilnic, inainte de culcare, pentru a va gandi exclusiv la realizarile din ziua care a trecut. Realizarile nu se refera strict la lucruri marete. Poate fi un zambet de multumire primit de la client sau poate ca ati reusit sa depasiti usor si fara stres un moment dificil.

Din punct de vedere biologic, mintea este setata pe a descoperi si a procesa lucrurile negative care ni se intampla. Teama de a cere bani pentru efortul personal este corelata cu teama de esec si cu teama de a gresi, iar ele ne sunt inoculate inca de mici, in mod constant, cu picatura chinezeasca. Doar prin perseverenta, exersand zilnic cate putin, vom putea iesi din tiparele care ne tin blocati in acelasi punct.

Exista intotdeauna speranta ca viata noastra se poate schimba, cu conditia sa facem ceva concret in acest sens. Dupa cateva sedinte de consiliere psihologica, se pastreaza atat motivatia, cat si setarea intentiei si a vointei de a creste stima de sine.

Invingand fricile care ne tin pe loc si investind resurse in cresterea stimei de sine, a cere bani pentru munca noastra devine un fapt firesc. In caz contrar, este foarte probabil ca dupa simpla lectura a strategiilor, sa ramanem tot acolo unde am fost si inainte.

La final, am sa va propun un mic exercitiu. Cresteti treptat pretul produselor/serviciilor voastre incepand de azi, pana cand o sa incepeti sa fiti refuzati. O sa aveti surpriza sa vedeti faptul ca ceilalti va pretuiesc mai mult decat voi insiva.

Alina Bota

PS: Pe Psiholog Irina Forgaciu o gasiti in Cluj Napoca si o puteti contacta prin intermediul paginii ei de facebook https://www.facebook.com/psihologirina.forgaciu

Bufnita Kipp ii invita pe toti piticii Clujului la o MEGA PETRECERE in Parcul Stadion!

Vara, Clujul ne-a obisnuit cu petreceri de toate tipurile si pentru toate categoriile de public, de la cei mai mici, pana la bunici.

Pastrand traditia, Dana Bogdan, fondatorul Kids Party Planner, s-a gandit ca, intre Electric Castle si Untold, doua festivaluri de renume international care se adreseaza adultilor, ar fi minunat sa organizeze o MEGA PETRECERE pentru cei mai mici locuitori ai cetatii.

La fel ca multe dintre mamicile antreprenor pe care le-ai intalnit in tara, si eu am avut ideea acestui proiect in perioada maternitatii. Aveam deja 3 ani de experienta in organizarea unor petreceri la piscina Transyllvania College, unde eram Manager in Departamentul Swimming Pool si instructor de inot. Proiectul a stat putin in „sertar”, pana in momentul in care am participat la un workshop „Si mamica si antreprenor de succes”, si atunci am prins curaj sa pornesc cu toata energia pe acest drum.

  • Ideea o aveai, ce iti lipsea?

Cred ca niste validari, in primul rand, si apoi o strategie clara si o imagine care sa ma reprezinte. Imediat dupa workshop, mi-am facut pagina de facebook, am inceput promovarea si din aprilie am inceput sa lucram impreuna 1 la 1 la acest proiect.

  • Ce s-a schimbat din aprilie si pana acum?

In primul rand, mi-am clarificat ideea, publicul tinta, am facut o strategie de promovare si am facut o serie de parteneriate. Am participat voluntar la Festivalul LollyBoom care a avut loc in Cluj Napoca intre 1-4 iunie, unde am avut propriul nostru cort cu ateliere de creatie pentru copii si am avut mare succes. Intre 6-7 iulie am participat alaturi de Ludy.ro la Street Food Festival si mi-a facut mare placere sa ajut, la randul meu, un partener.

  • Cate petreceri pentru copii ai organizat in ultimele 4 luni?

Incepand cu luna aprilie, agenda mea a fost plina in fiecare weekend. Am avut si 3 petreceri intr-o zi, asa ca pot sa spun ca suntem pe drumul cel bun. Nu am facut un calcul exact, dar cred ca au fost peste 50 de petreceri in aceasta vara.

  • Ce tip de petreceri organizezi?

In general petreceri tematice, zile de nastere organizate acasa sau in locuri special amenajate, botezuri sau “kids corner” la nunti sau alte evenimente. Ne-a facut mare placere sa organizam un eveniment in 1 iunie pentru spitalul de recuperare Polaris Medical, pentru copiii angajatilor.

Da, este un eveniment organizat 100% de noi, la care am invitat sa participe gratuit toti partenerii si prietenii nostri.

  • Am inteles ca tot evenimentul este gratuit, adica nu se plateste intrarea la ateliere si nici folosirea diverselor accesorii si topogane gonflabile. 

Asa este, vrem ca toata lumea sa se bucure de acest prim eveniment, asa ca totul va fi oferit gratuit de catre noi si de catre partenerii nostri. Dorinta noastra este sa facem fiecare copil care participa la acest eveniment sa se simta ca si cum ar fi ziua lui de nastere si sa isi aminteasca cu placere de intalnirea cu Bufnita Kipp.

  • Cu ce ii intampinati pe copilasi?

Vom amplasa 2 corturi in Parcul Stadion cu jucarii educationale, baloane, tobogane gonflabile si, incepand cu ora 15:00, vom organiza o serie de ateliere de creatie, de dulciuri handmade, de povesti, aranjamente florale si face painting.

  • Cine va sustine aceste ateliere?

Partenerii nostri sunt, majoritatea, mamici antreprenor, asa ca au experienta mare atat cu propriii lor copii, cat si cu copilasi de toate varstele.

Atelierele vor fi organizate de:

Ana Macovei – Artist Floral, va face, impreuna cu copilasii, 2 aranjamente florale: o buburuza si o albinuta

Mirabela Les –“ PUPO Books and Toys” va sustine atelierul de citit povesti

Stefania Cristiana de la “Gateste Fin” va face atelierul de dulciuri homemade

Adriana GogCertified Relax Kids Coach la Relax Kids Romania va sustine 2 ateliere pentru copii : Relax Kids Little Stars si atelierul de Relax Kids – Atelierul de crafting

Echipa Kids Party Planner – va  avea un atelier de pictura pe fata pentru copii, jocuri si concursuri precum si un kids corner cu multe multe jucarii si vom decora dulciurile  cu toppers din hartie colorata

  • Majoritatea partenerilor tai sunt mamici antreprenor, poti sa ne spui cine sunt?

Sunt femei puternice si creative, pe care le admir foarte mult si le multumesc pentru ca au venit alaturi de mine la acest prim eveniment public. 

Mihaela Rus – Director general Vitrina Advertising

Nora Niculescu – Owner Cuibul Berzelor

Raluca Bojan – Owner Ludy

Camelia Lung – Owner Icc Consulting

Birtocean Chis Diana – Owner Jucarii Fericite&Tobogan Gonflabil 

Ioana Hausi – Owner Rent a Toy

Lia Lungu – Owner la locul de joaca Titan Oraselul Copiilor 

Anca Rusu si Alida Cunneen – Exploratoriu Muzeul copiilor

Andreea Bompa – Blogger Aventuri in cinci ;

Andra Spanu si Andreea Costin – owner Bebepufulete 

Larisa Tulbure – Smart Kids – loc de joaca din Cluj 

Ioana Panciuc Lumperdean – Owner Treasures 

Dumitrita Albu – Fotograf, Visual Storyteller “People of Transylvania”

Campean Ligia Stefania – Fotograf

  • Dana, te felicit pentru initiativa si pentru faptul ca ai adus impreuna, in acelasi proiect, mamicile antreprenor din Cluj. Voi sunteti exemplu de comunitate unita, care a demonstrat ca cea mai rapida cale de crestere este colaborarea si nu competitia.

Da, in Cluj am reusit, si datorita workshopurilor tale, sa colaboram intre noi, chiar daca oferim servicii similare. Am inteles ca fiecare vine cu ceva diferit, fiecare are personalitatea ei si ca faptul ca oferim servicii similare sau produse similare nu inseamna ca nu ne putem promova una pe cealalta si colabora in proiecte de amploare mai mare, unde nu putem face fata singure.

  • Dana, la final, spune-ne povestea Bufnitei Kipp. Cum s-a nascut mascota Kids Party Planner, atat de indragita de copii?

Prima petrecere tematica organizata de mine a avut ca tematica o bufnita. Bufnita este un simbol al intelepciunii, fortei si energiei. Este un simbol ocrotitor al destinului, norocului, cunoasterii si ajuta la dezvoltarea capacitatilor in planul carierei. Bufnita influenteaza in mod pozitiv curajul de a ne asuma responsabilitati deosebite .

Eu spun ca mie bufnita mi-a purtat noroc, asa ca imi doresc sa le poarte noroc tuturor copiilor care participa la evenimentele noastre.

Mara Sas de la Nastoorica ne pregateste o surpriza, asa ca de Bufnita Kipp o sa mai auziti pe viitor, pentru ca va deveni prietena care aduce noroc copiilor. 

