11 lucruri pe care le-am invatat despre oameni facand personal branding

De aproape 18 ani lucrez cu oamenii, niciodata atat de profund ca in 2016, cand am decis sa ma concentrez pe o singura directie: personal branding. Mi-am dat seama in acest an cat de mult tanjim fiecare dupa autenticitate si cata nevoie de iubire avem fiecare dintre noi. Si mi-am dat seama de ce unii oameni au succes si unii nu.

Daca ar fi sa extrag niste lectii dupa acest an, acestea ar fi urmatoarele:

1. Oamenii care au succes ( sunt impliniti profesional, sunt iubiti si respectati etc..) nu sunt neaparat cei mai inteligenti, talentati sau educati oameni de pe pamant, ci sunt cei care stiu sa isi gestioneze cel mai bine emotiile.

2. Succesul nostru ca adulti depinde mai mult de emotiile pe care le-am experimentat cand eram copii, decat de nivelul nostru de educatie. O informatie nu poate schimba o emotie. Poti sa investesti ani de zile citind si invatand, credintele limitative iti vor impiedica cresterea daca nu le constientizezi si nu faci eforturi ca sa le schimbi.

4. Cea mai mare dorinta a noastra este aceea de a fi iubiti. Oamenii sunt dispusi sa plateasca foarte mult (bani, timp, sa faca diverse sacrificii etc..) ca sa se simta intelesi, acceptati si iubiti. Suntem intr-o continua cautare a iubirii, avem metode diferite de a o obtine (avere, recunoastere, familie etc..) si ne simtim cu adevarat impliniti doar atunci cand rezervoarele noastre de iubire sunt pline.

5. Emotiile (iubire, apreciere etc..) se obtin oferind emotii (iubire, apreciere etc..) si nu produse, servicii sau idei.

6. Nu poti pune abilitati noi pe credinte vechi. Asta este motivul pentru care trainingul clasic nu functioneaza. Oamenii nu sunt niste recipiente goale pe care le umpli cu informatie, ci niste seminte care au nevoie fiecare de altceva ca sa creasca. Trainingul personalizat, combinat cu coaching si uneori cu terapie functioneaza cel mai bine.

7. Tanjim dupa autenticitate, dar ne temem sa fim autentici ca sa nu fim judecati. Vom putea fi cu adevarat autentici doar atunci cand noi nu-i vom mai judeca pe altii si vom putea sa-i acceptam pe oameni asa cum sunt ei.

8. Desi aparent suntem mult mai conectati prin tehnologie, este plin de informatie peste tot, suntem mai singuri, mai confuzi si mai nevorbiti ca niciodata. Scopul principal al celor care activeaza in domeniul dezvoltarii personale trebuie sa fie acela de a aduce claritate si directie, de a conecta oamenii intre ei si de a oferi programe personalizate de educatie.

9. Nu exista scurtaturi pentru succes. Cine nu este dispus sa se sacrifice si sa-si amane recompensele n-are sanse sa reuseasca. Succesul se construieste cu munca constanta, in timp. Inca nu am vazut copil nascut a doua zi, dupa o noapte de dragoste.

10. Cand nu stii incotro sa o iei, cel mai bun sfat este sa te pornesti. Nu ai cum sa ajungi in alta parte stand pe loc. Te prinzi pe drum care este directia.

11. Nu exista fiinta pe lumea asta care sa nu se fi nascut dotata cu tot ce are nevoie ca sa aiba succes. Toate fiintele isi asculta instinctul. Noi, oamenii, ascultam de altii.

In concluzie, in acest an am invatat ca, pentru a creste, ai nevoie sa explorezi intai in interiorul tau si sa vezi cu ce resurse pornesti la drum. Abia atunci vei sti de ce ai nevoie ca sa treci la nivelul superior.

Alina Bota

Cand te-ai google-it ultima oara?

Cred ca nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca, in ziua de azi, primul lucru pe care il faci atunci cand cunosti o persoana este sa dai search pe google dupa numele ei. Si cand spun asta, ma refer atat la relatiile profesionale, cat si la cele personale. Chiar si cand iti pica cu tronc cineva, abia astepti sa il/o cauti pe google, sa-i vezi Facebook-ul, pozele, sa vezi daca are partener, realizari profesionale sau a fost implicat/a in scandaluri etc…Cand vorbim de viata profesionala, cautarea informatiilor despre un candidat pe un post sau un potential partener de afaceri este deja o etapa obligatorie inainte de orice intalnire fata in fata.

Ce apare pe google atunci cand dai search pe numele tau e brandul tau personal din online, asa ca, vrei sau nu, va trebui sa preiei controlul imaginii tale din online si nu sa o lasi in voia intamplarii. Atunci cand intreb participantii la cursuri ce apare pe internet legat de numele lor, imi dau seama ca foarte putini au facut acest exercitiu simplu, desi stiu ca tot ceea ce apare in online reprezinta o amprenta a existentei tale care nu va putea fi stearsa usor.

Am identificat cateva situatii care apar atunci cand oamenii nu isi gestioneaza in mod constient aparitiile din online:

  1. Acelasi nume, alt brand personal

Cu cat numele tau este mai des intalnit, cu atat exista sansa ca cineva care poarta acelasi nume cu tine sa aiba deja un brand puternic in online. Imi amintesc de o clienta care spunea ca atunci cand cineva da search pe numele ei, apar o gramada de poze deocheate si stiri de cancan pentru ca este si numele unei dansatoare de la Capatos…

In acest caz, ai doua optiuni: ori iti creezi un alt nume, mai greu de copiat si usor de retinut pentru brandul tau personal (vezi Zig Ziglar), ori iti cresti prezenta in online si te promovezi la pachet cu expertiza ta ( Ioana Popescu- Consilier Vocational)

  1. Fosta-i lele!

Este posibil ca de-a lungul vietii sa ne fi schimbat domeniul de activitate si sa fi fost perioade in care prezenta noastra in online sa fi fost mult mai puternica.  Atat timp cat avem si aparitii despre domeniul actual, nu e nici o problema, insa daca exista doar informatii din trecut si nimic actual, am putea genera confuzie si neincredere. Adica, in urma cu 7 ani erai un om de afaceri de succes, de 7 ani nu mai zici nimic. Unde ai disparut? Ce s-a intamplat intre timp?

As baga aici si povesti de mult uitate, care nu ne fac cinste, dar care au ramas in online si nu prea ai cum sa scapi de ele (aparitii in presa de cancan, diverse articole denigratoare etc..). Cea mai buna strategie este sa incepi sa comunici tu, sa scrii pe un blog, sa vii cu regularitate cu mesaje noi. Lasa munca ta sa vorbeasca despre tine, e cea mai buna promovare.

  1. „Facebook-ul e privat, e doar pentru prieteni”

Sunt persoane la care la un search pe Google apare doar pagina de Facebook si pe care sunt postari doar pentru familie si prieteni, adica extrem de intime si necenzurate.

E decizia fiecaruia cum isi foloseste contul privat de Facebook, insa trebuie sa ai in vedere faptul ca Facebook-ul nu este 100% privat, chiar daca postarile tale sunt setate doar pentru prieteni, atat timp cat oricare dintre prietenii tai poate sa faca o fotografie la postarile tale si sa le faca publice. Poti sa iti setezi postarile si albumele foto pentru a fi accesate doar de prieteni, daca le lasi publice, orice potential partener de afaceri, angajator etc..are acces la informatiile tale personale.

Nu uita insa ca fotografia de profil si coverul sunt 100% publice, asa ca priveste-ti profilul prin ochii unui angajator sau al unui potential client din cand in cand!

  1. „Nu folosesc LinkedIn”

Daca pe Facebook ai ocazia sa iti arati latura „umana”, adica sa permiti oamenilor sa iti cunoasca preocuparile si preferintele din viata personala, pe LinkedIn ai ocazia sa iti expui  CV-ul si lumea sa iti vada realizarile profesionale. In plus, pe LinkedIn ai recomandarile celor cu care ai colaborat de-a lungul timpului si care iti ofera credibilitate.

In lumea profesionistilor, daca nu ai cont pe LinkedIn nu prea existi, asa ca mai gandeste-te putin inainte de a-l exclude total si nu uita ca este retea profesionala si postarile tale e obligatoriu sa fie de natura profesionala.

  1. „Social media e o prostie!”

In ziua de azi si sfintii morti de mult au conturi de social media, ce sa mai zic de noi, cei care inca mai respiram. Lasand gluma la o parte, e ok sa nu folosesti social media daca asta iti doresti. Nu zice nimeni ca trebuie sa te conformezi, insa ti-as recomanda atunci sa folosesti mass-media, sa iesi in presa, sa dai interviuri, ca in cazul in care cineva te cauta pe internet sa gaseasca informatii despre tine.

Dezvoltarea tehnologiei ne ofera marele avantaj de a ne face cunoscuti lumii intregi cu un singur click, de la noi de acasa. Folositi in mod constient aceste instrumente in avantajul vostru si nu le lasati la voia intamplarii, ci fiti proprii vostri PR-isti, gestionati-va activitatea din online astfel incat sa va avantajeze.

Alina Bota

 

Interviu cu Dana Lupsa – Femeia care creste afacerile mamicilor

Exista o credinta care spune ca cei care pot, fac, iar cei care nu pot, ii invata pe ceilalti ( those who can, do, those who can’t teach). Este extrem de frustrant sa inveti de la cei care n-au pus niciodata in practica teoriile pe care le „predica” mai departe, insa este la fel de frustrant sa inveti de la specialisti care nu stiu sa explice.

Exista insa, o categorie aparte de oameni, care pot, fac si au talentul de a-i invata pe altii. Din aceasta categorie face parte si Dana Lupsa, cadru universitar si business developer pentru femeile de afaceri.

Dana este sotie, mama a doi baieti, doctor in management, cadru universitar la Universitatea Transilvania din Brasov, presedinta Asociatiei Happy Moms din Brasov si femeie de afaceri. Cum va spuneam, face parte din categoria care practica intai, si apoi ii invata, ii creste si ii motiveaza si pe ceilalti, fie ca este vorba despre copiii ei, studentii ei sau femeile antreprenor cu care lucreaza.

Va invit sa o cunoasteti si voi pe Dana, care pentru mine este un exemplu de echilibru intre viata personala si viata profesionala, un exemplu ca se poate sa ai si o familie implinita si o cariera frumoasa si sa faci si lucruri care te implinesc sufleteste.

  • Dana, cum ajunge un cadru universitar obisnuit sa lucreze cu adultii, sa spuna povesti pentru copii si apoi sa se ocupe de afacerile mamicilor lor.

