Antreprenoriatul – un roller coaster emotional

Am vazut zilele trecute un filmulet pe facebook cu un taur care se lupta cu o capra. Si capra castiga teren, desi era evident ca nu avea forta necesara sa o faca. Insa avea nebunia sa intre in lupta si sa nu renunte. E nebunia pe care o are catelul meu, un Yorkie zapacit de nici 2 kg, care reuseste sa dezarmeze cu tupeul lui ciobanescul parintilor mei, care e spaima satului. Ciobanescul l-ar putea inghiti ca pe o sarmala, insa ii place tupeul lui si increderea cu care se duce in cusca lui, asa ca il respecta si il accepta ca partener. Oricum asta micu’ se crede lup de cand era mai mic decat telecomanda, asa ca este o dovada clara ca nu marimea conteaza, ci taria de caracter.

In munca mea intalnesc foarte multi antreprenori aspiranti sau antreprenori aflati la inceput de drum. Antreprenoriatul este o aventura extraordinara si ii admir foarte mult pe cei care au curajul sa se avante in aceasta aventura, mai ales in Romania, unde nu avem o cultura antreprenoriala. Pana si statistica spune ca suntem o tara de angajati, tocmai am mai gasit un domeniul in care ne situam la coada Europei.

Ii admir pe cei care au curajul sa se avante in valurile tulburi ale antreprenoriatului pentru ca am simtit si eu pe propria mea piele cat e de greu. Se spune ca antreprenorii sunt acele persoane care isi sacrifica cativa ani din viata traind asa cum majoritatea oamenilor nu vor sa traiasca, ca apoi sa traiasca restul vietii asa cum majoritatea nu isi permite sa traiasca.

Din cate mi-am dat seama, drumul spre succesul in antreprenoriat este pavat cu emotii puternice, cu tot felul de trairi, iar cei care reusesc sunt cei care au puterea sa treaca peste ele si sa foloseasca tot tumultul asta de trairi in folosul lor. Daca ar fi sa fac un grafic al emotiilor antreprenoriatului asa cum l-am experimentat eu pe propria piele si din ce am simtit ascultand impresiile clientilor mei, el ar arata cam asa:

1.Nemultumirea este in general, sentimentul care te face sa te indrepti inspre antreprenoriat: vrei altceva, esti satul de viata pe care ai dus-o pana acum, simti ca poti mai mult, simti ca viata trece pe langa tine etc..

In general, de la aparitia sentimentului de nemultumire pana la a trece la actiune trece ceva timp, uneori ani de zile. Nu este simplu sa renuntam la zona de confort, asa ca incercam sa punem „plasturi” pe sentimentele de nemultumire, mai luam un proiect nou, ne mai cumparam o “jucarie noua, poate schimbam jobul, plecam intr-o vacanta, cautam senzatia de implinire in alte parti.

Daca nemultumirea persista perioade indelungate si mintea iti zboara mereu in alta directie, da-ti voie sa visezi macar. Joaca-te, fa-ti planuri, citeste, vezi unde te duce. Poate fi o stare de moment, poate e ceva mai mult. Daca creste pe masura ce ii dai energie, inseamna ca e ceva acolo. Nu te grabi, acorda-ti timp.

Antreprenoriatul e un stil de viata si nu e usor. Nu te lua dupa legendele care iti spun ca poti dormi cat vrei si poti face ce vrei. Nu-i chiar asa, primii ani sunt de munca grea si foarte mult stress, asa ca nu vrei sa treci prin asta dintr-un moft.

2.Confuzia este urmatoarea etapa in care intra majoritatea viitorilor antreprenori. Uneori se lasa o ceata atat de profunda, incat nu mai intelegi ce se intampla cu tine: „Now, what?”, „In spate e clar ca nu mai vreau, dar incotro?”, „Ce altceva as putea sa fac?”,„Nu, asta deja exista, n-are sens!”, „Dar totusi… eu as putea sa fac asta mai bine.”, „ Nu, poate ar trebui sa fac altceva, dar ce??”.