Si LevelUp Vision este unul dintre partenerii la acest eveniment, asa ca imi face mare placere sa anunt toate mamicile antreprenor partenere ca sunt invitate gratuit la workshopul “Si mamica, si antreprenor de succes” care va avea loc in 3 august in Cluj. De asemenea, toate mamicile care vin cu copilasii la petrecere au parte de 50% reducere la acest workshop daca posteaza pe facebook o fotografie de la eveniment.

Mult succes Danei Bogdan si partenerilor ei, distractie placuta tuturor piticilor din Cluj Napoca!

Alina Bota

5 strategii care te vor ajuta sa iti depasesti teama de expunere

Roger Stone, consultant politic pentru Richard Nixon, Ronald Reagan si Donald Trump spune ca “singurul lucru mai rau decat sa se vorbeasca despre tine este sa nu se vorbeasca despre tine”.

Una dintre conditiile principale pentru a avea succes este expunerea, adica sa ai indrazneala sa iesi din multime si sa te faci remarcat. Indiferent daca vorbim despre exprimarea unei idei originale in fata colegilor sau despre promovarea talentului nostru atunci cand pornim o afacere pe cont propriu, majoritatea oamenilor manifesta mari retineri atunci cand sunt nevoiti sa iasa din multime.

Teama de expunere nu este doar apanajul romanilor si nici specific zilelor noastre, a existat dintotdeauna. Sunt o multime de idei minunate in lumea asta care nu vor fi niciodata implementate din teama de expunere a celor care le-au creat. Erau sanse mari ca omenirea sa nu afle ideile evolutioniste ale lui Darwin, din moment ce acesta a asteptat 34 de ani inainte de a publica, din teama de a nu fi judecat pentru ideile lui.

Experienta mea de consultant de business si de personal branding mi-a demonstrat faptul ca aceasta teama de expunere este direct proportionala cu nivelul de educatie al clientilor mei, ceea ce poate parea surprinzator la prima vedere. Intalnesc zilnic oameni educati si talentati care se tem sa spuna lumii ce fac de teama ca nu sunt suficient de buni, in timp ce diversi indivizi fara educatie, dar cu mult “tupeu”, cum ne place noua sa poreclim increderea in propria persoana (pentru ca nu ne place sa vedem ca altii o au si noi nu), au succes.

Exista metode de a evita expunerea? Cu siguranta exista, insa acestea presupun sa te angajezi pe un drum lung, anevoios si extrem de costisitor, in care te folosesti de alte persoane ca sa te ascunzi. Nu e mai simplu sa gasesti niste metode de a depasi aceasta teama si de a te simti bine in pielea ta tot restul vietii?

Ca si consultant, mi-e imposibil sa merg mai departe cu un client care se teme sa comunice public despre afacerea sau despre talentul sau. De aceea, de multe ori, intrerup procesul si recomand clientilor sa stea de vorba cu un psiholog pentru a intelege de unde vine aceasta teama, pentru a o depasi.

Irina Forgaciu este psiholog cu 9 ani de experienta practica si peste 500 de clienti in portofoliu,  imi este la randul ei clienta si am discutat cu ea despre aceasta teama de expunere pe care a vazut-o la multi clienti de-ai ei, dar a simtit-o si pe propria ei piele, in timpul procesului de branding.

  • Irina, de unde vine aceasta teama de expunere? Care sunt principalele cauze?

Diversi cercetatori incrimineaza rolul factorilor genetici in teama de expunere, peste care se suprapun cateva experiente negative de viata si o gandire de tip anxios.

Altfel spus, unele persoane se nasc cu predispozitia de a dezvolta forme de teama de expunere, cum ar fi teama de expunerile orale publice, teama de a intretine dialoguri in cadre non-formale (de exemplu la petreceri), teama de intalnire cu persoane noi, discutiile in contradictoriu si discutiile cu persoane importante, care reprezinta o autoritate.

La un moment dat in viata, aceasta vulnerabilitate este alimentata de evenimente stanjenitoare in cadrul unor interactiuni sociale si este intretinuta de ganduri si scenarii sumbre sau prapastioase. De asemenea, este important sa se tina cont de faptul ca exista o anumita predispozitie a creierului de a dobandi o multime de frici, in scop adaptativ (supravietuirea speciei), iar unor persoane le lipsesc pur si simplu abilitatile sociale.

  • Se poate depasi aceasta teama?

Persoanele care se tem de expunere pot invata cum sa isi schimbe convingerile negative nerealiste si cum sa caute singure dovezile contradictorii, fie cu ajutorul unui specialist (psihologul), fie singuri,  parcurgand literatura de specialitate, insa in acest caz are nevoie de foarte multa motivatie si determinare.

  • Ce le poti recomanda celor care se gandesc cu groaza la expunerea publica?

Recomand persoanelor care se gandesc cu groaza la expunerea publica urmatoarele strategii:

  1. Sa isi testeze scenariile de tipul prezicerilor negative, adica sa noteze cum cred ca vor decurge lucrurile, cum se vor comporta ele si cum se vor comporta ceilalti. Ulterior, acest scenariu va fi comparat cu ceea ce s-a intamplat in realitate, dupa ce a trecut evenimentul de expunere. Acest exercitiu ajuta persoanele sa constientizeze faptul ca predictiile sunt cel putin partial incorecte sau total distorsionate.
  2. Sa descrie ce anume gandesc ele atunci cand ii observa pe altii trecand exact prin situatiile de care se tem. In general, concluzia este ca ceilalti oameni sunt judecati mult mai bland decat s-ar judeca pe ele insele (autocritica).
  3. In cazul in care se intampla ca intr-adevar sa primeasca un raspuns negativ din partea autoritatii sau a grupului la care se expun, persoanele sa se gandeasca la explicatii alternative. Intrebarea “Ce ar mai putea sa insemne acest lucru?” este foarte utila. De exemplu, autoritatea (seful) care s-a comportat inadecvat sau a judecat sa fi avut o zi foarte, foarte proasta, din cauza unui eveniment in familie.
  4. Sa se fereasca de generalizari. Daca o expunere a iesit prost din diverse motive, acest lucru nu inseamna ca se va intampla la fel si data viitoare. Sau daca persoana primeste un feedback negativ in urma unei expuneri, acest lucru nu are de-a face cu valoarea sa ca om.
  5. Sa exerseze expunerea in imaginar: ce obstacole cred ele ca vor intampina si sa ofere cate 2 sau 3 solutii pentru fiecare obstacol.

Exista numeroase tehnici psiho-emotionale sau comportamentale care pot ajuta orice persoana sa isi invinga teama de a se expune. Din multitudinea lor, fiecare isi poate alege cateva, pe care le considera a fi cele mai potrivite, dupa care este nevoie de practica. 

Asa cum creierul a invatat sa faca anumite conexiuni care nu ne avantajeaza, el poate fi dezvatat si reinvatat ceea ce ne dorim sa obtinem. Psihologul faciliteaza acest proces si, prin temele pe care le indica de la o sedinta la alta, persoanele depasesc, intr-un timp scurt, teama de expunere.

As adauga la cele spuse de psiholog Irina Forgaciu doar un singur lucru, care pe mine m-au ajutat foarte mult sa imi depasesc teama de a iesi in public: multi dintre clientii cu care am colaborat mi-au spus”de ce nu am stiut mai devreme de existenta ta? as fi salvat si bani si timp daca te stiam mai devreme”.

Atunci mi-am dat seama ca oamenii pe care ii poti ajuta cu ceea ce faci tu sunt mult mai importanti decat temerile tale si nu poti sa stai ascuns la nesfarsit si sa astepti sa te gaseasca ei, e jobul tau sa iesi in fata si sa spui ca existi.

Alina Bota

PS: Pe Irina Forgaciu o puteti gasi in Cluj Napoca si o puteti contacta aici.

 

 

#rezist sau #schimb?

Majoritatea dintre noi am crescut cu modelul parintilor nostri: faci scoala, ai diploma, te angajezi la o firma buna (dupa ’94 am inceput sa preferam multinationalele pentru ca ofereau conditii mai bune si erau mai seriosi decat antreprenorii romani), iti faci credit si iti cumperi si tu casa ta, iti gasesti un partener pe viata, faci copii si pastrarea stabilitatii devine un deziderat.

Daca vrei schimbare, iti mai poti schimba freza, masina, zugraveala sau covoarele de prin casa si eventual locul in care iti faci vacantele. Nimic structural. Daca nu-ti place, sufera si inghite. #rezista, ca altfel “ce zice lumea?”, “te faci de rusine!” daca iesi din rand.

Asta pare esecul suprem in viata romanilor: ”te faci de rusine!”. “Rusinea” si “gura lumii” devin ca niste umbre care te vor urma toata viata si iti vor suge orice urma de lumina. “Nu-i voie!” nici sa te lasi de job, nici sa divortezi, nici sa pleci sau sa ai un stil de viata diferit fata de majoritatea. Stai acolo si #rezista. Ce? Altii cum au rezistat zeci de ani? Tu de ce nu esti capabil sa #rezisti, losere?