    Devine mama 🙂 Asa cum spuneai si tu, in perioada maternitatii ceva se schimba in interiorul fiecarei femei: devine mai creativa, mai empatica si simte nevoia sa daruiasca din prea-plinul ei si celorlalti. Cam asta am experimentat si eu cand am devenit mama, tanjeam sa fac ceva pentru copii, sa fiu cat mai mult in preajma lor.

  • Si te-ai gandit sa le spui povesti.

    Da, asta a fost „debutul”meu :). Stefan, fiul meu cel mare avea 3 ani pe atunci si educatoarea lui, o femeie extraodinara pe care o admir pentru creativitatea ei, organiza un program de vara pentru copii. Mi-am dorit tare mult sa ma implic in activitatile organizate de ea, asa ca am venit alaturi de ea cu un atelier de 2 ore pentru copii care se numea „Povestea mea magica”.

  • Le citeai povesti copiilor?

    Inventam povesti cu talc despre prietenie, timiditate etc… Erau adevarate spectacole in care aveam decor, marionete, diverse personaje si la finalul fiecarei luni, copiii primeau o carticica desenata de ei ce cuprindea toate povestile din luna respectiva.

  • Minunat! Cred ca s-au distrat de minune in perioada aceea, atat copiii, cat si parintii lor.

    Da, a fost un program care a durat un an de zile si a fost punctul de plecare pentru Asociatia Happy Moms.

  • Te-ai gandit sa faci ceva si pentru mamici, nu doar pentru pitici 🙂

    Da, eram un grup de mamici care ne tot intalneam si dezbateam diverse subiecte si ne-a venit ideea sa facem ceva mai organizat. Asa s-au nascut atelierele pentru mamici la care invitam diversi specialisti: medici, nutritionisti, psihologi etc… Pentru ca expertiza mea era pe management, eu predam antreprenoriat la Universitate, am inceput sa organizam ateliere pentru mamicile care aveau afaceri, la care invitam o mamica ce isi prezenta afacerea. Atelierele s-au dezvoltat, una dintre mamicile care avea o afacere de succes a dorit sa ne sponsorizeze intalnirile si asa s-a nascut in 2013, Asociatia Happy Moms.

  • Care este scopul acestei Asociatii?

    Scopul principal este acela de a ajuta mamele care vor sa isi dezvolte afaceri, insa sunt vulnerabile si au nevoie de sprijin la inceput. Este vorba despre doua categorii:

  1. mamele singure

  2. mamele casnice

  • Cu ce anume le-ati ajutat?

    Le-am facilitat accesul gratuit la informatia oferita de specialisti in domenii precum management, marketing, planuri de afaceri si experienta unor femei de afaceri din Brasov, am organizat training-uri si mentorat timp de mai bine de 6 luni la care puteau sa participe gratuit, apoi am promovat afacerile nou create.

  • Care au fost rezultatele? Poti sa imi dai niste exemple concrete?

    In cei doi ani de cand functioneaza proiectul, peste 30 mame au participat la training si mentorat si 10 afaceri au demarat, fiind promovate.

    Cel mai rasunator exemplu este al unei mame aflata in concediu de crestere a copilului care a plecat dintr-o multinationala si acum are o casa de comenzi cu produse raw-vegan. Acum are doi copii fericiti, o afacere care se dezvolta si, de curand, produsele ei se gasesc si in Bucuresti. Cel mai important este ca are zambetul mereu pe chip, asta este cea mai mare realizare.

    Anul acesta inca o mama a plecat din multinationala pentru a se dedica pasiunii ei de a bucura oamenii prin bucatele pe care le creaza cu pasiune. Din program au rezultat insa afaceri si in domeniul mobilierului de interior, fotografiei pentru bebelusi sau pictura pe textil.

    Pe langa acest proiect, am gestionat un proiect derulat in parteneriat cu Camera de Comert si Indutrie din Brasov, pentru incurajarea antreprenoriatului, in 2015, in urma caruia 12 afaceri din Regiunea Centru au fost legalizate si au primit finantare.

  • Practic, mamicile antreprenor din cele 2 categorii vulnerabile au beneficiat de toate cunostintele si de experienta ta in mod gratuit pentru a-si construi si a-si creste afacerile. Umbla vorba prin targ ( a se citi: „am descoperit in procesul de branding intreband oamenii din anturajul Danei”) ca talentul tau este acela de a comunica si de aici si comunitatea mare de mamici pe care ai strans-o in jurul tau, si succesul campaniilor tale de marketing si PR. Spune-mi cate ceva despre experienta ta in acest domeniu.

    Da, aici m-ai atins la suflet 🙂 Asta imi place sa fac cel mai mult: sa pun lucrurile in miscare, sa fac afacerile cat mai vizibile, sa imi pun la treaba toate cunostintele teoretice, creativitatea, experienta pe care am acumulat-o pana acum in Asociatia Happy Moms ca sa organizez campanii de marketing si PR.

    Imi place sa fac asta pentru ca stiu din experienta ca o afacere nu are cum sa creasca daca ramane in anonimat. Cum spui si tu, poti sa ai cele mai bune produse si servicii din lumea asta, ca daca nu te cunoaste lumea, ramai cu ele nevandute.

  • In privinta cunostintelor teoretice nu exista urma de indoiala, ai studii in domeniul marketing si PR si iti place sa rafinezi mereu ce stii, prin educatie formala. Spune-ne cate ceva despre experienta campaniilor organizate.

    Cel mai important de spus este ca sunt create cu pasiune si au rezultate concrete masurabile, in termeni de zeci de aparitii, zeci de articole, zeci de evenimente sau si mai concrete, fonduri stranse de ordinul sutelor de mii de lei. In cei cativa ani de cand concep si implementez campanii de PR, incepand cu Camera de Comert si Industrie pana la firme mici sau mai mari din Brasov, am pus suflet si un strop de ingeniozitate in fiecare proiect. Cea mai frumoasa a fost campania “Crestem afaceri”, care a cuprins de la articole in presa locala, la aparitii TV, workshop-uri pe teme de antreprenoriat si PR, pana la conferinte motivationale. Si pentru ca tot discutam despre evenimente, in cadrul Asociatiei am organizat, de la workshop-uri cu 10-15 mame, pana la conferinte si chiar festivaluri de o saptamana.

  • Impresionant! Poti sa imi spui cateva detalii despre Conferinta Motivationala „Mama”? Am inteles ca anul acesta a fost la cea de-a doua editie.

    Da, anul trecut a avut ca tema „Urmeaza-ti pasiunea! Fii fericita”, a avut aproximativ 100 de participante si a avut ca speakeri invitati femei extraordinare care au avut succes intr-o profesie si apoi au decis sa urmeze un alt drum, mai aproape de sufletul lor: Gianina Corondan, Monica Reu, Petronela Rotar.

  • Care a fost tematica de anul acesta?

    Anul acesta tema a fost „Ce este succesul?”, ne-am bucurat de prezenta a peste 120 de femei, iar invitate au fost alte cateva femei care sunt exemplu pentru fiecare dintre noi: Mihaela Tatu, Rona Hartner, Printesa Urbana.

  • Nu ma mir ca esti organizatoarea acestor conferinte, se spune despre tine ca esti „motivatoare”, este una dintre componentele brandului Dana Lupsa. Poti sa imi spui cate ceva si despre festivalul de o saptamana?

    A fost un festival pentru toata familia, in cadrul caruia in timpul zilei se desfasurau diverse ateliere pentru copii si parinti, iar seara familiile participau la diverse spectacole de muzica si teatru.

  • Practic, festivalul era o modalitate de a-si petrece timp de calitate impreuna.

    Da, asta ne si doream, sa aducem in prim-plan familia. Familia este o valoare pentru mine si de aceea imi doresc sa imi folosesc toate cunostintele teoretice si practice ca sa ajut mamele sa stea cat mai mult alaturi de familiile lor.

  • Aici ne intersectam noi, Dana si ma bucur enorm ca ne-am intalnit, pentru ca eu sunt convinsa ca putem face mult mai multe pentru femeile care isi doresc sa fie mame full time si sa isi deschida o afacere proprie, daca ne unim fortele, decat separat.

    Asta simt si eu. Ca si tine, imi doresc sa vad cat mai multi copii care cresc in familii fericite si in bunastare, intr-o cultura a muncii si a valorilor autentice. Eu sunt exemplul perfect ca se poate sa ai si familie si cariera, daca stii sa le imbini si sa mentii echilibrul.

  • Eu sunt exemplul perfect ca nu se poate sa ai o cariera de succes in corporate si familie fericita in acelasi timp :). Undeva trebuie sa faci un compromis. Ideea ca mergi si muncesti  8-10 ore pe zi, ai delegatii prin tara si prin strainatate, in weekend ai cursuri si apoi vii si esti mama perfecta si sotia ideala este falsa. Nu le poti avea pe toate la acelasi nivel. Ori iti neglijezi copilul si il lasi sa creasca printre straini, ori sotul, ori serviciul.

    Le poti avea daca iti accepti rolul de femeie in primul rand. Rolul femeii este acela de a avea grija de casa, de copii si de sotul ei. Asta nu inseamna ca femeia nu poate avea succes in cariera.

  • Pentru asta luptam amandoua, pentru a ajuta cat mai multe femei sa fie atat mame full time, cat si sa aiba implinire pe partea profesionala, dezvoltand mici afaceri nascute din talentul si abilitatile lor. Eu le ajut pe mamici sa isi descopere vocatia, sa ajunga la ideea de afacere potrivita personalitatii fiecareia si sa isi construiasca o reputatie solida de profesionist, tu le cresti afacerile de la 0 sau le ajuti sa isi creasca afacerile la nivelul superior cu ajutorul proiectelor tale de educatie antreprenoriala si mentorat.

In curand incepe si anul Universitar, asa ca iti doresc mult succes in toate proiectele tale si ne vedem in prin tara, la lupta pentru mamele antreprenor.

Alina Bota

 

Ma copiaza! Ce ma fac?

Indiferent ca stai de vorba cu oameni din Cluj,  Sibiu, Brasov, Galati, Constanta sau Bucuresti, te lovesti de aceeasi spaima imensa de a nu fi copiat.

Pana si corporatiile au aceasta mare problema: cum scoate cineva un produs /serviciu care pare sa functioneze,  cum il au toti in portofoliu. Copiatul se poarta la toate nivelurile si n-ai ce sa-i faci, va continua sa existe atat timp cat unii au talentul si curajul sa creeze si altii nu.

Cunosc antreprenori care sunt in blocaj pentru ca le este teama sa nu fie copiati. Imi spunea o mamica antreprenor zilele trecute: “mi-e teama sa angajez pe cineva pentru ca pleaca cu modelele mele si le va vine la pret mai mic decat mine”. Tot zilele trecute discutam cu o alta mamica despre un concept de eveniment croit pe personalitatea ei si primul ei gand a fost :”Cum sa fac sa nu imi fure cineva ideea?”.