Marea greseala pe care o fac unii antreprenori este sa porneasca afaceri doar pentru bani. Sau sa se bage in domenii care nu le sunt familiare. E cea mai scurta cale spre esec. Banii nu sunt suficienti ca sa te simti implinit, asa ca daca pornesti o afacere DOAR pentru bani, pregateste-te ca peste ceva timp sa o iei de la capat.

Culmea e ca, daca la un job mai poti ascunde faptul ca nu-ti place si nu il faci cu pasiune si salariul tot vine,  in antreprenoriat se vede foarte repede in contul din banca faptul ca nu iti place ce faci. Antreprenoriat fara pasiunea celui care a creat afacerea nu prea exista. Moare mai devreme sau mai tarziu, te simt clientii, iar angajati mai pasionati ca tine n-o sa gasesti niciodata. Se fasaie treaba repede.

3.Neincrederea ca poti sa faci si altceva, ca TU ai ceva de spus, ca cineva ar cumpara ceva de la TINE. Te uiti in jur si te vezi un Yorkie de 2 kg intr-o lume de ciobanesti. Nu-ti prea vine sa intri in raza lor de actiune…

Cel mai des aud „Cine ar veni la mine cand sunt altii de peste X ani pe piata, cu brand, cu bani etc..?”. Ar veni multi la tine daca ar stii ca existi, daca ai avea solutii la problemele lor, daca ti-ar simti pasiunea, daca ar simti ca iti pasa de ei etc..Cand o sa intelegi ca esti unic, nu iti va mai pasa deloc de competitie. Concentreaza-te tu pe clientii tai, fa-i fericiti si nu-ti mai pierde energia uitandu-te la vecini peste gard.

4.Motivatia de a trece la actiune apare atunci cand nemultumirea este mai mare decat neincrederea. Abia cand ai acumulat destul de multe frustrari incat nu mai poti sa rezisti, treci la actiune.

Daca te intrebi de ce nu ai trecut inca la actiune, asta e raspunsul: nu te doare destul. Cand te dor dintii de iti crapa capul te duci la dentist, pana cand poti sa mai faci sa-ti treaca cu o gura-doua de tuica, nu te duci. Cam asta e cu trecerea la actiune in orice domeniu al vietii. NIMENI pe  lumea asta nu te poate motiva, motivatia vine din tine, iar daca nu vine, inseamna ca esti bine, doar te smiorcai din lipsa de atentie.

5.Frica „Aulaleu ce-am avut in cap? Ce ma fac? Cum sa descurc? Din ce imi platesc facturile?”. E ok, e normal sa fie asa cand iesi din zona de confort. E ca si cum te-ai lansa in primul zbor din cuibul care iti oferea siguranta si te intrebi „Oare eu am aripi? Oare stiu sa le folosesc?”. Relax, ai! Altfel nu te-ai fi aventurat. Cei care nu au aripi nu se nasc in copaci!

6.Indoiala  „Poate ca nu e pentru mine. Poate ca ar trebui sa ma intorc la job”. Cred ca majoritatea am trecut pe „strada” asta. Succesul nu apare peste noapte si cand ramai fara resurse primul impuls este sa renunti, sa te intorci in zona de confort. Aici mor majoritatea start-up-urilor. Cand ramai fara resurse si nu iti gasesti in tine energia sa mai incerci inca o data si inca o data. Uneori succesul vine dupa ani de munca constanta, insa daca renunti usor, inseamna ca antreprenoriatul nu e pentru tine. Sau ca afacerea pe care ai deschis-o nu este nascuta din pasiune. Cand faci ceva din pasiune, faci pe dracu-n patru sa rezisti, te imprumuti, rabzi de foame si te adancesti si mai mult in munca pana iti iese. Pana gasesti mixul ala de produs/piata care iti va aduce bani sa mergi mai departe.