Aceasta inertie se vede peste tot, de la viata privata, in care putini sunt cei dispusi sa faca schimbari structurale daca sunt nemultumiti (schimb partenerul, schimb casa, schimb locul etc.), pana la modul in care acceptam tacit toate mizeriile din viata publica. Suntem obisnuiti sa #rezistam si sa ne rugam ca schimbarea sa vina cumva din exterior, sa ne salveze cineva, oricine: americanii, europenii, un Ciolos sau cineva mai puternic. Ducem lipsa de lideri in toate domeniile, insa liderii sunt agenti ai schimbarii si noua nu ne place schimbarea.

Adevarata schimbare vine de la fiecare individ in parte; Gandhi spunea: “fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”, insa cum are unul mai rasarit cate o initiativa (indiferent de domeniu), cum se aliaza o multime de adepti ai #rezistentei impotriva lui si il lovesc cu ciocanele in cap pana ii trece. Vrei schimbare? Cara-te de aici, pleaca! Aici noi nu acceptam schimbarea. Cine esti tu sa crezi ca poti? Eu nu cred ca pot, tu de ce sa poti? Sau mai degraba: “eu nu am chef sa pot si nici nu vreau sa vad ca tu reusesti.”

Pastrarea status-quo-ului a devenit din ce in ce mai greu de sustinut in ziua de azi, cand totul se schimba in jurul nostru cu o rapiditate uimitoare si aceasta cursa in cautarea stabilitatii devine obositoare si extrem de frustranta.

Mai mult decat atat, acest stil de viata devine extrem de periculos deoarece ne atrofiaza abilitatile de adaptare la schimbare. Devenim asemeni animalelor salbatice, care, desi se nasc cu instincte puternice de supravietuire si abilitati de vanatoare, daca sunt tinute toata viata in custi, devin incapabile sa isi foloseasca aceste abilitati. Cu cat sunt eliberate mai tarziu, cu atat perioada de acomodare la mediul lor natural este mai lunga.

Lungile perioade de detentie le pot chiar domestici si face incapabile sa se mai adapteze la noile conditii. Asteapta sa primeasca hrana zilnica, in loc sa porneasca in cautarea ei si reactioneaza docil la orice abuz.

Din fericire, asistam la o miscare foarte subtila si profunda de eliberare. Sunt tot mai mult cei care se trezesc din inertie si spun: “Wait a minute! Eu nu vreau sa imi traiesc viata in cusca, sunt capabil sa supravietuiesc in “salbaticie”, ma bazez pe instinctele mele de vanator”. Si iata cum incepem sa vedem in jurul nostru tot mai multe modele de indivizi care traiesc bine-mersi intr-o alta paradigma: aceea a vietii independente, pe propriile lor picioare, bazandu-se doar pe talentul si pe abilitatile lor.

Sunt indivizi puternici, pentru care #rezist a devenit #schimb. Sunt indivizi pentru care viata lor este mai importanta decat parerea altora si care au decis sa isi asculte propriul instinct si sa traiasca liberi.

La fel ca orice fiinta de pe lumea asta, ne nastem cu un instinct de supravietuire si cu niste abilitati. Diferenta dintre oameni si restul fiintelor este ca noi nu ne ascultam instinctul, ci ascultam de alti oameni, cu abilitati diferite. De multe ori, acesti oameni sunt exact cei care ne vor binele, insa nu inteleg ca fiecare dintre noi e diferit.

E ca si cum sarpele cel intelept i-ar sopti in ureche puiului de vultur ca nu are cum sa zboare. E rusine. Nimeni din neamul sarpelui n-a zburat si, daca va incerca, se va face de rusine. A incercat un stramos la un moment dat sa zboare dintr-un copac si s-a lovit violent de pamant. Cam asta o sa pateasca si puiul de vultur, asa ca cel mai bine ar fi sa nu-si foloseasca aripile niciodata, ci sa se tarasca in siguranta. Exista hrana suficienta si la nivelul solului, uite cate rase de animale supravietuiesc bine-mersi fara sa zboare.

Care este cel mai rau lucru care se poate intampla atunci cand decizi sa nu mai #rezisti, ci sa #schimbi?

Cei mai multi se tem ca nu vor avea resursele exterioare sa supravietuiasca. “N-am suficienti bani ca sa traiesc asa cum vreau eu” este primul gand care apare in mintea majoritatii, indiferent daca vorbim de a-ti urma visul in cariera, de a iesi dintr-o relatie toxica sau de a te reloca.

“N-am suficienti bani” inseamna de fapt ”nu cred ca sunt in stare sa produc ceva pentru care oamenii sa dea bani”, “nu sunt suficient de bun”, “mai am de invatat”, “sunt altii mai buni decat mine”.

Cu alte cuvinte, nu iti cunosti abilitatile pe care le-ai putea pune in practica pentru a produce suficienti bani ca sa poti avea stilul de viata pe care ti-l doresti.

Intrebarea este: “Cine te impiedica sa le explorezi?”.

Explorarea nu presupune schimbare, ci cunoastere.

Daca nu esti multumit cu ceea ce ai, primul pas nu este cel in care iti evaluezi resursele externe (banii de exemplu), ci pe cele interne: puncte forte, puncte slabe, abilitati, pasiuni, talent, educatie, experienta etc. si sa-ti asculti instinctul. Resursele externe se duc repede. Esti capabil sa le reproduci?

Prefer siguranta decat stabilitatea. Siguranta vine din certitudinea ca ma pot baza pe abilitatile mele in orice situatie. Aceasta este adevarata siguranta, cea care vine din interiorul tau, nu cea care este oferita de cineva din exterior.

Siguranta o obtii doar daca transformi #rezist cu #schimb si cresti. Schimbarea este cea mai eficienta metoda de dezvoltare personala.

Ce se intampla cand decizi sa adopti #schimb?

  1. Iti urmezi instinctul si ai sentimentul ca viata ta capata sens.
  2. Iti descoperi talentele native si abilitatile de care ai nevoie ca sa supravietuiesti.
  3. Castigi capcacitati de adaptare rapida la schimbare, in ton cu lumea in care traim.
  4. Castigi incredere in tine si acea siguranta ca, orice s-ar intampla, poti sa iti mentii stilul de viata dorit.
  5. Devii un model de urmat (“fii tu schimbarea pe care o vrei in lume”).

Teoria evolutionista spune ca suntem aici pentru ca am evoluat. Asta inseamna ca #schimbarea este adanc impregnata in ADN-ul nostru ca specie. Si atunci, de ce continuam sa #rezistam?

Alina Bota

Ce tip de antreprenoriat ti se potriveste: start-up sau lifestyle business?

Majoritatea celor care se indreapta inspre antreprenoriat o fac din 3 motive:

  1. au nevoie de mai multa libertate
  2. vor sa scape de stres
  3. vor mai multi bani

Putini sunt insa cei care fac o analiza serioasa a viziunii lor de viata si a valorilor lor inainte de a se lansa in antreprenoriat si se trezesc prinsi in capcanele unor afaceri care nu sunt altceva decat niste joburi cu responsabilitati imense si foarte prost platite (cel putin in primii ani).

Am vazut de nenumarate ori acest model de antreprenor stresat la maxim, obosit si depasit de problemele pe care trebuie sa le gestioneze zilnic. Sunt antreprenori care au renuntat la job, au apelat la credite sau la finantari si si-au deschis afaceri cu sedii, angajati, productie etc…Dupa ani de antreprenoriat, inca viseaza la timpul liber alaturi de familie si sa scape de stres.

Alternativa este un nou tip de antreprenoriat care a aparut recent, datorita dezvoltarii tehnologiei.

Denumiti si “lifestyle business owneri” sau “lifestyle entrepreneurs”, acesti “soloprenori” sunt acei antreprenori care isi deschid afaceri menite sa le sustina stilul de viata ales.

Fie ca este vorba despre produse manufacturate si vandute pe internet sau de diverse servicii, acest model de antreprenoriat se bazeaza exclusiv pe talentul, abilitatile si relatiile antreprenorului.

Soloprenorii sunt cei care aleg sa faca ce vor ei, de unde vor ei si cu cine vor ei. Ei sunt cei care controleaza afacerea, nu afacerea ii controleaza pe ei.

Cum stii ce model de antreprenoriat ti se potriveste? In primul rand, gandeste-te ce stil de viata iti doresti:

  1. Vrei libertate sau stabilitate?

Din punctul meu de vedere libertate inseamna, in primul rand, libertate de miscare. Daca decizi sa iti deschizi o afacere care presupune finantare, sediu, angajati, libertatea ta de miscare este limitata. Afacerea are nevoie de tine zilnic, mai ales in primii ani, iar daca ai de gand sa te muti in alta tara sau alt oras, iti va fi imposibil sa o gestionezi de la distanta.

Libertate mai inseamna si libertatea de a decide, ori daca ai apelat la investitori sau la diverse forme de finantare pentru un anumit proiect, va trebui sa il duci la capat sau sa ceri aprobare pentru fiecare decizie importanta. Ajungi astfel ca stilul tau de viata sa depinda total de altii si sa iti pierzi chiar si libertatea pe care o aveai ca angajat: aceea de a-ti da demisia si a o lua de la capat in alta parte.