In primul rand, daca vorbim despre idei de afaceri, ideile in sine nu pot fi furate. Atat timp cat ai lansat o idee, apartine lumii intregi. Daca nu vrei sa ti se fure idele, tine-le pentru tine. Pot sa iti copieze produse, servicii, inventii etc.., dar nu idei. Am citit un articol excelent despre asta, il gasesti aici.

E clar ca exista multe metode legale de protectie impotriva furtului, doar ca atunci cand esti mic antreprenor, la inceput de drum, nu prea iti vine sa dai fuga la OSIM pentru orice pentru ca, pe de o parte ai nevoie de o perioada de testare ca sa vezi ca intr-adevar conceptul tau functioneaza si pentru ca protectia costa.

Si atunci? Cum te protejezi de personalitatile copy-paste?

In primul rand, ar trebui sa te intrebi sincer, care este motivul pentru care te temi de a fi copiat? Ti-e teama ca cineva iti va fura munca si va face mai multi bani decat tine? Ti-e teama ca nu vei mai fi tu primul, cel mai cel din domeniu? Care este adevarata ta teama?

Mie nu mi-a fost niciodata teama ca voi fi copiata si motivele sunt urmatoarele:

1. Misiunea mea este sa ajut oamenii sa straluceasca.  

Anul trecut am primit o lectie de intelepciune de la Dr. Menis Yousry, care a dezvoltat o metoda de a ajuta oamenii, ce este copiata peste tot in lume. Cand l-am intrebat daca nu e deranjat, mi-a spus ca nu. Cei care il copiaza, il ajuta sa isi implineasca misiunea de a ajuta cat mai multi oameni.

Misiunea mea nu este sa iau banii tuturor oamenilor care au nevoie de personal branding din tara asta, e sa ajut oamenii sa straluceasca. Cu cat vorbesc mai multi despre asta (mi-e tare drag sa vad asta), cu atat ma simt mai implinita.

2. Imi poti copia produsele sau serviciile,  dar pe mine niciodata. 

Eu n-am inventat ideea de personal branding. Exista de cand s-a urcat unul pe o piatra mai inalta si a iesit in evidenta.
Mi-am dat seama ca am nevoie eu de branding cand am devenit antreprenor,  am cumparat o licenta de curs din UK si am vazut ca… ups!  Sunt sfaturi,  nu e metoda. “Psalmi” cum le spun eu cursurilor care nu au in spate o metoda concreta! Eu sunt mai rationala de fel, mie trebuie sa imi spui concret ce trebuie sa fac, cu 1,2,3 ca altfel nu inteleg. Ma scot din sarite sfaturile de genul:”aici ar trebui sa mai lucrezi cu tine”. CUM? Ce mananc, ce beau, ce pastile iau, dar concret, va rog! Cursul asta nu avea metoda,  asa ca m-am apucat sa dezvolt una, sa studiez, sa o testez, sa o imbunatatesc pana vad ca merge pe orice tip de personalitate si pe orice domeniu.

Faptul ca am conceput o metoda nu inseamna ca mi-e teama ca o sa mi-o fure careva, doar o dau tuturor celor care lucreaza cu mine. Stiti ce nu se poate copia?  Pasiunea mea, experienta mea de business, intuitia mea, sclipirile (rare, ce-i drept) de geniu, modul in care scriu,  viziunea mea si, pana la urma, personalitatea care ma ajuta sa extrag esenta din orice si sa fac strategii si in somn. Iti dau o lista cu intrebari. Ce faci cu raspunsurile?

Cand vei intelege ca esti un mix unic de talent, pasiune, experienta, educatie, credinte si valori vei intelege ca nu ai competitie. Si daca vindeti produse identice EXPERIENTA pe care o are clientul atunci cand intra in contact cu tine e total diferita.

3. Tine pasul daca poti!

Sunt educata in asigurari de viata: daca nu merge asta, gasim repede alta solutie, iar daca merge, imbunatatim. Asa ca, nu stau intr-un loc, cunosc multa lume, studiez tot timpul concepte noi si sunt in permanenta schimbare.

Protectie mai buna la copiat decat sa vii tot timpul cu ceva nou nu exista. Eventual iti copiaza produse sau servicii vechi. Asa, si?

4. Clientii mei sunt ca mine, ai tai sunt ca tine!

Am grija sa imi comunic valorile si ideile si astfel atrag alaturi de mine, clienti “pe sufletul meu”. Asta e motivul pentru care nu am nevoie de clientii altora. Sunt bine-mersi cu ai mei.

Daca te copiaza cineva si are clienti mai multi ca tine, nu te frustra! Sunt fanii lui/ei,  nu ai tai.  Nu veneau la tine oricum in acest moment. Poate vor veni la un moment dat, dar nu acum. Treaba ta este sa comunici in permanenta si sa iti construiesti propria comunitate de fani. Nu-ti pierde timpul incercand sa-i atragi pe ai altora, pur si simplu au alte valori.

5.  Cand esti cu ochii pe altul nu esti atent la tine.

Cei care obisnuiesc sa ii copieze pe altii,  o fac din lipsa de incredere in propriile idei. Pacat! Ar putea sa faca ceva sa ramana in istorie daca s-ar asculta pe ei si nu pe altii. E consum de energie irosit aiurea, cand ar putea sa concentreze toata energia asta inspre a face ceva ce ii implineste cu adevarat.

Nu va fie teama de copiat, e risipa de energie. Si nu va suparati pe cei care va copiaza, ganditi-va la ei cu compasiune, nu-i judecati: pur si simplu nu si-au gasit misiunea sau nu au curaj sa o implineasca si o implinesc pe a voastra!

Alina Bota

Interviu cu Nora Niculescu – Prima doula certificata din Romania

Maternitatea este cea mai frumoasa perioada din viata unei femei, iar nasterea este un moment magic atat pentru mama si copil, cat si pentru tatic. Primul lucru la care se gandeste un cuplu atunci cand afla ca asteapta copil este ca acesta sa se nasca sanatos, mama sa aiba o sarcina frumoasa si o nastere usoara, iar tatal sa aiba energia sa le fie alaturi in tot acest proces.

Despre frumusetea maternitatii si emotia nasterii am stat de vorba cu Nora Niculescu, un om care este atat de fascinat de tot acest fenomen al maternitatii, incat a decis sa faca din nastere o meserie, inca dinainte de a deveni ea insasi mama. Nora este in primul rand mama unui baietel de aproape 3 anisori, este psiholog, educator Lamaze certificat, prima doula certificata din Romania si cea care a infiintat, in urma cu cativa ani, una dintre cele mai puternice comunitati de mamici si tatici din Romania, Cuibul Berzelor din Cluj.

Am intalnit-o pe Nora intr-o zi calduroasa de iulie, „la Cuib”, cum ii place ei sa spuna, adica intr-o vila eleganta si primitoare din centrul Clujului. Atmosfera calda si materna de la Cuib se simte inca de la intrare, iar zambetul Norei e suficient ca sa te faca sa te simti acasa.

  • Se spune ca maternitatea este cea care inspira majoritatea femeilor antreprenor sa deschida o afacere cu servicii dedicate parintilor, insa la tine nu a fost asa. Tu ai inceput sa lucrezi in domeniu cu mult timp inainte sa devii mama. De unde pasiunea ta pentru nastere?

Iubesc copiii foarte mult si mi-am dorit sa fac ceva ca sa stau cat mai mult in preajma lor, asa ca, am avut o perioada la inceputul carierei mele in care am lucrat cu copiii. Pe vremea aceea lucram in marketing, imi placea munca mea si ma implinea din punct de vedere mental, insa imi doream sa fac ceva si pentru sufletul meu. Mi s-a ivit ocazia sa ma implic intr-un proiect de educatie pentru copii, era un program prin intermediul caruia organizam activitati menite sa dezvolte diferite abilitati copiilor cu varste intre 6 luni si 8 ani. Acest proiect a fost pentru mine practic un al doilea job, in fiecare zi lucram intr-un domeniu destul de pragmatic  intre orele 7,00-15,00 si apoi, intre 16,00 – 20,00 mergeam la copii si ma incarcam sufleteste.

  • Cred ca ti-a placut foarte mult perioada aceea.

Mi-a placut enorm, insa am fost nevoita sa imi schimb locul de munca si programul nu mi-a mai permis sa mai ajung la copii, asa ca am fost nevoita sa caut altceva care sa imi hraneasca sufletul.

  • Tot legat de copii?

Da, aveam impresia ca stiu care sunt nevoile unui copil de peste 6 luni, insa avand si perspectiva ca voi deveni mama la un moment dat, am inceput sa studiez ce se intampla in timpul sarcinii si ce se intampla la nastere. Am inceput sa studiez foarte mult pe internet, insa ceea ce gaseam nu imi era suficient, mi se parea mult prea subiectiv si nu imi dadeam seama ce este adevarat si ce nu din ce citeam. Tanjeam sa ies din zona de subiectivism si nici macar discutiile cu diversi medici nu m-au ajutat foarte mult.

  • Tu esti o persoana foarte rationala, ai nevoie de dovezi stiintifice clare inainte de a decide sa te implici intr-un domeniu. Nu imi pari genul de persoana usor de convins cu povesti frumoase si pareri personale.

Asa este si asta este motivul pentru care mi-a atras atentia Organizatia Lamaze International- am vazut ca la ei este totul documentat stiintific si am inteles ca ceea ce fac ei este mai mult decat niste tehnici de respiratie care ajuta mama sa nasca usor, asa cum vezi in filme.

  • Atunci ai decis sa devii instructor Lamaze?

In octombrie 2009 am decis sa urmez un curs de certificare, dupa care procesul intreg pana la obtinerea diplomei a durat inca aproximativ 6 luni. La final am sustinut un examen de evaluare si am obtinut o diploma de educator prenatal Lamaze din partea Organizatiei Lamaze International din SUA.

  • Ai inceput sa lucrezi imediat dupa curs ca instructor?

Da, am inceput cu o grupa/saptamana, apoi dupa 6 luni cu doua grupe/saptamana si am ajuns in scurt timp la cinci grupe/saptamana pana cand n-am mai incaput in nici un spatiu si a trebuit sa ne mutam aici.

  • Intre timp comunitatea de berze de la Cuib crestea frumos.

Asta este cea mai mare realizare a Cuibului: am reusit sa inchegam o comunitate foarte stransa de parinti care se simt in siguranta alaturi de noi, care isi impartasesc emotiile si experientele si se sustin reciproc.