Am vrut sa renunt de sute de ori pana acum, au fost zile in care am vrut sa renunt de zeci de ori, mi-am trimis CV-uri ca sa ma angajez din nou si apoi mi-a fost jena de slabiciunea mea. La un moment dat, am luat o decizie: nu mai caut altceva, ma apuc de scris, ma apuc de citit, o sa imi investesc toata energia in pasiunea mea, fara sa ma mai uit in jur. O sa lucrez zi si noapte, gratis, pe barter, cu bani putini, nu conteaza. M-am  aglomerat atat de tare, incat nu mai aveam timp de ganduri negre, mintea mea era conectata sa gaseasca solutii pentru clientii mei. Fiecare client era o  sansa de a ajuta pe cineva si de a-mi imbunatati produsele. Invatam din practica, iar oportunitatile vin daca lumea te cunoaste, nu daca stai in casa paralizat de frica, trimitand CV-uri. Si au venit si oportunitatile, si clientii, si banii si, mai ales…satisfactiile.

Am ajuns la concluzia ca, abia cand ajungi la fundul sacului incepi sa dai tot din tine. Pana atunci, ai plasa de siguranta, e ok, o mai poti lalai. De aceea nu sunt de acord sa renunti si sa te intorci la job cand ai ramas fara resurse. Atunci esti cel mai aproape de succes! Daca esti pe drumul cel bun, vor aparea oportunitatile de care ai nevoie sa iesi la lumina.

7.YEEEEEEEEEESSSSSSS! Cam asa se traduce satisfactia pe care o ai atunci cand ai inceput sa ai clienti. Bucuria e atat de mare, incat nu se poate compara decat eventual cu nasterea unui copil. Dupa ce iti vezi copilul sanatos uiti de toate durerile nasterii si de toate problemele din timpul sarcinii, indiferent cat de grea a fost.

Cand faci ceea ce iti place, oamenii iti multumesc pentru ceea ce faci pentru ei si te incurajeaza sa mergi mai departe, prinzi aripi, ai incredere in tine, privesti lumea cu alti ochi. POTI! Tu, ala, Yorkie, ti-ai castigat respectul. Ai devenit partener cu ciobanestii de temut!

Am avut cariera frumoasa pana am devenit antreprenor, am facut ce mi-a placut, am un perete plin cu diplome si trofee, am castigat bani frumosi, era tot munca mea, dar nu se compara cu satisfactia pe care o ai atunci cand esti liber sa faci doar ceea ce stii tu sa faci cel mai bine.  Cand cineva vine la tine si iti spune „Femeie, tu ai un dar de a ajunge la esenta si de scoate tot ce-i mai bun din mine. Mie mi-ai schimbat viata in bine. Multumesc! ”, uiti de toate stresurile si greutatile prin care ai trecut, te pui in fund si tragi un plas pe cinste de bucurie si apoi te apuci din nou de treaba cu si mai multa forta.

Antreprenoriatul este un roller coaster al emotiilor cu care te obisnuiesti repede si fara de care n-o sa mai poti trai:  azi esti sus, maine o iei la vale ca  sa ai de unde te ridica din nou, cu si mai multa forta.

Asa ca, daca esti pregatit pentru o viata plina de aventura, inseamna ca locul tau este in antreprenoriat! Enjoy the ride!

Alina

Te mai lalai mult?

Mi-a spus cineva ieri: \”Ma tenteaza de ceva vreme sa vin sa vorbesc cu tine, dar parca ceva ma tine in loc\”.

Stii ce te tine in loc? Propria ta minte, care vede in Personal Branding un semn imens pe care scrie “SCHIMBARE!!!”. Asa ca, face zid de protectie in jurul tau, nu te lasa sa iesi din zona de confort si incepi sa o lalai: ”N-am timp acum de asta, sunt foarte obosit si oricum n-am cu cine sa las copilul, vine bunica prietenei mele din Zanzibar, catelul vecinilor e racit si pana la urma, ce naiba imi trebuie mie brand personal, ca sunt perfectly fine oricum si fara”.

Daca iti gasesti scuze la ce iti spune intuitia, te felicit ca esti inteligent si rational. Asta nu o sa te ajute foarte tare sa pornesti din loc si sa iei viteza, dar e bine ca esti dotat cu frana. Buna si aia sa nu ne lovim de copaci. Numai ca, pentru a folosi frana, intai trebuie sa ai nebunia aia care iti da curajul sa pornesti motorul si sa apesi pe acceleratie.