Daca visul tau este sa faci un magazin/ fabrica/ clinica / scoala etc..pe care sa o lasi mostenire apoi copiilor tai, atunci merita sa mergi pe ideea de start-up. Pentru tine exista programe gen “Start-up Nation”, creditele pentru IMM-uri si fondurile europene. Sacrificiul tau poate sa fie doar de cativa ani si, daca esti un bun lider sau un vizionar, poti sa iti angajezi CEO sau sa vinzi afacerea pe bani frumosi daca ai sansa sa te numeri printre cei 1/10 startup-uri care reusesc sa supravietuiasca.

  1. Vrei sa iti petreci timpul cu copiii sau vrei sa le lasi copiilor avere?

Pana acum cativa ani, romanii se uitau ciudat la vesticii care preferau sa isi petreaca cat mai mult cu copiii cand erau mici si sa le ofere educatie si suport, iar la 18 ani ii scoteau afara din casa si ii trimiteau la munca, fara sa le ofere nimic si fara sa ii mai sustina financiar.

Noi am trait in alta paradigma: ne petreceam toata viata la serviciu, copiii cresteau cu cheia de gat sau cu bone si la 18 ani le dadeam totul pe tava, mandri nevoie-mare ca am putut sa le oferim un viitor luminos copiilor nostri.

In ultimii ani ne-am mai trezit si noi si ne-am dat seama ca cele mai pretioase daruri pe care poti sa le oferi copilului tau este prezenta ta si educatia. Cu cat stai mai mult cu el cand e mic, cu atat il vei ajuta sa fie mai echilibrat emotional cand e adult. Pe de alta parte, cu cat ii oferi mai multa educatie si libertate de decizie, cu atat il ajuti sa fie mai independent la maturitate.

Averea oferita pe tava pe fondul unor dezechilibre mari emotionale (teama de abandon, lipsa de incredere in fortele proprii) nu fac decat sa il handicapeze si mai mult pe viitor.

  1. Vrei mai multi bani sau vrei un stil de viata echilibrat?

Mai multi bani, nu inseamna o viata mai echilbrata, ci poate sa insemne mai mult stress si responsabilitate crescuta. Cei care se indreapta inspre modelul lifestyle business isi dau seama foarte repede ca, pentru o viata echilibrata si fericita, nu ai nevoie de foarte multi bani, ci de o buna gestionare a resurselor. Ei stiu clar care sunt nevoile lor lunare si cum sa isi foloseasca abilitatile, astfel incat sa genereze acesti bani luna de luna.

Daca pentru tine este important sa ai timp pentru familie, sa stai mai aproape de natura, sa calatoresti si sa anumite placeri indeplinite, atunci timpul investit ca sa generezi bani in plus nu o sa merite. O sa iti dai seama care este diferenta dintre dorinte si nevoi si n-o sa mai dai banii pe orice prostioara la moda. Pe de alta parte, ai libertatea sa decizi cand anume faci eforturi suplimentare pentru o investitie importanta (iti cumperi masina, casa etc…).

Nu vreau sa intelegeti ca in modelul de afacere de tip lifestyle business nu faci bani. Dimpotriva, poti sa faci mult mai multi bani lucrand singur de acasa sau de pe o plaja din Thailanda decat gestionand un start-up. Poti sa inchei diverse contracte de parteneriat care sa te ajute sa gestionezi proiecte complexe.

Pe de alta parte, un start-up in care investesti multi bani poate sa nu iti aduca nici macar un salariu decent in primii ani, daca ai de platit rate, chirii, angajati. Pe modelul lifestyle business ajungi la profit mult mai repede.

In concluzie, inainte de a te indrepta inspre antreprenoriat, gandeste-te bine ce vrei, ca sa nu regreti mai tarziu.

Eu, la fel ca foarte multi antreprenori satui de un job 9-5, pe care am decis sa ii sustin prin proiectele mele, am ales varianta lifestyle business. Imi ofera 5 lucruri esentiale pentru mine:

  1. Timp liber sa ma ocup de familie
  2. Posibilitatea sa calatoresc si sa lucrez de oriunde din lume
  3. Libertatea de a decide singura ce vreau sa fac cu viata si business-ul meu, fara sa dau socoteala nimanui
  4. Imi generez venitul de care am nevoie sa imi sustin stilul de viata
  5. Preiau doar proiectele care imi fac placere si am libertatea sa refuz proiecte care nu imi respecta valorile.

Alina Bota

Gabriela Tichelea – GTS Agency: “Exista viata dupa sport!”

Atunci cand ai chemare pentru sportul de performanta, stii ca vei avea o viata total diferita fata de ceilalti copii din jurul tau. Intri intr-o „bula” in care totul graviteaza in jurul sportului: programul tau zilnic, obiceiurile tale, relatiile cu membrii echipei tale, cu antrenorii tai, cu parintii tai. Este un mediu care te protejeaza de lumea de afara si iti ofera tot ceea ce ai nevoie ca sa obtii performanta: casa, masa, educatie, bani, satisfactii si suportul permanent al membrilor echipei, al antrenorilor, al tuturor membrilor clubului din care faci parte. In plus, iti ofera senzatia ca esti invincibil, mai ales daca ai sansa sa faci parte dintr-o echipa castigatoare. In acele momente unice, cand esti pe podium cu medalia de gat, se canta imnul tarii tale, toata lumea te aplauda si numele tau este pe buzele tuturor, simti ca ai lumea la picioare.

Putini dintre sportivii de performanta isi pregatesc din timp iesirea din aceasta “bula” si se gandesc la pasii urmatori. Majoritatea se gandesc ca lucrurile se vor aseza la un moment dat de la sine, ca sigur vor ramane mai departe ca antrenori sau ca manageri in conducerea cluburilor. Doar ca asta e ceva indepartat, cand va veni momentul, se vor gandi si la asta.

Si vine o zi cand un accident stupid iti schimba complet paradigma in care traiesti. Si vine sentinta dura din partea medicilor care iti spun:” Din pacate, nu vei mai putea juca”. Si te trezesti brusc, in afara bulei si nu stii incotro sa o apuci. Ai senzatia ca nu stii nimic, ca nu poti sa functionezi singur intr-o lume pe care nici macar nu o cunosti.

Despre viata de sportiv si viata de dupa ce se incheie cariera sportive am avut privilegiul sa vorbesc cu Gabriela Tichelea, o fosta handbalista de performanta, care a jucat timp de 17 ani atat in campionatul Romaniei, cat si in cel din Cipru si care a trecut prin toate emotiile si incercarile vietii de sportiv, dar si prin cele ale reinventarii de dupa.

AB: Cum ai descoperit handbalul?

GT: Cred ca handbalul m-a descoperit pe mine, de fapt. E povestea clasica, a venit cineva la scoala si mi-a povestit despre handbal si m-a intrebat daca vreau sa fac parte dintr-o echipa de handbal. Aveam o prietena care juca handbal si mi-am dorit sa merg si eu cu ea. Eram foarte mica, aveam doar 8 ani pe atunci.

AB: Ce te-a facut sa ramai sa faci performanta in handbal?

CT: Mediul despre care vorbeai mai devreme. Imi placea sa fac parte dintr-o echipa, eram foarte motivata, mi se spunea ca am talent si ca pot. In clasa a 5-a m-am transferat la Liceul Sportiv din Tg. Jiu, jucam la un moment dat la toate echipele liceului in acelasi timp, insa pentru mine nu era munca, era stil de viata, pasiune, joaca.

AB: Care erau atuu-rile tale ca jucator?

CT: Eram foarte serioasa si responsabila de mica, munceam foarte mult si ceream foarte mult de la mine. Intotdeauna mi-am dorit ca echipa din care fac parte sa faca performanta si am depus tot efortul sa ajut la indeplinirea obiectivelor echipei.

AB: In clasa a IX-a ai avut primul accident. Ce simte un sportiv atunci cand se accidenteaza?

GT: E ca o depresurizare, esti smuls efectiv afara din „bula” si te lovesti brusc de realitate. Descoperi faptul ca nu esti invincibil si te simti neputincios, chiar parasit.

Dupa accident a urmat o operatie de menisc si cateva luni de pauza,  luni in care m-am luptat si cu durerea, dar mai ales cu problemele financiare. Liceul nu a avut bani pentru operatia mea, colegii mei s-au mobilizat sa doneze fonduri pentru operatia mea, insa eu nu am primit niciodata acei bani. Nu stiu ce s-a intamplat, insa eu trebuia sa gasesc solutii. Eram la lotul national de junioare (nivelul meu de varsta), insa a fost nevoie ca o matusa sa ma sustina cu plata a jumatate din operatie, iar restul parintii mei.

AB: Te-ai gandit atunci sa te opresti, sa nu mai joci?

GT: Niciodata, dimpotriva. Mi-am dorit sa revin cat mai repede pe teren ca sa demonstrez ca sunt foarte buna. Atunci se infiintase si echipa de senioare in orasul meu asa ca mi-am dorit enorm sa joc la echipa mare, lucru ce s-a intamplat imediat dupa operatie. Si am jucat, chiar daca regulamentar nu aveam voie pentru ca eram prea mica. Dar antrenorii gaseau solutii, asa ca jucam pe legitimatia altor colege mult mai mari decat mine. Din pacate, eu nu realizam ca indiferent de cat de bine jucam, ca numele meu nu era pe foile de joc.