  • Se simte la voi abordarea foarte calda si personala si cred ca asta ajuta foarte mult la cresterea acestei comunitati. Cum te-a afectat pe tine personal maternitatea?

Aici ai ajuns intr-o zona foarte sensibila pentru mine. In ciuda expertizei mele ca educator Lamaze si a experientelor traite alaturi de sutele de mamici de la Cuib, experienta mea personala a fost una extrem de intensa si grea pentru mine.

  • Nora, tot ceea ce vrei sa faci tu acum pentru parintii din Romania este o urmare a acestei experiente care te-a afectat foarte mult din punct de vedere emotional. Impartasirea acestei experiente cu viitorii parinti ii va ajuta sa inteleaga mai bine ceea ce faci si sa isi dea seama atat ei, cat si personalul medical din Romania ca, asa cum spui tu, nasterea nu este doar un proces fiziologic, ci este in primul rand, un proces emotional.

Sunt constienta de faptul ca nu sunt singura mamica ce a trecut prin tot tumultul asta de emotii, insa eu fiind oarecum in domeniu cred ca am resimtit totul mult mai puternic.

  • Pana si sarcina ta s-a lasat asteptata din cauza acestui prea-plin de emotii.

Timotei al nostru a venit dupa 3 ani de asteptare. Au fost 3 ani grei, in care vedeam zilnic mamici fericite, ma bucuram pentru fiecare dintre ele, nu ma bulversa deloc interactiunea, insa eu nu ma puteam bucura de propria mea experienta. Imi intrase in minte o idee venita din partea familiei cu mult timp inainte de a-mi dori copii, ca eu nu pot ramane insarcinata si cred ca asta a creat un blocaj emotional. Ne doream atata de mult un copil, incat ma gandeam tot timpul la asta si nu ma puteam relaxa deloc.

  • Si culmea, exact relaxarea era solutia!

Toata lumea din jur imi spunea acelasi lucru: „Relaxeaza-te si o sa vina si bebe!”insa, chiar daca intelegeam asta la nivel rational, nu stiam cum sa ma relaxez.

  • Si totusi bebe a venit! Care crezi ca a fost solutia?

Cred ca am invatat sa ma relaxez in sfarsit 🙂  Nu stiu care a fost reteta, a fost conectarea mea cu D-zeu, sedintele de theta healing, suportul venit din partea comunitatii de mamici de la Cuib, un vin bun primit de sotul meu de la seful lui 🙂 Toate la un loc au produs un val imens de bucurie in familia noastra si in comunitatea de la Cuib.

  • Si au urmat 9 luni fericite pana la nastere.

Au urmat 28 de saptamani de bucurie, pana am aflat ca bebe este in prezentatie pelviana si am inceput sa citesc despre asta. Imi doream foarte mult sa nasc natural, nu concepeam ca eu sa nu pot sa trec prin aceasta experienta si vroiam sa inteleg ce se intampla. Undeva, am vazut o informatie care spunea ca uneori, motivul pentru care bebelusul se afla in prezentatie pelviana poate sa fie hidrocefalia. Au urmat 2 zile de panica pana am ajuns din nou la medicul meu ginecolog si mi-a risipit orice emotie, caci ecografia arata ca totul e ok cu bebelusul nostru. Dar acelea au fost singurele zile in care luasem in calcul cezariana. Eram dispusa sa fac orice, numai sa imi dea D-zeu un copil sanatos.

  • Cum a fost experienta nasterii pentru tine?

Grea emotional, nu am avut sansa sa nasc natural chiar daca mi-am dorit din tot sufletul acest lucru. N-am avut nici macar sansa sa experimentez contractii, visam sa pot sa particip activ la nasterea copilului meu, insa am avut o cezariana „la rece” pentru ca sarcina ajunsese deja la 41 de saptamani si 3 zile, Timotei nu parea sa vrea nicicum sa iasa si medicul meu nu si-a putut asuma raspunderea.

  • Cum te-a afectat toata aceasta experienta?

M-a traumatizat, am avut senzatia ca m-am dezamagit pe mine si a urmat o perioada foarte lunga de depresie post-natala. Fiind psiholog de meserie, am incercat sa ma „dreg” singura timp de un an, insa intr-un final am inteles ca nu o sa reusesc sa ma descurc fara ajutorul unui alt psiholog.

  • Toata trauma asta ti-a afectat relatia cu Timotei?

Imi tineam copilul in brate, imi vedeam visul implinit, insa parca nu ma puteam bucura 100% de experienta de mama. Simteam ca am dezamagit pe toata lumea, eram intr-o stare de tristete constanta. Evident ca si bebe simtea starea mea, a fost destul de agitat in perioada aceea, insa sedintele de terapie m-au ajutat foarte mult si incet, incet am inteles ca nu a fost vina mea, ca tot ceea ce s-a intamplat a fost in final pentru binele copilului meu si ca eu nu trebuie sa demonstrez nimic nimanui.

  • Spuneai la inceput ca nasterea este un moment fiziologic, dar si emotional. Emotional, ai avut suport la nastere? Ai simtit nevoia de mai mult suport?

Am avut, insa am simtit nevoia de un specialist certificat pentru asta. Asta este motivul pentru care am decis sa studiez acest domeniu si sa ma indrept inspre doula.

  • Nu am auzit de doula pana acum, ce este o doula?

Doula este un specialist care te insoteste la nastere si iti acorda sprijinul emotional de care ai nevoie ca nasterea sa fie un moment frumos, de care sa iti aduci aminte cu placere.

  • Tu vorbesti de un alt partener, pe langa echipa medicala?

Exact, doula nu este ceva nou in lume, cei mai renumiti obstetricieni din lume au doula partenere pentru nasteri.

  • Poti sa imi dai un exemplu?

Da, Dr. Michel Odent, unul dintre cei mai renumiti medici obstetricieni si specialisti in nasteri din lume, are o doula partenera ( Liliana Lammers) de peste 20 de ani.

Dr. Michel Odent spune ca orice femeie aflata in travaliu are nevoie langa ea de acel tip de protectie si suport pe care doar o mama o poate oferi, este vorba de siguranta si increderea de care ai nevoie ca sa treci cu bine peste momentul nasterii. Cum majoritatea femeilor nu pot apela la propriile mame pentru a le fi alaturi la nastere, doula este cea care suplineste acest rol.

  • Am inteles ca esti doula certificata. Cand ai devenit doula si care sunt avantajele pe care le are o mamica ce are la nastere o doula

Sunt doula certificata de 6 ani, cand am urmat un curs de specializare in SUA. In 2011 am avut sansa sa particip si la un curs de doula sustinut in Romania de catre Dr. Michel Odent, impreuna cu Liliana Lammers. Pana acum am asistat la cateva zeci de nasteri in Cluj si ma bucur enorm ca pot ajuta parintii si personalul medical sa creeze o experienta cat mai placuta a nasterii.

Avantajele sunt multiple, atat pentru mamici, cat si pentru personalul medical, asa ca propun sa le luam separat.

  • De acord! Care sunt avantajele pe care le are o mamica ce decide sa nasca cu o doula partenera?

In primul rand, are parte de o experienta placuta, de o perceptie mai buna asupra nasterii, este pregatita psihic pentru ceea ce urmeaza sa experimenteze. Studiile medicale din domeniu arata ca atunci cand o doula este prezenta la nastere, durata travaliului este mai scazuta, mama mai relaxata – mai putin stres pentru copil, incidenta mai mica a depresiei post-natale, sanse mai bune la alaptare etc..

  • Cu ce ajuta personalului medical prezenta doulei?

Exista mult mai multa cooperare intre mamica si personalul medical, mamica este mult mai relaxata si mai informata, incidenta scazuta a interventiilor – implicit costuri mai mici pentru clinica, eliberarea mai rapida a patului, mamica pleaca din spital cu o experienta placuta.

  • Cum vezi tu parteneriatul doula – parinti – personal medical in Romania?

In ceea ce priveste acest parteneriat in Romania, parerile sunt impartite. Cred ca este nevoie de o clarificare a statutului doula in Romania. Experienta mea cu mamicile pe care le-am asistat la nastere a fost extrem de placuta, ele au nevoie de suport emotional ca sa treaca cu bine peste experienta nasterii, iar personalul medical se poate concentra pe partea fiziologica a nasterii. Din pacate, relatia cu personalul medical nu a fost intotdeauna una placuta, de multe ori am plecat de la cate o nastere simtindu-ma umilita, nedorita sau exclusa.

Putini medici accepta prezenta unei doula la nastere si cred ca asta se datoreaza faptului ca nu avem experienta parteneriatului cu o doula, ori datorita faptului ca au avut experiente proaste cu diverse persoane care si-au asumat rolul de doula fara sa aiba o pregatire in domeniu.

  • Viziunea ta este sa schimbi perceptia asupra nasterii in Romania. Cum iti propui sa faci asta?

Avand in vedere toata experienta mea de lucru cu mamicile de pana acum, cat si propria mea experienta in ceea ce priveste nasterea, consider ca avem nevoie sa ne intoarcem la ceea ce este important cu adevarat in tot acest proces: ca mama sa aiba parte de o experienta frumoasa si atat ea, cat si copilul sa fie sanatosi atat fizic, cat si emotional.

Ca tot acest proces sa decurga bine, este nevoie ca fiecare doula care participa la nastere sa treaca printr-un proces riguros de selectie si certificare, de aceea imi doresc sa infiintez prima Scoala de Doula din Romania si sa lupt ca aceasta ocupatie sa fie recunoscuta si la noi. Doula joaca un rol foarte important in procesul nasterii si mi se pare esential ca fiecare doula sa inteleaga care sunt regulile si limitele acestei meserii. Doula ofera doar suport emotional, ea nu are dreptul sa dea sfaturi medicale sau sfaturi care sa influenteze deciziile parintilor.

Nora, iti multumesc pentru deschidere si iti doresc succes in toate proiectele tale. Ai toata sustinerea mea si sunt convinsa ca si a femeilor care au nevoie de ajutorul tau pentru a trece lin si cu amintiri frumoase peste momentul nasterii.

Alina Bota

P.S.: Mai multe informatii despre activitatea Norei gasiti pe:  http://www.cuibulberzelor.ro/  si http://doula.ro/ .

 

Antreprenoriatul – un roller coaster emotional

Am vazut zilele trecute un filmulet pe facebook cu un taur care se lupta cu o capra. Si capra castiga teren, desi era evident ca nu avea forta necesara sa o faca. Insa avea nebunia sa intre in lupta si sa nu renunte. E nebunia pe care o are catelul meu, un Yorkie zapacit de nici 2 kg, care reuseste sa dezarmeze cu tupeul lui ciobanescul parintilor mei, care e spaima satului. Ciobanescul l-ar putea inghiti ca pe o sarmala, insa ii place tupeul lui si increderea cu care se duce in cusca lui, asa ca il respecta si il accepta ca partener. Oricum asta micu’ se crede lup de cand era mai mic decat telecomanda, asa ca este o dovada clara ca nu marimea conteaza, ci taria de caracter.