La workshop-urile mele sau la cursurile 1 la 1 au participat pana acum 3 categorii de oameni:

Cei care vor altceva, dar nu stiu inca ce
Sunt cei care sunt de ceva vreme intr-o stare de nemultumire, parca nu se mai regasesc in ceea ce fac si sunt demotivati si obositi. E o stare foarte periculoasa pentru psihic, incepi sa iti perzi increderea in tine, ai senzatia ca trece viata pe langa tine, ca tu nu esti bun la nimic, nu ai nici un talent si te tot afunzi pana ajungi la stari de depresie sau tot felul de somatizari.

Si au, ma doare, sunt nefericit. Iei ca mine pastile de durere de cap ca sa treaca mai usor criza de fiere, in loc sa renunti la castraveti. Logic, nu?

Cei care au inceput sa exploreze diverse domenii, au facut tot felul de cursuri, dar inca nu si-au definitivat expertiza.
Sunt cei care au devenit dependenti de dezvoltare personala, cum apare un alt curs care lor li se pare interesant, cum se inscriu, sperand ca acolo isi vor gasi solutiile. In realitate, nu fac decat sa devina din ce in ce mai confuzi si sa isi cheltuie banii aiurea pe certificari pe care nu le vor folosi poate, niciodata.

E tipic celor care vor ceva pe cont propriu si, in loc sa isi exploreze intai zona de interes si abilitati, investesc in specializari ca poate-poate le place ceva.

Marea lor problema este ca isi imprastie energia in toate directiile si nu mai pot sa se adune, sa aleaga un domeniu si sa faca ceva, concret, din care sa faca bani.

Cei care stiu clar ce vor, dar nu au ajuns inca sa faca bani din expertiza lor.
Motivele sunt diverse, unii nu stiu cum sa se promoveze, altii nu au resurse, altii sunt…timizi. Da, pare ciudat, dar nu e deloc rar acest fenomen. Intalnesc des diversi specialisti care nu se simt deloc confortabil sa iasa in fata. Nu-i de mirare ca nu fac bani, pentru ca, pentru a face bani, trebuie sa ai un plan concret, produse pe taraba si sa fii cunoscut.

Toate cele 3 categorii au aceeasi problema: le este teama sa iasa din zona de confort, sunt la marginea ei, dar sunt in blocaj. Sunt blocaje generate de frici, de lipsa de incredere in propriile forte si sunt greu de depasit de unul singur.

E ca atunci cand te doare maseaua si te rogi sa-ti treaca, iei tuica in gura si faci matanii, te chinui zile intregi, desi stii ca singura solutie e sa te duci la stomatolog sa te ajute. Asta pana cand te doare atat de tare, incat nu mai poti sa rezisti si te mobilizezi!

Cand esti in blocaj, inseamna ca nu te doare suficient de tare incat sa te mobilizezi. Si atunci, te tot invarti in jurul cozii si o lalai pana iti ajunge cutitul la os.

Nimeni nu te obliga sa te schimbi daca nu vrei, dar macar stii care iti sunt optiunile. Ce faci cu ce stii, e deja o alta poveste. Din experienta proprie cu clientii, dupa workshop unii incep o noua perioada de lalaiala, altii pornesc motivati la drum. Fiecare are propriul sau ritm de dezvoltare, e ca atunci cand plantezi seminte si au ritm diferit de incoltire.Dar ce va pot spune sigur este ca, mai devreme sau mai tarziu, vor incolti.

Cu totii ne-am lalait la un moment dat si am amanat la nesfarsit sa luam decizii despre care stiam ca ne vor schimba viata in bine.

Intrebarea este: TU, cat te mai lalai? Cat timp, bani si energie mai ai de pierdut?

Alina

Sunt ciufut, dar ma tratez!

Se spune ca noi, romanii suntem un popor de oameni nemultumiti sau pe cale de a avea o nemultumire. Nu sunt expert in sociologie sa pot spune cu siguranta ca nemultumirea este o caracteristica specific romaneasca, dar vezi cu ochiul liber ca nu suntem un popor care abunda de fericire si ne simtim cel mai bine atunci cand ne varsam naduful comentand, criticand, plangandu-ne, cautand vinovati pentru orice.