AB: In cariera ta ai avut multe accidentari, ti-ai rupt ligamentele la ambele picioare, ai avut probleme serioase cu spatele. Cine plateste pentru astfel de situatii? Cum sunt protejati sportivii romani in astfel de cazuri?

GT: Eu am facut de 2 operatii de ruptura menisc, 3 de ligamente incrucisate si am 3 vertebre sparte la spate…lucru ce a fost decisiv pentru incheierea carierei sportive. De obicei pe perioada contractului ai si o asigurare medicala, teoretic operatiile iti sunt platite.

AB: Exista asigurari pentru astfel de situatii?

GT: Asigurarea medicala despre care spuneam mai devreme. Dar si acea asigurare este, de obicei, platita de club, asa ca exista multe riscuri, cum ar fi: sa nu o plateasca, sa astepte sa ti se incheie contractul si atunci ramai “cu ochii in soare”, cunosc chiar cazuri in care sportivilor nu li s-au mai platit salariile pentru ca s-au accidentat.

Cel mai sigur este sa ai asigurari facultative, astfel esti “la adapost”. De retinut insa ca daca ai avut o operatie, la genunchiul stang, de exemplu si pe viitor suferi aceeasi accidentare la acelasi genunchi, asigurarea nu mai este valabila. Deci, ca sportiv trebuie sa fii foarte atent la optiunile pe care le ai. Acest aspect poate fi negociat cu companiile de asigurari.

AB: Ce protectie are un sportiv care se accidenteaza si nu mai poate juca deloc? Primeste pensie? Din ce traieste mai departe?

GT: Exista un studiu facut, si spune asa: la nivel global 15% din sportivi ajung sa joace la cel mai inalt nivel de performanta, un procent mai mic de 3% ajung sa fie asigurati pe viata dupa incheierea carierei sportive. Asa ca 97% din sportivi trebuie sa se pregateasca si sa se reinventeze.

AB: Ce optiuni are un sportiv care isi incheie cariera sportiva?

GT: Una dintre optiunile la care se gandesc majoritatea sportivilor este aceea de a deveni profesori, antrenori sau manageri sportivi. Din pacate, cand te lasi de joc, te lovesti de un sistem groaznic, pentru care nu esti deloc pregatit si unde nu esti intampinat cu bratele deschise.

AB: Ce alte optiuni mai ai?

GT: Daca ai strans ceva bani pe parcursul carierei sportive, poti sa iti deschizi o afacere. Problema este ca te trezesti complet singur si ai senzatia ca nu stii sa faci nimic, iti lipsesc abilitatile si relatiile de care ai nevoie sa ai succes in business. O alta optiune, si probabil cea mai buna, in cazul in care nu ai facut-o in perioada in care ai jucat, este sa investesti in educatia ta, sa iti descoperi noi talente si pasiuni, iar daca sti sa iti alegi mentorii, coachii potriviti, atunci iti va fi mult mai usor sa incepi o noua cariera.

AB: Cariera ta sportiva s-a incheiat practic in Cipru, unde ai si jucat in Cupele Europene, dar ai avut si sansa sa fii manager. Acolo ai primit sentinta dura de la medici: daca mai joci, exista sansa sa paralizezi. Ce ai facut dupa ce ti-ai incheiat cariera?

GT: M-am intors la Tg-Jiu sa antrenez, insa sistemul era foarte ciudat si nu am putut sa continui. O perioada am ajutat-o pe sora mea care are o firma de organizare de evenimente in Tg. Jiu. Apoi am facut un curs de manichiura si unul de make-up. M-am mutat in Bucuresti, mi-am deschis un mic salon, am infiintat o trupa de entertainment pentru copii si am inceput sa muncesc cu aceeasi dedicarea cu care am facut si sport.

AB: Ce te-a facut sa renunti?

GT: In 2014, la indemnul unor prieteni, am ajuns sa lucrez cu un coach. Nu stiam absolut deloc ce presupune un astfel de proces, dar imi doream sa imi imbunatatesc viata asa ca am acceptat. Dupa doar 3 sedinte am avut puterea de a-mi recunoaste ce imi doresc cu adevarat si unde vreau sa ajung in viitor. Nu imi doream sa am cel mai de succes salon de infrumusetare ci imi doream sa ma reconectez cu domeniul sportiv.

AB: Asa a aparut proiectul tau, GTS Agency. Ce faci tu, mai exact?

GT: “Global Talent Sourcing Agency” ofera servicii de consultanta si coaching  echipelor sportive, managerilor de club, antrenorilor si sportivilor ( 1-1 coaching, team coaching).

In prezent, dezvolt un program pentru manageri de club, agenti sportivi si antrenori: “Leadership Development Certificate”.

In cadrul GTS Agency  organizam workshop-uri unde sunt invitati profesionisti din diverse domenii si ne propunem sa atingem subiecte ca: incheierea carierei sportive, stabilirea obiectivelor, personal branding, relatiile personale, finante, educatie etc.

Ce imi doresc este ca sportivii sa constientizeze ca educatia este la fel de importanta ca si sportul de performanta, ca sunt capabili sa faca orice isi propun, ca e ok sa ceri si sa accepti ajutorul in orice moment, ca trebuie sa fie increzatori si mult mai deschisi. Si cel mai important sa isi faca un plan de viitor, sa experimenteze, sa invete, sa profite de orice oportunitate.

Desi uneori pare ca, odata cu terminarea carierei sportive se termina si  viata ta, de multe ori este doar un nou inceput si trebuie pregatit din timp si privit ca o renastere. Sunt multi sportivi care au stiut sa se foloseasca de perioada lor de glorie pentru a-si crea o reputatie solida, care sa ii ajute sa aiba succes si dupa ce s-au lasat de sport. Succesul Gabrielei nu s-a incheiat odata cu contractul din Cipru, ci abia acum incepe. GTS Agency este proiectul pentru care s-a “antrenat” toata cariera ei, iar faptul ca face ce ii place si ajuta sportivii sa faca alegeri constiente vine ca o incununare a carierei ei de sportiv.

Alina Bota

Simina Faraon – Intimacy Coach: “Oamenii impliniti sexual stralucesc pe toate planurile”

Sexul este subiect tabu in familiile traditionale romanesti, de parca bunicii, parintii, matusile si unchii nostri ar fi cu totii asexuati, iar pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat frumos pe pervazul geamului. Daca in familie nu se vorbeste despre sex, la biserica ni se spune ca este ceva rusinos si este un mare pacat sa faci sex in afara casatoriei, iar la scoala nu avem ore de educatie sexuala, sa nu ne miram de faptul ca avem relatii disfunctionale.

Simina Faraon este Intimacy Coach si lucreaza cu femei, barbati sau cupluri de toate nationalitatile si de toate religiile, pentru ca locuieste, momentan, impreuna cu partenerul ei de viata, in Amsterdam, Olanda. Ai fi tentat sa spui ca in Amsterdam, capitala sexului european, problemele de cuplu sunt cu totul diferite fata de cele ale cuplurilor din Romania, insa in esenta suntem la fel: si romanii, si pakistanezii, si tunisienii, si polonezii, si olandezii se simt neimpliniti in anumite momente ale vietii lor, chiar provin din culturi diferite. Si, dupa cum stim cu totii,  neimplinirile sexuale ii indeamna pe oameni sa ia decizii proaste, atat in viata personala, cat si in cea profesionala. De aceea, o viata sexuala sanatoasa si implinita ar trebui sa fie o prioritate pentru fiecare dintre noi.

O admir pe Simina pentru curajul de a aborda acest subiect in Romania, unde sexul nu este un subiect comod. Cand am inceput sa lucram impreuna, Simina mi-a spus ca isi doreste sa vina cu expertiza ei de coach de relatii de cuplu si cu experienta ei de lucru cu clienti din toata lumea. Scopul ei este de a vedea cat mai multe cupluri de romani echilibrate, fericite si implinite.