In munca mea intalnesc foarte multi antreprenori aspiranti sau antreprenori aflati la inceput de drum. Antreprenoriatul este o aventura extraordinara si ii admir foarte mult pe cei care au curajul sa se avante in aceasta aventura, mai ales in Romania, unde nu avem o cultura antreprenoriala. Pana si statistica spune ca suntem o tara de angajati, tocmai am mai gasit un domeniul in care ne situam la coada Europei.

Ii admir pe cei care au curajul sa se avante in valurile tulburi ale antreprenoriatului pentru ca am simtit si eu pe propria mea piele cat e de greu. Se spune ca antreprenorii sunt acele persoane care isi sacrifica cativa ani din viata traind asa cum majoritatea oamenilor nu vor sa traiasca, ca apoi sa traiasca restul vietii asa cum majoritatea nu isi permite sa traiasca.

Din cate mi-am dat seama, drumul spre succesul in antreprenoriat este pavat cu emotii puternice, cu tot felul de trairi, iar cei care reusesc sunt cei care au puterea sa treaca peste ele si sa foloseasca tot tumultul asta de trairi in folosul lor. Daca ar fi sa fac un grafic al emotiilor antreprenoriatului asa cum l-am experimentat eu pe propria piele si din ce am simtit ascultand impresiile clientilor mei, el ar arata cam asa:

1.Nemultumirea este in general, sentimentul care te face sa te indrepti inspre antreprenoriat: vrei altceva, esti satul de viata pe care ai dus-o pana acum, simti ca poti mai mult, simti ca viata trece pe langa tine etc..

In general, de la aparitia sentimentului de nemultumire pana la a trece la actiune trece ceva timp, uneori ani de zile. Nu este simplu sa renuntam la zona de confort, asa ca incercam sa punem „plasturi” pe sentimentele de nemultumire, mai luam un proiect nou, ne mai cumparam o “jucarie noua, poate schimbam jobul, plecam intr-o vacanta, cautam senzatia de implinire in alte parti.

Daca nemultumirea persista perioade indelungate si mintea iti zboara mereu in alta directie, da-ti voie sa visezi macar. Joaca-te, fa-ti planuri, citeste, vezi unde te duce. Poate fi o stare de moment, poate e ceva mai mult. Daca creste pe masura ce ii dai energie, inseamna ca e ceva acolo. Nu te grabi, acorda-ti timp.

Antreprenoriatul e un stil de viata si nu e usor. Nu te lua dupa legendele care iti spun ca poti dormi cat vrei si poti face ce vrei. Nu-i chiar asa, primii ani sunt de munca grea si foarte mult stress, asa ca nu vrei sa treci prin asta dintr-un moft.

2.Confuzia este urmatoarea etapa in care intra majoritatea viitorilor antreprenori. Uneori se lasa o ceata atat de profunda, incat nu mai intelegi ce se intampla cu tine: „Now, what?”, „In spate e clar ca nu mai vreau, dar incotro?”, „Ce altceva as putea sa fac?”,„Nu, asta deja exista, n-are sens!”, „Dar totusi… eu as putea sa fac asta mai bine.”, „ Nu, poate ar trebui sa fac altceva, dar ce??”.

Marea greseala pe care o fac unii antreprenori este sa porneasca afaceri doar pentru bani. Sau sa se bage in domenii care nu le sunt familiare. E cea mai scurta cale spre esec. Banii nu sunt suficienti ca sa te simti implinit, asa ca daca pornesti o afacere DOAR pentru bani, pregateste-te ca peste ceva timp sa o iei de la capat.

Culmea e ca, daca la un job mai poti ascunde faptul ca nu-ti place si nu il faci cu pasiune si salariul tot vine,  in antreprenoriat se vede foarte repede in contul din banca faptul ca nu iti place ce faci. Antreprenoriat fara pasiunea celui care a creat afacerea nu prea exista. Moare mai devreme sau mai tarziu, te simt clientii, iar angajati mai pasionati ca tine n-o sa gasesti niciodata. Se fasaie treaba repede.

3.Neincrederea ca poti sa faci si altceva, ca TU ai ceva de spus, ca cineva ar cumpara ceva de la TINE. Te uiti in jur si te vezi un Yorkie de 2 kg intr-o lume de ciobanesti. Nu-ti prea vine sa intri in raza lor de actiune…

Cel mai des aud „Cine ar veni la mine cand sunt altii de peste X ani pe piata, cu brand, cu bani etc..?”. Ar veni multi la tine daca ar stii ca existi, daca ai avea solutii la problemele lor, daca ti-ar simti pasiunea, daca ar simti ca iti pasa de ei etc..Cand o sa intelegi ca esti unic, nu iti va mai pasa deloc de competitie. Concentreaza-te tu pe clientii tai, fa-i fericiti si nu-ti mai pierde energia uitandu-te la vecini peste gard.

4.Motivatia de a trece la actiune apare atunci cand nemultumirea este mai mare decat neincrederea. Abia cand ai acumulat destul de multe frustrari incat nu mai poti sa rezisti, treci la actiune.

Daca te intrebi de ce nu ai trecut inca la actiune, asta e raspunsul: nu te doare destul. Cand te dor dintii de iti crapa capul te duci la dentist, pana cand poti sa mai faci sa-ti treaca cu o gura-doua de tuica, nu te duci. Cam asta e cu trecerea la actiune in orice domeniu al vietii. NIMENI pe  lumea asta nu te poate motiva, motivatia vine din tine, iar daca nu vine, inseamna ca esti bine, doar te smiorcai din lipsa de atentie.

5.Frica „Aulaleu ce-am avut in cap? Ce ma fac? Cum sa descurc? Din ce imi platesc facturile?”. E ok, e normal sa fie asa cand iesi din zona de confort. E ca si cum te-ai lansa in primul zbor din cuibul care iti oferea siguranta si te intrebi „Oare eu am aripi? Oare stiu sa le folosesc?”. Relax, ai! Altfel nu te-ai fi aventurat. Cei care nu au aripi nu se nasc in copaci!

6.Indoiala  „Poate ca nu e pentru mine. Poate ca ar trebui sa ma intorc la job”. Cred ca majoritatea am trecut pe „strada” asta. Succesul nu apare peste noapte si cand ramai fara resurse primul impuls este sa renunti, sa te intorci in zona de confort. Aici mor majoritatea start-up-urilor. Cand ramai fara resurse si nu iti gasesti in tine energia sa mai incerci inca o data si inca o data. Uneori succesul vine dupa ani de munca constanta, insa daca renunti usor, inseamna ca antreprenoriatul nu e pentru tine. Sau ca afacerea pe care ai deschis-o nu este nascuta din pasiune. Cand faci ceva din pasiune, faci pe dracu-n patru sa rezisti, te imprumuti, rabzi de foame si te adancesti si mai mult in munca pana iti iese. Pana gasesti mixul ala de produs/piata care iti va aduce bani sa mergi mai departe.

Am vrut sa renunt de sute de ori pana acum, au fost zile in care am vrut sa renunt de zeci de ori, mi-am trimis CV-uri ca sa ma angajez din nou si apoi mi-a fost jena de slabiciunea mea. La un moment dat, am luat o decizie: nu mai caut altceva, ma apuc de scris, ma apuc de citit, o sa imi investesc toata energia in pasiunea mea, fara sa ma mai uit in jur. O sa lucrez zi si noapte, gratis, pe barter, cu bani putini, nu conteaza. M-am  aglomerat atat de tare, incat nu mai aveam timp de ganduri negre, mintea mea era conectata sa gaseasca solutii pentru clientii mei. Fiecare client era o  sansa de a ajuta pe cineva si de a-mi imbunatati produsele. Invatam din practica, iar oportunitatile vin daca lumea te cunoaste, nu daca stai in casa paralizat de frica, trimitand CV-uri. Si au venit si oportunitatile, si clientii, si banii si, mai ales…satisfactiile.

Am ajuns la concluzia ca, abia cand ajungi la fundul sacului incepi sa dai tot din tine. Pana atunci, ai plasa de siguranta, e ok, o mai poti lalai. De aceea nu sunt de acord sa renunti si sa te intorci la job cand ai ramas fara resurse. Atunci esti cel mai aproape de succes! Daca esti pe drumul cel bun, vor aparea oportunitatile de care ai nevoie sa iesi la lumina.

7.YEEEEEEEEEESSSSSSS! Cam asa se traduce satisfactia pe care o ai atunci cand ai inceput sa ai clienti. Bucuria e atat de mare, incat nu se poate compara decat eventual cu nasterea unui copil. Dupa ce iti vezi copilul sanatos uiti de toate durerile nasterii si de toate problemele din timpul sarcinii, indiferent cat de grea a fost.

Cand faci ceea ce iti place, oamenii iti multumesc pentru ceea ce faci pentru ei si te incurajeaza sa mergi mai departe, prinzi aripi, ai incredere in tine, privesti lumea cu alti ochi. POTI! Tu, ala, Yorkie, ti-ai castigat respectul. Ai devenit partener cu ciobanestii de temut!

Am avut cariera frumoasa pana am devenit antreprenor, am facut ce mi-a placut, am un perete plin cu diplome si trofee, am castigat bani frumosi, era tot munca mea, dar nu se compara cu satisfactia pe care o ai atunci cand esti liber sa faci doar ceea ce stii tu sa faci cel mai bine.  Cand cineva vine la tine si iti spune „Femeie, tu ai un dar de a ajunge la esenta si de scoate tot ce-i mai bun din mine. Mie mi-ai schimbat viata in bine. Multumesc! ”, uiti de toate stresurile si greutatile prin care ai trecut, te pui in fund si tragi un plas pe cinste de bucurie si apoi te apuci din nou de treaba cu si mai multa forta.

Antreprenoriatul este un roller coaster al emotiilor cu care te obisnuiesti repede si fara de care n-o sa mai poti trai:  azi esti sus, maine o iei la vale ca  sa ai de unde te ridica din nou, cu si mai multa forta.

Asa ca, daca esti pregatit pentru o viata plina de aventura, inseamna ca locul tau este in antreprenoriat! Enjoy the ride!

Alina

Interviu cu Oleg Margina – Romanian Outdoor

Pe Oleg l-am cunoscut in urma cu un an la Marina Limanu. A aparut la un moment dat, intr-o seara, pe yachtul pe care concureaza echipajul X-Cloud Sailing Team si mi-a atras atentia accentul lui basarabean. Oleg e un tip tacut, cu foarte mult bun simt, care nu vorbeste decat atunci cand este intrebat sau are ceva important de comunicat. Firea lui linistita se transforma insa total in momentul in care iese pe mare. Da, marea este una dintre marile lui pasiuni, dar vine cuminte, la rand, dupa un lung sir de pasiuni pentru sporturile in aer liber. Totusi, marea lui dragoste ramane familia, adica o sotie superba si doua fete extrem de frumoase si de talentate la muzica care il sustin in toate activitatile sale.

Oleg este, chiar si pentru prietenii cei mai apropiati un personaj misterios pentru ca nu vorbeste foarte mult despre el. Faptul ca a decis sa vina la un curs de Personal Branding a fost pentru mine o surpriza extrem de placuta.

Ca noi toti, si Oleg are deja un brand personal, chiar daca nu l-a gestionat in mod constient. Cand l-am rugat sa ceara feed-back de la colegi si prieteni, principalele componente ale brandului lui au iesit la iveala: familist, skipper(capitan), motociclist, basarabean, barbos, linistit, de incredere.

Motivul pentru care Oleg a decis sa investeasca in brandul lui personal este “Romanian Outdoor @margina.ro“, proiectul lui de suflet care este o incununare a tuturor pasiunilor sale si  o urmare fireasca a povestii lui de viata.

Va invit sa-l cunoasteti pe Oleg Margina, OM-ul care vrea ca Romania sa isi gaseasca locul binemeritat in top-ul destinatiilor lumii in care se practica sporturi oudoor.

  • Cine e OM-ul din spatele proiectului “Romanian Outdoor @margina.ro“?
  • Un om normal, obisnuit, cu o familie normala si o poveste tipica de basarabean indragostit de Romania 🙂
  • Da, n-ai cum sa-ti ascunzi accentul, iti dai seama de la o posta ca esti basarabean.
  • Nici nu-mi doresc sa-l ascund, sunt foarte mandru de originile mele. M-am nascut intr-un orasel mic de provincie din Republica Moldova si am trait in Moldova pana la varsta de 27 de ani, asa ca face parte din mine.
  • De unde vinde pasiunea ta pentru sporturile in aer liber?
  • De foarte, foarte mic. Mi-am petrecut foarte mult timp la bunici si, cum pe vremea aceea nu exista internet, imi petreceam tot timpul afara, facand sport. Cand am avut vreo 6 ani am primit 0 bicicleta si a fost prima oara cand am simtit senzatia de libertate pe care o simti atat la ghidonul bicicletei, cat si pe motor, la volan sau la timona.
  • Apropo de timona, vorbeste-mi de marea ta pasiune, navigatia. Cum te-ai indragostit de nave si de mare daca nu te-ai nascut la mare?
  • Pai tocmai asta e ideea, tanjesti dupa lucrurile care iti lipsesc. Ironia e ca eu am fost obligat de medici sa merg la mare, am fost destul de bolnav cand eram mic, asa ca parintii mei ma duceau anual pe litoral in Ucraina, undeva langa Odessa. Eram fascinat de mare, dar nu cred ca exista copil pe lumea asta caruia sa nu-i placa marea. Singura legatura pe care o aveam cu marea in oraselul in care locuiam atunci era un club de navomodelism din oras.
  • Din cate stiu eu, ai luat-o in serios cu navomodelismul. Sperai ca te va apropia cumva de o cariera pe mare?
  • Nu ma gandeam eu la asta atunci, insa da, am luat-o in serios. Pe la 12 ani devenisem deja campion national la navomodelism si eram foarte mandru de mine.
  • Doar nave ai construit?
  • Pe la 11 ani mi-am construit o motocicleta. A fost un proiect foarte important pentru mine, am gasit un cadru, i-am pus motor, cautam mereu piese, dar din pacate nu l-am mai finalizat 🙂
  • Ai stat in acelasi oras pana ai venit in Romania?
  • Nu, m-am mutat datorita scolii. In 89 m-am mutat in Balti pentru ca intrasem la Colegiul de Medicina si apoi in Chisinau la Facultatea de Medicina.
  • Habar n-am avut ca esti medic!
  • Sunt si medic si doctor 🙂  La un moment dat am facut si Facultatea de Economie in Chisinau si mi-am luat Doctoratul in Economie la ASE-ul din Bucuresti.
  • Ma asteptam sa-mi spui ca esti inginer, la ce talent ai tu la proiectat/reparat/ construit diverse, nicidecum ca esti medic si doctor in economie.
  • Cine stie? Poate eram un bun inginer 🙂
  • Cat timp ai fost student ai mai avut vreo legatura cu sportul in aer liber?
  • Nicidecum! N-ai timp de asa ceva cand esti student la medicina, am suferit mult in perioada aceea pentru ca nu aveam cum sa evadez, singura legatura cu outdoor-ul erau iesirile cu cortul in padure.
  • Cand ai venit in Romania?
  • In 2000 am venit pentru prima oara si mi-a placut atat de tare Bucurestiul si faptul ca esti aproape si de mare si de munte, ca poti face atat de multe sporturi in aer liber, incat am decis sa ma mut aici.
  • Aici ai putut sa te desfasori cu adevarat?
  • Da, eram tot timpul la munte, faceam expeditii cu masini 4X4, cu ATV-uri, mi-am luat primul motor, era lumea mea.
  • Cum de te-ai apucat de yachting?
  • In 2009 am fost la Salonul Nautic din Bucuresti si acolo l-am intalnit pe Sorin Iorga. El este cel care mi-a pus practic timona in mana. Acum sunt skipper, fac parte din echipa de sailing X-Cloud Sailing Team si sunt instructor la Scoala de Navigatie SetSail.
  • Din cate imi dau seama, tu in Romania te-ai mutat pentru outdoor. Ce e atat de diferit aici?
  • Aici poti sa practici toate sporturile outdoor: poti sa mergi in Delta cu kayak-ul, poti sa faci mountain biking, poti sa faci rafting, motociclism, scuba, yachting, orice.Relieful nostru permite orice, avem locuri salbatice, aproape neumblate, avem libertate sa facem orice. Daca adaugi la toate astea peisajele superbe si oamenii care privesc cu deschidere la tot ceea ce inseamna sport in natura, ai locul perfect pentru outdoor.
  • Vad ca te-ai aprins, sa inteleg ca “Romanian Outdoor @margina.ro” este pentru tine mai mult decat un proiect.
  • Da, Romania este destinatia perfecta pentru sporturile outdoor si este pentru mine a doua casa. Am avut parte de niste experiente extraordinare aici, am cunoscut oameni deosebiti si vreau sa fac si eu ceva ca sa promovez tara asta! Vreau sa vina si altii aici sa experimenteze ceea ce traiesc eu si multi alti pasionati de outdoor ca mine. Nici macar romanii nu-si dau seama ca aici este adevarata libertate, ca aici inca te mai poti plimba liber, fara sa fii amendat ca incalci proprietatea cuiva.
  • Ce aduci tu diferit cu platforma ta “Romanian Outdoor @margina.ro“?
  • In primul rand, aduc in acelasi loc tot ceea ce inseamna outdoor. Cunosc oameni interesanti, pasionati de diverse activitati outdoor, dar nu se promoveaza. Ceea ce ofer eu este un loc de intalnire al lor. Proiectul “Romanian Outdoor @margina.ro”isi propune promovarea modului sanatos de viata, respectiv sport, activitati in aer liber, turism activ (drumetii, bicicleta, munte, mare etc), promovarea turismiului activ pentru straini in Romania si pentru romani in strainatate, schimb de experienta intre pasionati, suport informational si poate financiar pentru expeditiile romanilor (mai ales daca expeditiile au scopuri caritabile) informatii actuale si utile din lumea outdoorului etc.
  • Asta este partea de online a proiectului, offline ce proiecte pregatesti?
  • Vara asta organizez iesiri cu velierul pe Marea Neagra( Chillout Sailing) pentru cei care vor sa vada ce inseamna yachting, organizam impreuna team-building-uri si vacante pe mare si particip in Campionatul de Yachting ca membru al echipajului X-Cloud Sailing Team. In aceasta perioada lucrez la un nou proiect, care va fi inedit si se adreseaza pasionatilor de sporturi extreme.
  • Multumesc pentru ca ne-ai impartasit povestea ta si ai eliminat misterul care te inconjura pana acum,  succes cu noile tale proiecte din offline si iti doresc ca “Romanian Outdoor @margina.ro” sa devina locul de intalnire al tuturor pasionatilor de outdoor si o platforma de promovare a frumusetilor Romaniei!

 

Alina

 

 

Afacerile solide pornesc de la emotii, nu de la idei

Statistica spune ca doar  1 din 10 startup-uri supravietuieste, restul raman fara resurse si se pierd pe drum. De multe ori, sunt idei de afaceri care ti se par extraordinare si te gandesti „cum naiba de au disparut?”, insa nu ai de unde sa stii ce a fost subred in toata povestea.

Cred cu tarie ca, daca o afacere nu supravietuieste, veriga slaba nu e numai in afacere, in planul de business, in produsele si serviciile ei, ci mult mai la baza, ascuns adanc in personalitatile celor care stau in spatele afacerii.

John Maxwell spunea ca o afacere nu are cum sa depaseasca nivelul la care se afla liderul ei. Cam asta e povestea, totul porneste de la o persoana, care a avut o idee, care a facut un plan si ale carei actiuni a generat un business. Numai ca, inainte de idee, mai exista ceva. Exista credinte, care au la baza lor niste emotii.

Practic, orice producem noi ca si rezultat porneste de la emotiile noastre. Da, asta nu se preda la MBA, desi mi se pare cel mai important lucru in constructia unei afaceri, este practic esenta. Daca acolo, in interiorul nostru, lucrurile sunt asezate bine si exista claritate, rezultatele noastre vor arata asta, vom costrui solid si durabil. Cand in interiorul nostru nu e senin, afara vom avea furtuna ce va genera haos in tot ceea ce facem, inclusiv in business-ul nostru. De aceea se spune ca, asa cum ti-e sufletul, ti-e si business-ul.

Din experienta mea de antreprenor si dupa tot ceea ce am invatat impreuna clientii mei facand business coaching si personal branding,  pot sa spun ca eu cred ca ceea ce face diferenta in antreprenoriat este scopul pentru care ai devenit antreprenor.

Unii oameni devin antreprenori ca sa faca bani, altii ca sa isi indeplineasca misiunea.