  • Simina, cum ajunge o timisoareanca absolventa a cursurilor Facultatii de Asistenta Sociala sa faca Intimacy Coaching cu clienti din toata lumea?
  • Mi-a placut dintotdeauna sa lucrez cu oamenii, am facut cursuri de Programare Neuro-Lingvistica (NLP) inca de la 19 ani pentru ca simteam nevoia sa ma inteleg pe mine, in primul rand. Dupa ce eu am inceput sa devin din ce in ce mai constienta despre modul in care functionez, mi-am dat seama ca tot mai multi prieteni au inceput sa vina catre mine pentru a le da sfaturi in relatiile lor de cuplu. NLP-ul m-a ajutat sa ma inteleg pe mine, insa doar urmand aceste cursuri nu m-am simtit pregatita sa lucrez si cu alti clienti, am decis sa urmez si cursurile unei scoli de coaching.
  • Ti-a fost greu sa faci coaching cu clienti din alte culturi?
  • Deloc, in esenta suntem cu totii la fel, avem aceleasi trei dorinte care ne conduc pe tot parcursul vietii: de a fi acceptati, de a fi apreciati si de a fi iubiti.
  • Care este cea mai mare problema cu care se confrunta cuplurile cu care lucrezi tu?
  • In primul rand, lipsa comunicarii autentice in cuplu. Problema porneste inca de la inceputul relatiilor cand, in loc sa ne aratam asa cum suntem si sa comunicam deschis, purtam mastile de care credem ca avem nevoie pentru a atrage partenerii potriviti.
  • Doar ca astfel celalalt se indragosteste de masca si nu de noi.
  • Exact, asa ajungem in situatii in care ne este teama sa ne deschidem fata de partener, sa impartasim dorintele si fanteziile noastre sexuale si astfel apar frustrarile si nevoia de a cauta implinirea in afara cuplului. Din pacate, victimele relatiilor de familie disfunctionale sunt copiii, de aceea mi se pare foarte important ca mai ales un cuplu cu copii sa aiba intelepciunea sa comunice eficient si sa aiba o viata sexuala echilibrata.O viata sexuala implinita nu ai cum sa o obtii daca privesti mereu in afara cuplului si nu ai rabdare sa iti cunosti in profunzime propriul corp, propriile nevoi si sa le impartasesti cu celalat. Adevarata intimitate inseamna comunicare, conectare la toate nivelurile, intelegere, acceptare, nu doar relatii sexuale.
  • Ce le recomanzi celor care inca nu au un partener in acest moment, dar isi doresc o relatie de cuplu implinita?
  • Le recomand sa foloseasca perioadele de singuratate pentru a se cunoaste mai bine pe ei insisi si pentru a-si da seama care sunt nevoile lor, ce anume isi doresc de la un partener, pana unde pot merge cu compromisurile, ce anume pot accepta si ce nu la un viitor partener.
  • Unde le recomanzi celor in cautare de parteneri de cuplu sa isi caute jumatatea?
  • Daca au deja un profil in minte, nu trebuie decat sa se uite in jur si o sa il/o recunoasca.
  • Spuneai ca foarte multi pornesc in cuplu cu niste masti “comerciale”. Ce le recomanzi sa faca atunci cand mastile sunt prea greu de purtat?
  • Sa fie sinceri cu ei si cu celalat si sa aiba o discutie serioasa despre nevoi, chiar cu riscul de a pierde partenerul actual. Din punctul meu de vedere, o relatie serioasa incepe cu o discutie sincera si cu asumare. Abia atunci cand ambii parteneri se accepta unul pe celalat si isi asuma o relatie, putem vorbi despre cuplu. Pana atunci, sunt doar relatii superficiale, care ne frustreaza si ne consuma energia.
  • Care sunt efectele relatiilor neasumate asupra protagonistilor?
  • Se pierd tot mai mult pe ei, se indeparteaza de esenta lor, de nevoile lor, in incercarea de a implini nevoile celuilalt. Pe de alta parte, viata lor profesionala incepe sa fie afectata, nu mai dau randament, se invinovatesc, se simt devalorizati si ajung apoi sa isi scada foarte mult standardele si sa se multumeasca cu tot mai putin.
  • Ai spus ca viata lor profesionala incepe sa fie afectata, poti sa ne spui mai multe despre asta?
  • Atunci cand esti neimplinit in relatia de cuplu, in loc sa te concentrezi pe munca, incepi sa fii atras de persoanele cu care lucrezi, iar deciziile tale sunt influentate de aceste sentimente de atractie. Foarte multe organizatii sunt afectate de relatiile complicate dintre angajati. Energia sexuala este o energie creatoare, ori daca aceasta este auzita si implinita in afara locului de munca, ai mintea clara si te poti concentra pe proiectele tale.
  • Ne poti da un exemplu?
  • Da, am un prieten care este managerul unui restaurant aici, in Amsterdam. Este foarte bun manager, angajatii il iubesc si il respecta foarte mult. Este casatorit de peste 20 de ani, are 2 copii si are o relatie speciala cu sotia lui. El spune mereu: ”eu n-am nevoie de vacanta, cand sunt obosit imi iau sotia in brate si ne relaxam impreuna”. Este un barbat care straluceste pur si simplu din toate punctele de vedere si asta se vede ca vine din echilibrul pe care il are din familie. Pot sa va dau si un exemplu negativ, al unui client de-al meu care a inceput sa fie tot mai nervos si arogant la locul de munca si sa dea tot mai putin randament. Era foarte frustrat de faptul ca el si sotia lui nu mai aveau relatii sexuale pentru ca ea era insarcinata. Dupa ce am stat de vorba, mi-am dat seama ca avea credinta ca sexul in timpul sarcinii afecteaza copilul. A doua zi dupa sedinta de coaching, a venit la mine foarte fericit si mi-a spus ca acum se simt din nou un cuplu unit si el se poate concentra la locul de munca.
  • Care crezi ca este diferenta dintre clientii tai olandezi, care au crescut intr-o cultura mult mai relaxata in privinta sexului si romani?
  • Nivelul de educatie. La noi exista doua extreme: pe de o parte exista aceasta mentalitate invechita care vine din dogmele bisericesti si care spune ca sexul este ceva murdar, rusinos, ascuns, interzis, iar pe de alta parte exista aceasta orientare spre vulgaritate si spre pornografie care vine exact ca o consecinta a lipsei de educatie. Din pacate, copiii nostri invata despre sex de la colegi, de pe diverse site-uri pornografice, in loc sa se discute despre asta deschis, in familie, de ce nu, la masa de duminica. Am observat la oamenii din aceasta tara ca discuta foarte lejer si direct, ba chiar si cu umor, subiecte legate de sex. Ceea ce mi-a placut foarte mult sa vad au fost discutiile intre generatii diferite (15 ani – 40 ani), care se petreceau cu foarte mare lejeritate si in deplina normalitate. In mod normal, genul acesta de discutii ar provoca cel mai adesea stanjeneala, in cele mai multe situatii, intre romani.
  • Ce ai schimba tu in ceea ce priveste educatia sexuala a copiilor?
  • In primul rand, as incepe de foarte devreme, de cand copiii incep sa devina curiosi de corpul lor. Atunci e momentul sa le spui copiilor ca ceea ce se intampla cu ei este ceva normal, natural si nu ceva rusinos si interzis. As incuraja parintii sa isi obisnuiasca copiii sa stea cat mai mult goi atunci cand sunt mici, ca sa se obisnuiasca cu corpul lor. Apoi as recomanda parintilor sa aiba discutii relaxate cu copiii despre sex si sa incerce sa le insufle ideea de sex ca un mod de comunicare in relatiile in care exista iubire. In scoli, pe langa orele de sexualitate, as introduce inclusiv ore de yoga sau minute de meditatie pentru a obisnui copiii sa se linisteasca si sa isi asculte corpul, sa isi simta trairile si sa comunice. Cred ca astfel nu vom mai avea copii care o iau razna si incep sa experimenteze tot felul de relatii dezechilibrate, relatii care vor avea cu siguranta efect asupra echilibrului lor emotional ca adulti. Ajungem astfel sa intalnim adulti care au un comportament de copii, nu se dezvolta emotional, nu se cunosc suficient, nu stiu ce le place, nu isi accepta orientarile, nu comunica si devin la un moment dat si ei parinti incapabili sa isi educe copiii.
  • Cu ce ii ajuti tu pe cei care apeleaza la tine pentru Intimacy Coaching?
  • In primul rand, ii ajut sa se cunoasca mai bine. Le ofer un cadru sigur si confidential in care sa isi poata varsa frustrarile si sa isi clarifice nevoile, iar mai apoi ii insotesc pana in momentul in care reusesc sa obtina ceea ce isi doresc.
  • Faci si sedinte cu cupluri?
  • Evident, pot sa lucrez si separat si impreuna cu cuplurile si faptul ca participa la astfel de sedinte de coaching ii uneste foarte mult.
  • Care sunt planurile tale de viitor?
  • Imi doresc sa ne intoarcem in Romania anul acesta, pentru ca simt ca in Romania este mare nevoie de un astfel de proiect. Pana atunci, lucrez pe skype cu clientii din Romania care isi doresc o viata intima echilibrata.

Eu cred ca fiecare dintre noi am simtit nevoia sa stam de vorba cu cineva in care sa avem incredere in privinta relatiilor noastre intime. Sunt lucruri pe care nu le putem discuta cu partenerul de viata de teama de a nu fi judecati, cu parintii nici vorba, iar cu prietenii nu vorbim despre problemele noastre intime de teama de a nu deveni subiect de cancan, asa ca iti doresc mult succes in proiectul tau.

Alina Bota

PS: Pe Simina Faraon o puteti contacta pe email la siminafaraon13@gmail.co

Care este diferenta dintre reputatie si personal branding?

Brandingul personal pare o gaselnita noua de marketing, un nou trend in cariera, insa exista de cand lumea, doar ca se numea „gestionarea reputatiei”. Cum „gestionarea reputatiei” suna fad si plicticos, am imprumutat expresia din engleza si, dintr-o data, pare mult mai interesant sa iti creezi un brand personal decat sa te ocupi de propria reputatie.