Nu vreau sa vorbesc acum despre cei care au pornit un business doar pentru bani, am intalnit cativa in coaching, sunt cei care construiesc si vand sau inchid afacerile dupa ceva vreme, nu le simt ca facand parte din ei, sunt intr-o continua cautare de altceva. Repeta ciclul la nesfarsit, desi unii dintre ei fac si bani pe parcurs. Pana la urma se linistesc si ei si construiesc ceva “pe sufletul lor”.

Antreprenoriatul insa, poate fi una dintre metodele prin care unii isi indeplinesc misiunea, desi nu este singura metoda. Poti sa faci asta si din perspectiva de angajat. Ideea este ca succesul vine atunci cand iti pui in valoare abilitatile si talentul si nu te concentrezi doar pe bani.

Cand stii care este mixul acela de abilitati, talent si valori care te face unic pe lumea asta, dispar blocajele, nu te mai intimideaza concurenta, iar banii nu mai sunt pe primul loc. Banii vin oricum, insa sunt o resursa, ca un combustibil de care ai nevoie sa mergi mai departe. Cand esti pe drumul cel bun, vei atrage alaturi de tine oamenii potriviti, oportunitatile si resursele de care ai nevoie ca sa mergi mai departe. Ai senzatia ca totul devine usor, ca “se intampla”. Asta pentru ca obiectivul tau nu sunt banii, ci ceva mult mai presus de atat. De aici porneste totul, de la a gasi care este acel lucru mai presus de bani care te implineste pe tine personal.

Am cunoscut in branding zeci de „povesti personale”, care acum se afla in diferite stadii de dezvoltare. Sunt ca vulturii care ies din ou dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de incubare, stau o vreme in cuib pana prind curaj si apoi zboara singuri fara teama ca ar putea cadea vreodata. Doar sunt vulturi! Ii admir foarte mult, sunt foarte diferiti ca personalitate si domeniile lor sunt extrem de diverse, dar ii leaga ceva pe toti. E dorinta de a scoate la lumina acel “ceva” ce ii macina pe interior de ani de zile si la care nici macar nu aveau curajul sa se uite, de teama ca nu vor sti ce sa faca cu acel “ceva”, ca vor pierde totul urmarind himere.

Pentru a ajunge la acel “ceva” insa, e munca multa. Multi dintre clientii mei spun ca se simt confuzi, sunt atat de multe ganduri, idei, emotii, incat simt nevoia de cineva care sa ii ajute in tot procesul acesta de descoperire. Eu simt ca si cum as cauta o anume floare, care nici nu stiu cum trebuie sa arate macar, intr-un camp imens de flori si buruieni de toate felurile. Si ma bazez pe instinct, pe experienta si pe metoda care nu a dat niciodata gres. Si cosesc, si cosesc si pana la urma, cand ma gandesc ca sigur n-o gasesc sau poate ca am taiat-o din greseala, parca totul se lumineaza si o vedem atat de clar, incat e un moment pur si simplu magic. Atunci gasim emotia de la care porneste totul.

“WOOOWWW!!! ASTA ERA!!!ASTA SUNT EU!!!ASTA SIMT CA TREBUIE SA FAC!!”

E primul si cel mai greu pas spre antreprenoriat. Cum faci ceea ce simti ca trebuie sa faci, e deja alta poveste, e momentul in care se nasc ideile. Cand pornesti asa, de la TINE, de la pasiuni, de la abilitati, de la valorile tale, de la ceea ce ai tu de facut pe lumea asta ca sa fii fericit, dar sa faci si bine celor din jurul tau, sansele sa fii acel 1 din 10 sunt foarte mari. Pentru ca tu, nu vei renunta. Pentru ca tu, cand se apropie prapastia si ramai fara resurse, vei merge mai departe, te vei arunca in gol, convins ca esti vultur. Tu, nu te vei intoarce niciodata inapoi, pentru ca ai o misiune. Stii ca sunt oameni care au nevoie de tine si nu poti renunta. Pur si simplu nu poti.

Misiunea mea este sa scot la lumina potentialul latent din oameni, sa le dau curaj, incredere si instrumentele de care au nevoie ca sa straluceasca. Am gasit-o greu, dar o simt din tot sufletul. Metoda prin care fac eu asta se numeste „Personal Branding”, e un proces in 10 pasi, prin care descoperim”lumea ta” si apoi o scoatem la lumina si-i dam viata proprie. Dupa ce decoperim acel “ceva”, gasim calea cea mai scurta de a ajunge la cei care au nevoie de “ceva-ul” nostru si, implicit, la banii de care avem nevoie sa continuam. Eu, eu ma mai pot opri acum, simt ca am o responsabilitate. Ma simt o rotita dintr-un mecanism, mi-am gasit locul si ma invart fericita.

Cu fiecare poveste scoasa la lumina sunt tot mai sigura de drumul meu. Privesc totul altfel, cu curiozitate, vad doar partea frumoasa a fiecarui om pe care il intalnesc si ma gandesc la comoara care zace in el si pe care abia astept sa o descoperim impreuna. In lumea mea nu exista invidie, rautate, concurenta, pentru ca suntem unici, fiecare dintre noi avem locul nostru in mecanismul asta imens. Eu si cu tine putem avea aceleasi produse, doar ca fiecare dintre noi are alte valori, e un alt mix de personalitate, educatie, experienta de viata si atragem oameni diferiti, in cautare de experiente diferite.

In lumea mea exista talent, exista viitor, exista speranta. Peste cativa ani voi face si eu propriile mele statistici. Va garantez ca raportul nu va mai fi 1 la 10.

Alina Bota

 

Interviu cu Ioana Spataru – O poveste despre ingeri, flori, ashram si vindecare spirituala

Tocmai am iesit de la primul meu workshop de Terapie cu Ingeri. Da, ati auzit bine, mi-a placut atat de mult, incat abia il astept pe urmatorul. Mi-a dat o pace si o liniste sufleteasca pe care n-am mai intalnit-o de mult timp. Nu mi-am imaginat vreodata ca voi spune asta, dar viata te surprinde, iar unii oameni pe care ii intalnesti in viata sunt atat de frumosi, incat daca nu ai inima si mintea deschisa ca sa-i primesti, nu te poti bucura de experienta.

O sa va spun povestea unei femei de o gingasie aparte. Se numeste Ioana Spataru, dar eu ii spun Ioana Ingeras, pentru ca e atat de blanda si de calda, incat nici nu te surprinde cand iti spune ca se ocupa de vindecare spirituala.

Dar cum ajungi sa faci asta in Romania? De unde si-a dat seama Ioana ca asta e chemarea ei? Cine te indruma spre astfel de activitati? Cum supravietuiesti facand asta? Sunt intrebari la care Ioana mi-a raspuns cu rabdare, intr-o seara rece de aprilie, la finalul cursului nostru de Personal Branding.

Ioana, se spune ca trebuie sa fii inainte sa devii. Majoritatea celor care si-au schimbat total directia in viata au facut-o in cautarea unor raspunsuri. Pe tine ce te-a facut sa pornesti in cautare?
Am simtit tot timpul ca am de facut ceva special si diferit, dar multa vreme nu am stiut ce. Am terminat Facultatea de Administratie si Afaceri, am avut diverse joburi de-a lungul vietii, dar mi-a fost clar ca am altceva de facut. Toate aceste joburi au avut insa un rol foarte important in viata mea. In primul rand, ca banii castigati aici mi-au finantat cautatile, apoi am invatat multe lucruri despre oameni, despre reactiile lor, despre emotiile lor, si cel mai important, am invatat multe despre mine, aici mi-am dat o parte din examenele mele spirituale. Imi amintesc cum ieseam dintr-un proces initiatic in care invatam lucruri intelepte, apoi ajungeam la job si, cand sosea momentul sa aplic, treceam prin fel si fel de stari. Am simtit pe pielea mea ca evolutia spirituala autentica se intampla printre oameni in relatii, nicidecum in carti sau pesteri. Sigur, cartile sunt parte din proces, pestera este o alta cale, insa printre oameni este cu adevarat masurabil.
Ce locuri de munca ai avut?
Foarte diferite, ca dovada ca nu aveam o directie in cariera, nu ma regaseam in nici un domeniu, nu era despre mine! Am fost manager salon de infrumusetare, manager de sala de jocuri, am fost cosmeticiana, am lucrat in domeniul consumabilelor medicale, domenii foarte diferite.
Spuneai ca locurile de munca iti finantau cautarile. Ce te-a facut sa pornesti in cautare?
Eram intr-o relatie in care credeam ca vreau sa fiu, pe punctul de a-mi construi o viata pe care credeam ca mi-o doresc, dar pur si simplu nu ma mai regaseam in nici un context din viata mea, nici in viata pe care mi-o construisem, nici in planurile de viitor. Pur si simplu nu imi mai placea nimic, eram foarte aproape de depresie. O prietena foarte draga a fost alaturi de mine in tot acest proces si intr-o zi m-a invitat la o intalnire de grup in care se vorbea despre abundenta. Aici a inceput procesul meu constient de schimbare, pentru ca am accesat abundenta la nivel spiritual, intrand in contact cu acei facilitatori potriviti pentru mine care mi-au deschis apetitul pentru dezvoltare personala.
Mi-ai povestit despre o calatorie care ti-a marcat destinul.
Da, ce mi-a deschis mie calea a fost o vizita la mormantul Parintelui Arsenie Boca la Prislop. M-am rugat sa imi arate care este misiunea mea. Plecasem cu o prietena si cu viitorul ei sot in aceasta calatorie si, desi am pornit la drum foarte vesela, pe la jumatatea drumului mi s-a facut rau. Am simtit ca are legatura cu vizita si intentia pe care mi-am pus-o pentru aceasta calatorie, asa ca m-am intins pe bancheta din spate si ascultam la casti una dintre mantrele mele preferate in sanscrita. Imi doream doar sa ma linistesc, insa am intrat intr-o meditatie foarte profunda, in timpul careia imi tot aparea un chip blond care se apropia si se indeparta de mine. Cand m-am ridicat, am intrebat-o pe prietena mea cum arata Arhanghelul Mihail. Cred ca va imaginati cum s-a uitat la mine prietenul ei, un avocat respectabil 🙂
Exact asa cum te-am privit eu cand mi-ai spus cu ce te ocupi. Stiai de Terapia cu Ingeri atunci?
Stiam doar ca Ingerii exista, iar la vreo saptamana dupa vizita la Prislop, am ajuns la prima grupa de initiere in Terapia cu Ingeri a Ritei Muresan.
In ce consta initierea?
Initierea se face din om in om, ea a primit aceasta initiere prin Doreen Virtue. In prima parte am accesat acele tehnici de vindecare cu ajutorul Ingerilor si al Arhanghelilor, iar in cea de-a doua parte am primit initierea in citirile angelice. Partea de citiri angelice s-a facut exact de ziua mea de nastere, desi programul initial arata diferit.
Inca un semn…
Da,motiv pentru care, imediat dupa terminarea cursului am inceput sa fac citiri angelice.
Mi-ai spus ca ai inceput sa faci citiri angelice in paralel cu jobul tau. Cat timp ai facut asta?
Timp de un an am facut asta, iar dupa aproximativ 6 luni am integrat si remediile florale Bach in activitatea mea.
Stai ca m-ai pierdut, aici cum ai ajuns?
Dupa ce am aflat si am inteles ca orice afectiune fizica este un semnal de alarma pe care corpul nostru il emite, ca un efect al actiunilor noastre si ca singura modalitate sanatoasa este sa rezolvi cauza, care se regaseste la nivel emotional, am eliminat orice medicament din viata mea. In aceasta perioada am ajuns la o doamna doctor care cunostea diverse terapii complementare. Dupa o consultatie, mi-a recomandat apa de stanca (rock water) de la Bach, spunand ca am nevoie sa devin mai flexibila, sa ma bucur de realizarile mele. Le-am studiat, pentru ca era important sa ma asigur ca nu sunt pe baza de substanta, am observat rezultatele, si ulterior am mers la cursul celei care a adus acest concept in Romania, pentru a ma pregati in acest sens.
In branding se spune ca expert este cel care initial asculta de ceea spun expertii in domeniul lui de interes, apoi isi dezvolta propria voce, propriile produse. Tu ai inceput deja sa imbini cele doua terapii.
Da, la baza a tot ceea ce fac este Terapia cu Ingeri, insa pe aceasta fundatie am adaugat remediile florale si toate acele tehnici si practici care au facut sens pentru mine si pe care le-am considerat potrivite.
Cum functioneaza remediile florale Bach?
Fiecare dintre noi, cand incepem un proces profund de vindecare, scoatem la suprafata o multitudine de emotii, toate acele emotii pe care le-am reprimat de-a lungul timpului. Si lucrurile se intampla dinspre interior catre exterior. Unii dintre noi ne putem simti coplesiti de aceste emotii, iar remediile florale ne ajuta sa le gestionam. Ele functioneaza exact invers, pe sistemul foitelor de ceapa, de la exterior catre interior, ceea ce inseamna ca ne usureaza procesul, practic ne ridica vibratia pe opusul emotiei respective.
Povestea ta devine spectaculoasa pentru ca esti printre putinele romance care au trait intr-un ashram. Pe mine ma fascineaza ideea de cand am citit „Mananca, roaga-te, iubeste” a lui Elisabeth Gilbert, dar nu am avut curaj sa visez ca as putea face vreodata acest pas. Cum ai ajuns sa traiesti o luna intr-un ashram in Trinidad Tobago?
Povestea incepe in noaptea de Revelion 2014-2015, cand am simtit ca vreau un alt tip de trecere catre anul urmator. Am aflat de la un prieten despre o transmisie live pe internet a unui maestru iluminat din Trinidad Tobago care va dura toata noaptea de Revelion. Atunci l-am cunoscut pe Sri Vasudeva.
L-ai intalnit si fata in fata?
Da, primul meu retreat a fost in Olanda si a durat 5 zile, apoi am plecat o luna in Trinidad Tobago.
Cum e viata intr-un ashram?
Intensa 🙂 Te trezesti dimineata la 4 si pana seara tarziu esti prins cu tot felul de activitati: yoga, meditatie, cantece in sanscrita si munca in folosul comunitatii. Fiecare activitate este o practica spirituala si are rolul ei, inclusiv munca fizica, te scoate din mental. Este solicitant, insa vine la pachet cu foarte multa gratie.
Mi-ai spus ca in ashram ai mai primit o initiere.
Da, am cunoscut o femeie din Canada, prin care am primit initierea in Sphere, o alta tehnica de vindecare spirituala in care se lucreaza cu Maestri Inaltati si care linisteste profund sistemul nervos, psihicul si echilibreaza emisferele cerebrale. Sphere reprezinta Energia Vindecatoare a Pacii Sacre. Din cate stiu eu, in acest moment suntem 3 initiati in Romania.
Cand te-ai intors din Trinidad?
In 2 februarie anul acesta si in data de 3 februarie am fost anuntata ca postul meu se desfiinteaza.
Inca un semn…
Da, era urmatorul pas pe care eu nu aveam curajul sa il fac, asa ca lucrurile s-au asezat de la sine. Acesta a fost momentul in care am inteles ca a sosit vremea sa ma asum total.
Ce faci acum?
Acum fac totul cu bucurie, este cea mai mare realizare a mea. Lucrez mult, poate chiar mai mult decat atunci cand aveam job, insa ma simt in vacanta. Lunar, tin cate un workshop pe diferite teme, ultimele doua au fost “Taierea cordoanelor energetice cu fostii parteneri” si „Prosperitate si Abundenta”. Apoi, 3 zile pe saptamana, am sesiuni particulare de terapie. Si in celelalte 2 zile din saptamana lucrez la un proiect surpriza, tot din categoria dezvoltare personala, de care imi este atat de drag, incat ma transpun intr-un copil cand incep sa vorbesc despre asta 🙂
Mai sunt implicata si in alte cateva proiecte, in unele dintre ele sunt in contributie, iar altele contribuie la propria mea dezvoltare,  insa toate fac parte din aceasta nisa. Si in rest, ma bucur, ma bucur si iar ma bucur. Iar atunci cand chiar nu mai am timp de nimic, ma bucur ca sunt ocupata facand ceea ce imi place J

Ioana, bucuria asta o transmiti mai departe, simt asta din momentul in care noi am inceput procesele noastre, sunt unul dintre oamenii care beneficiaza de darurile tale. Unde te pot gasi cei care simt ca au nevoie de tine?
In acest moment am o pagina de Facebook pe care ii invit sa o acceseze, incepand cu luna Iunie voi pune acolo lunar cate o citire angelica pentru fiecare zodie in parte si voi posta toate evenimentele pe care le organizez periodic.
Alina

Te mai lalai mult?

Mi-a spus cineva ieri: \”Ma tenteaza de ceva vreme sa vin sa vorbesc cu tine, dar parca ceva ma tine in loc\”.

Stii ce te tine in loc? Propria ta minte, care vede in Personal Branding un semn imens pe care scrie “SCHIMBARE!!!”. Asa ca, face zid de protectie in jurul tau, nu te lasa sa iesi din zona de confort si incepi sa o lalai: ”N-am timp acum de asta, sunt foarte obosit si oricum n-am cu cine sa las copilul, vine bunica prietenei mele din Zanzibar, catelul vecinilor e racit si pana la urma, ce naiba imi trebuie mie brand personal, ca sunt perfectly fine oricum si fara”.

Daca iti gasesti scuze la ce iti spune intuitia, te felicit ca esti inteligent si rational. Asta nu o sa te ajute foarte tare sa pornesti din loc si sa iei viteza, dar e bine ca esti dotat cu frana. Buna si aia sa nu ne lovim de copaci. Numai ca, pentru a folosi frana, intai trebuie sa ai nebunia aia care iti da curajul sa pornesti motorul si sa apesi pe acceleratie.

La workshop-urile mele sau la cursurile 1 la 1 au participat pana acum 3 categorii de oameni:

Cei care vor altceva, dar nu stiu inca ce
Sunt cei care sunt de ceva vreme intr-o stare de nemultumire, parca nu se mai regasesc in ceea ce fac si sunt demotivati si obositi. E o stare foarte periculoasa pentru psihic, incepi sa iti perzi increderea in tine, ai senzatia ca trece viata pe langa tine, ca tu nu esti bun la nimic, nu ai nici un talent si te tot afunzi pana ajungi la stari de depresie sau tot felul de somatizari.

Si au, ma doare, sunt nefericit. Iei ca mine pastile de durere de cap ca sa treaca mai usor criza de fiere, in loc sa renunti la castraveti. Logic, nu?

Cei care au inceput sa exploreze diverse domenii, au facut tot felul de cursuri, dar inca nu si-au definitivat expertiza.
Sunt cei care au devenit dependenti de dezvoltare personala, cum apare un alt curs care lor li se pare interesant, cum se inscriu, sperand ca acolo isi vor gasi solutiile. In realitate, nu fac decat sa devina din ce in ce mai confuzi si sa isi cheltuie banii aiurea pe certificari pe care nu le vor folosi poate, niciodata.

E tipic celor care vor ceva pe cont propriu si, in loc sa isi exploreze intai zona de interes si abilitati, investesc in specializari ca poate-poate le place ceva.

Marea lor problema este ca isi imprastie energia in toate directiile si nu mai pot sa se adune, sa aleaga un domeniu si sa faca ceva, concret, din care sa faca bani.

Cei care stiu clar ce vor, dar nu au ajuns inca sa faca bani din expertiza lor.
Motivele sunt diverse, unii nu stiu cum sa se promoveze, altii nu au resurse, altii sunt…timizi. Da, pare ciudat, dar nu e deloc rar acest fenomen. Intalnesc des diversi specialisti care nu se simt deloc confortabil sa iasa in fata. Nu-i de mirare ca nu fac bani, pentru ca, pentru a face bani, trebuie sa ai un plan concret, produse pe taraba si sa fii cunoscut.

Toate cele 3 categorii au aceeasi problema: le este teama sa iasa din zona de confort, sunt la marginea ei, dar sunt in blocaj. Sunt blocaje generate de frici, de lipsa de incredere in propriile forte si sunt greu de depasit de unul singur.

E ca atunci cand te doare maseaua si te rogi sa-ti treaca, iei tuica in gura si faci matanii, te chinui zile intregi, desi stii ca singura solutie e sa te duci la stomatolog sa te ajute. Asta pana cand te doare atat de tare, incat nu mai poti sa rezisti si te mobilizezi!

Cand esti in blocaj, inseamna ca nu te doare suficient de tare incat sa te mobilizezi. Si atunci, te tot invarti in jurul cozii si o lalai pana iti ajunge cutitul la os.

Nimeni nu te obliga sa te schimbi daca nu vrei, dar macar stii care iti sunt optiunile. Ce faci cu ce stii, e deja o alta poveste. Din experienta proprie cu clientii, dupa workshop unii incep o noua perioada de lalaiala, altii pornesc motivati la drum. Fiecare are propriul sau ritm de dezvoltare, e ca atunci cand plantezi seminte si au ritm diferit de incoltire.Dar ce va pot spune sigur este ca, mai devreme sau mai tarziu, vor incolti.

Cu totii ne-am lalait la un moment dat si am amanat la nesfarsit sa luam decizii despre care stiam ca ne vor schimba viata in bine.

Intrebarea este: TU, cat te mai lalai? Cat timp, bani si energie mai ai de pierdut?

Alina