Imi aduc aminte de perioada cand era fiica mea mica si vroia sa manance doar mancare „ca la McDonald’s”, prin urmare am tradus toate meniurile in limba engleza, ca sa manance si copilul cu placere „chicken soup” si nu banala „supa de taietei”.

Sa revenim insa la reputatie. Reputatia noastra incepe sa se construiasca din prima zi dupa nastere, si toate neamurile afla cat de „vrednici” am fost la venirea pe lume: „prea mici”, „prea mari”, „plangaciosi” etc… Pe masura ce trece timpul, reputatia noastra se imbogateste. Devenim „precoce”, „destepti”, „batausi”, „mancaciosi”, „talentati”. In fiecare mediu in care intram, ne cream o reputatie. Astfel, exista elemente pe care le pierdem pe drum, pe masura ce trecem prin viata, si sunt elemente noi, pe care le castigam pe masura ce traim diverse experiente.

Diferenta dintre reputatie si brandingul personal este aceea ca reputatia este ceea ce spun altii despre tine, brandingul personal este ceea ce spui tu despre tine. Scopul brandingului personal este acela de a transmite o imagine autentica a talentelor si abilitatilor tale, pentru de a atrage oportunitatile de care ai nevoie ca sa-ti implinesti aspiratiile.

Practic, iei haturile propriei reputatii in propriile maini si te gandesti:

  1. Care sunt atuu-rile mele? Cum as vrea eu sa fiu cunoscut?
  2. Care este scopul meu? Ce imi doresc sa obtin?
  3. Cum as putea sa ma fac remarcat, astfel incat sa atrag oamenii si oportunitatile de care am nevoie pentru a-mi atinge scopul?

Asa cum exista si alte concepte preluate din limba engleza care sunt folosite gresit la noi (vezi coachingul, confundat cel mai adesea cu trainingul 1 la 1 sau cu terapia), si termenul de „personal branding” a fost confundat cu construirea unei imagini atractive sau cu celebritatea.

In realitate, brandingul personal este un proces care porneste cu explorarea profunda a interiorului fiecaruia. Este nevoie de o fundatie solida pentru a putea construi un brand care ar trebui sa creasca in permanenta si sa reziste in timp. Nu poti sa te apuci sa construiesti o imagine fara sa stii clar cine e, ce poate si ce isi doreste persoana din fata ta. Ai construi astfel o masca bazata pe cunostintele tale de marketing si pe presupuneri si va fi foarte greu de purtat zi de zi. De asemenea, nu te poti apuca sa faci publicitate masiva unei persoane care nu are o fundatie solida si niste obiective de viitor. Ii faci mai mult rau decat bine. Cati sunt cei care au devenit celebri peste noapte si au disparut apoi in neant?

Procesul de personal branding este extrem de complex si, daca iti doresti cu adevarat sa iti construiesti un brand de succes, trebuie sa fii sincer cu tine si hotarat.

Intrebarea este: merita oare sa investesc timp, energie si bani in constructia unui brand personal? Eu iti spun doar care sunt beneficiile si in ce consta implicarea ta in acest proces. Decizia iti apartine.

In urma definirii si construirii unui brand personal, castigi 5 lucruri care te vor ajuta sa treci la nivelul urmator in cariera:

  1. CLARITATE – in ceea ce priveste talentele tale, abilitatile tale, valorile tale, misiunea ta, obiectivele tale.  Romanii, in special, au cunostinte din multe domenii, insa multe sunt la nivel superficial. Procesul de branding te obliga sa iti alegi un singur domeniu, care te pasioneaz?, care te canalizeaza sa devii specialist, expert in acel domeniu.
  2. EFICIENTA IN DEZVOLTAREA TA PERSONALA – cand ai obtinut claritate asupra domeniului tau de expertiza, nu-ti mai irosesti timpul, energia si banii explorand alte domenii. Toate resursele tale se concentreaza intr-un singur domeniu, pe care il vei cerceta/experimenta atat de mult, incat vei deveni o voce relevanta.
  3. ITI CONSTIENTIZEZI POTENTIALUL – poate pentru prima oara in viata ta ai imaginea de ansamblu a potentialului tau, atat in ceea ce priveste abilitatile tale, cat si financiar: asta sunt, asta stiu sa fac, atat pot sa castig acum cu ceea ce stiu, atat as putea castiga intr-un an daca as face X, Y, Z etc… Sunt oameni care sunt atat de concentrati pe ceea ce fac in acest moment, incat nici nu au curajul sa viseze ca viata lor poate fi diferita, ca pot castiga mai bine facand ceea ce le place cu adevarat.
  4. LIBERTATEA DE A ALEGE – daca pana acum cariera ta s-a rostogolit ani de zile manata de tot felul de forte independente de tine, acum vei avea o imagine clara asupra variantelor tale de cariera. Poate drumul ales de tine este cel bun si vei vedea ce poti face pentru a avea mai mult succes sau poate ca ti se vor arata noi variante de cariera, neexplorate pana acum.
  5. INDRAZNEALA – stii cine esti, vezi ce poti castiga, stii cum. Urmatorul pas este sa pornesti la drum. Daca ai fost sincer cu tine pana la final, esti atat de motivat, incat nimeni nu te mai poate opri.

In urma unui proces de personal branding obtii toate ingredientele de care ai nevoie pentru a avea succes. Acum stii. Ce faci cu ce stii, depinde doar de vointa si de ambitia ta. Nimeni nu va putea sa munceasca in locul tau, nimeni nu va putea sa stea in permanenta langa tine si sa te impinga de la spate sa iti implinesti visurile. Nimeni altcineva nu are interes ca tu sa fii fericit. Esti singurul responsabil de fericirea ta.

Inchei cu un fragment din poemul „Roll the Dice” al lui Charles Bukowski, pe care iti recomand sa-l citesti in intregime:

„Daca vrei sa incerci, mergi pana la capat/ Altfel nici nu incepe.”

 

Alina Bota

Si mamica, si antreprenor de succes

Ascultam zilele trecute o “conversatie” intre Ralu Candrea, o mamica din Alba Iulia, consilier in nastere si alaptare, si un bebe de 4 luni care o privea fascinat: “Care este superputerea mamicilor? Oare stii tu? Superputerea noastra este sa facem minuni ca voi si lapte sa va crestem”.

Da, superputerea mamicilor este sa dea nastere copiilor si sa aiba grija ca ei sa creasca frumos. Doar ca, in timpul sarcinii, mamicile isi mai descopera o superputere: creativitatea.

Studiile spun ca peste 84% dintre mamici observa ca in timpul sarcinii le creste foarte mult creativitatea, ca le vin foarte multe idei, in general pornite din experienta prin care trec. Tot tumultul acesta de idei se transforma uneori in sfaturi catre alti parinti, dintr-o nevoie de impartasire a experientelor proprii, cu rolul de a usura experienta altora sau de a o infrumuseta.

Imi petrec destul de mult timp printre parintii tineri din tara, in special printre cei din Cluj, Sibiu si Alba, si am inceput sa observ si la noi un fenomen care capata tot mai mare amploare: dorinta femeilor tinere de a se dedica din ce în ce mai mult familiei, cresterii si educarii copiilor.

Apare un model nou de femeie, care isi doreste sa fie cat mai mult prezenta in viata familiei ei, fara insa sa renunte la cariera. E o tipologie de femeie cu educatie superioara, care citeste foarte mult si se autoeduca, si care a avut o cariera profesionala inainte de aparitia sarcinii. Multe dintre ele au lucrat in banci, au fost manageri la diverse corporatii, au demonstrat ca pot avea o cariera stralucita ca angajat, dar in timpul concediului de maternitate incep sa se gandeasca tot mai serios sa renunte la acest tip de cariera, care le tine departe de familie, si sa se dedice mult mai mult copiilor si partenerilor lor de viata.

Eu fac parte dintr-o alta generatie, fiica mea are deja 20 de ani si eu am ales drumul clasic al carierei de angajat, asa ca va pot spune la ce te poti astepta daca decizi sa mergi pe acest drum. In primul rand, o cariera corporate inseamna responsabilitati la serviciu, inseamna oameni si proiecte care depind de tine. Atunci cand decizi sa o iei pe aceasta cale, inconstient iei decizia ca familia trece pe locul doi. N-ai cum sa le faci pe toate la fel de bine, asta este o utopie care te va frustra toata viata. Daca vrei cariera serioasa in corporate, care sa iti aduca si satisfactii profesionale si bani, energia ta se va duce in mare parte in directia aceea. Familia va primi acasa o femeie stoarsa de energie si de creativitate, care vede doar responsabilitatile vietii de familie si nu se poate bucura cu adevarat de toate momentele speciale din viata copilului ei. Si daca si tatal are cariera lui, aveti deja imaginea dezastrului: doi oameni care evolueaza diferit si care ajung acasa seara tarziu, obositi si fara chef de joaca, cu o lista lunga de responsabilitati casnice.

Cariera de angajat inseamna stabilitate financiara si satisfactii profesionale in schimbul timpului tau liber. Inseamna ca rolul tau de mama este preluat de bone, de educatoare, de tatic, de bunici, de altii. Inseamna ca puiul tau creste cu o stare permanenta de dor fata de mama lui. Inseamna sa cresti un copil care devine un adult cu frica de abandon sau cu alte probleme emotionale, pentru ca nu ai fost acolo atunci cand a trebuit. Rolul tau nu-l poate suplini nimeni, asa cum rolul tatalui nu-l poate suplini nimeni. Conectarea cu ambii parinti, timpul si emotiile impartasite in copilarie valoreaza mult mai mult decat orice alta forma de educatie formala.

Dar sa ne intoarcem la mamicile din ziua de azi, care au vazut modelul nostru, si tot mai multe dintre ele au decis sa nu mearga pe acest drum. Au vazut si modelul bunicilor casnice, care este total nepotrivit unei societati in care femeile sunt educate si familia are nevoie de doua surse de venit pentru a supravietui. Alegerea lor este echilibrul. Echilibrul dintre viata de familie si viata profesionala, echilibru care poate fi obtinut daca isi pun in valoare creativitatea nou-dobandita in timpul sarcinii pentru a crea produse si servicii nascute din talent si pasiune.

Eu le spun “mamici antreprenor”, desi afacerile lor nu sunt afaceri clasice, cu sedii de firma, utilaje si angajati, ci sunt “lifestyle business-uri”, adica mici afaceri pornite in bucataria sau in sufrageria proprie, bazate mai mult pe manufactura sau pe consiliere/educatie, cu scopul de a sustine un anumit stil de viata.

Viata unei mamici antreprenor este total diferita fata de viata unei casnice sau a unei femei-angajat. Este un mix de activitati legate de cresterea copilului, care este pe primul plan, si de activitati menite sa le creasca afacerea proprie: citit, studiat ore intregi pe internet cand copilul e la san sau doarme, incercari si testari pentru produsele proprii, participat la cursuri, participat la evenimente de networking cu alte mamici antreprenor, discutii pe chat, discutii cu partenerul de viata, strategii de vanzare pe internet etc.

Practic, toata activitatea mamicii antreprenor se petrece de acasa, cu bebe in brate, sau la evenimente la care participa impreuna cu copilul. Eu organizez cursuri la care mamicile care alapteaza sunt incurajate sa vina cu bebelusii si evenimente de networking in spatii care au loc de joaca pentru copii, si am invatat asta de la Google, care organizeaza workshopuri la care participa si mamici si copii.

Bebe creste astfel langa mama lui, care este atenta la nevoile lui in permanenta si are o viata profesionala si sociala care o implineste. In plus, bebe creste intr-o cultura a muncii, afla de mic ca talentul si abilitatile proprii sunt importante, pentru ca se transforma in produse si servicii care genereaza banii de care familia are nevoie sa supravietuiasca.

Am vazut modele de antreprenoriat de familie, pornite din ideile mamicii, care s-au transformat in afaceri in care tatal a preluat rolul de administrator si de responsabil cu vanzarile, iar mama a devenit responsabila cu productia. Exista si modelul in care tatal avea afacere si, in timpul sarcinii, mama a decis sa preia partea de comunicare/marketing/vanzari. Ideea ca munca impreuna dauneaza cuplului mi se pare o generalizare nefondata, atât timp cat multi dintre cei care muncesc impreuna la afacerea familiei declara ca planurile si aspiratiile comune i-au unit si mai mult.

Aceste afaceri sunt mugurii adevaratului antreprenoriat romanesc. Sunt afaceri curate care, daca vor fi sustinute la un moment dat prin diverse programe de finantare sau de scutiri de taxe, vor creste odata cu o generatie de copii educati in cultura antreprenoriala si sanatosi emotional, care vor replica modelul parintilor lor. Acest tip de afaceri cu produse hand-made sau de serie mica nu genereaza acum venituri spectaculoase pentru buget, insa nu spune nimeni ca aceste afaceri vor ramane la acest nivel si peste 10-20 de ani, cu conditia ca ele sa fie sustinute.

Am decis sa sustin acest tip de antreprenoriat in care cred foarte mult prin consiliere, prin educatie antreprenoriala si prin promovarea acestor mamici si a tinerilor in general (nu toti clientii mei sunt parinti in acest moment), pe care ii denumesc “eroi” si pe care ii puteti cunoaste pe acest website la categoria “Hall of Fame”. Ei sunt adevaratele modele ale acestei tari, ei sunt cei care trebuie promovati si ajutati sa creasca pentru a da exemplu de valori solide: familie, educatie, munca cinstita.

In cei 18 ani de munca in corporate, in care copilul meu a crescut cu bone, am invatat sa fac strategii de business. Faptul ca impartasesc acum tot ceea ce am invatat eu cu tinerii antreprenori, mai ales cu mamici, imi da o satisfactie imensa si imi umple un gol sufletesc. Rolul meu este acela de a-i ajuta sa faca bani cat mai repede pentru familia lor, pentru a-si pastra stilul de viata ales.

Si ca sa ma intorc la conversatia Ralucai cu bebele de 4 luni, eu as spune ca superputerea mamicilor romance este sa schimbe paradigma in care ne aflam. Sa repuna pe primul loc familia, copiii, valorile noastre adevarate. Sa arate lumii ca se poate sa ai o viata de familie echilibrata daca iti asculti instinctul si ai curaj sa crezi in talentul tau.

Alina Bota

 

Aventurile lui Cosmo

Pe vremea mea, maica, exista Pentium II. Cu ecran alb-negru si fara internet. Era demult, pe vremea cand studentii din Timisoara faceau contrabanda cu benzina la sarbi si tot Complexul Studentesc era o bomba cu ceas, iti era frica sa iti aprinzi resoul sa iti faci cartofi prajiti ca sa nu sari cumva in aer.

Pe vremea aia, intr-o vara calduroasa, cand stateai si cu usa si cu geamul deschis ca sa ai aer conditionat si dormeai doar dupa ce faceai dus cu tricoul pe tine, l-am cunoscut pe Cosmo. Cosmo a devenit placerea mea vinovata, ne petreceam zile si nopti impreuna, spre disperarea tuturor prietenilor.

De la Cosmo am invatat ca viata e grea, ca azi castigi si esti pe val, maine te ataca un monstru sau pici ca prostul intr-o prapastie, cand te astepti mai putin. Si o iei de la capat, repeti nivelul pana iti inveti bine lectiile si, dupa ce te-ai chinuit ore intregi, singura satisfactie e ca ti se arata un nou nivel. Mai greu. Damn.

Ce te tine concentrat zile si nopti intr-un proces din care nu castigi aparent nimic, e doar consum de timp, energie si resurse? De ce te incapatanezi sa treci mereu la nivelul superior, unde te lansezi in necunoscut si stii clar ca o sa fie si mai greu ca nivelul anterior? Ce te face sa uiti sa mananci, sa bei, sa uiti de lumea din jur? Exact, provocarea.

Asta m-a invatat pe mine Cosmo. Ca fiecare nivel e cu provocarile lui si ca, pe masura ce abilitatile tale se dezvolta, treci la alt nivel, unde e ai nevoie de alte abilitati, pentru ca va fi si mai greu de trecut. Si m-a invatat ca multi renunta la un moment dat la joc si ca sunt cativa care incep sa joace jocuri mult mai complexe, de strategie si ca la un moment dat se dezvolta atat de tare, ca vorbesc alta limba. Joaca in alta liga.

Cand ma uit la ce se joaca fiica-mea, care e gamerita talentata, ai senzatia ca esti actor intr-un film. Insa cu ce ai invatat jucand Cosmo, nu te descurci sa castigi nivelele jocurilor din ziua de azi, care devin tot mai complexe.

Acum 3 ani, de ziua mea, fiica-mea mi-a desenat o eroina dintr-un joc, cu o centura cu arme de toate felurile si mi-a scris pe ea: “Time to LevelUp!”. E nasa proiectului, impreuna cu fostul meu coleg, Florian Csazar de la Aegon, care venise cu aceeasi idee de nume.

Ideea noului logo/concept, vine de la Alexandru Verdes, designerul Adcentric.net. Nu i-am spus lui Alex nici ca sunt fan Cosmo, nici ca fiica-mea e gamerita, nimic. Am spus ca vreau altceva. Cand am vazut logo era sa fac comotie cerebrala. Asta inseamna sa ai talent in design si sa legi printr-un logo 2 generatii: generatia Cosmo si generatia Minecraft.

Ambele generatii inteleg ca, pentru a trece la nivelul urmator, ai nevoie de alte abilitati. Si ca nu e cale de intors, odata ce ai ajuns la un nivel, iar cele mai cool jocuri sunt cele in care joci in echipa si poti comunica cu altii. Si ambele generatii stiu ca fara pasiune, n-ai cum sa ramai in joc, nici daca te plateste cineva.

Cine mai zice acum ca timpul petrecut acum 20 de ani jucand Cosmo a fost timp pierdut?

Alina Bota