Vezi asta de la discutiile ce au loc in carciumile din sate, pe holurile companiilor, pana la talk-show-urile de la TV. Mereu ne concentram pe ceea ce ne lipseste, pe probleme si ne consumam energia si resursele intr-un mod total neproductiv.

Ma uit in jurul meu, in Bucuresti. Peste tot, oameni nemultumiti: daca au bani, nu au familie, daca au familie, nu au copii, daca au copii, nu au casa, daca au casa, familie, copii, au datorii sau nu se mai iubesc si tot asa, e plin de oameni tristi in jurul nostru.

In coaching intalnesti fel si fel de situatii de viata si multe ori ma gandesc ca persoana care tocmai a plecat ar fi fericita sa traiasca viata persoanei care tocmai a intrat pe usa si care isi doreste o schimbare.

Culmea este ca, dupa ce isi ating obiectivele despre care cred ca le lipsesc ca sa fie fericiti, se bucura putin (cei care mai stiu sa se bucure), apoi se plictisesc si isi fixeaza un nou obiectiv care ii face sa fie nefericiti in perioada urmatoare. Cu totii am trecut pe acolo: am avut bani, dar nu am avut iubire, cand a aparut iubirea i-am cerut imposibilul, cand l-am primit n-a fost parca suficient, apoi ne-am dorit lucruri materiale, cand le-am primit ne-am dorit mai mult etc…

Cred ca ceea ce ne lipseste noua este o cultura a recunostintei. Sa ne oprim din cand in cand si sa ne uitam la tot ceea ce suntem ACUM, la cat de multe experiente de viata am trait, la cine am devenit de-a lungul anilor, la realizarile pe care le avem, la oamenii care ne sunt in preajma si nu la ceea ce nu avem.

Am o prietena, coach si ea, care a implementat un obicei in viata copilului ei: isi spun in fiecare seara motivele pentru care sunt recunoscatori. Chiar daca e plecata si nu este alaturi de baietelul ei la culcare, il suna, ii spune motivele pentru care ea este recunoscatoare in ziua care tocmai se incheie, apoi il intreaba pe el care sunt lucrurile pentru care este recunoscator. Baietelul creste cu obiceiul ca seara, sa se opreasca putin din tot ce face, sa se gandeasca la ziua care tocmai a trecut si sa fie recunoscator pentru tot ceea ce a invatat, trait sau experimentat in ziua respectiva.

E un obicei extraordinar si poate ca, daca l-am introduce in viata noastra si a copiilor nostri, am invata sa fim recunoscatori pentru tot ceea ce suntem, pentru tot ceea ce am invatat, trait si experimentat in viata noastra si am avea mai putin loc pentru nemultumiri.

Am simtit pe pielea mea ce inseamna sa ti se spuna: \”gandeste pozitiv!\” atunci cand te coplesesc emotiile negative si vezi doar negru in fata ochilor. Atunci numai de sfaturi si citate motivationale nu-ti arde, insa e bine sa stii ca in astfel de stari nu ajungi brusc, ci ele sunt uneori cauzate de obiceiuri proaste, repetate zilnic.

Unul dintre aceste obiceiuri este acela de a fi mereu cu capsa pusa, cu toane si in cautare de motive de carcoteala. Zilele trecute am circulat cu autobusul cateva statii si pe scaunele din fata mea stateau doua doamne, trecute bine de prima tinerete, care criticau si judecau incontinuu cu o placere deosebita. Se alimentau una pe alta cu subiecte si le placea la nebunie. Au luat, pe rand, tinerii din ziua de azi, politicienii, supermarketurile care umfla preturile, barbatii si cum ramanea una fara subiect, intervenea cealalta: \”Dar despre ……. ce zici?\”.Si se lansau iar.

Eu le spun oamenilor de genul asta “ciufuti”, dar le-o spun cu drag, pentru ca ciufutenia este, in esenta, o forma de protectie. Orice comportament are la baza o emotie, iar vesnica nemultumire poate ascunde foarte multe frustrari acumulate in timp indelungat. E greu sa traiesti si sa lucrezi cu astfel de oameni, dar pana si ciufutenia are leac, in cazul in care esti dispus sa lucrezi la acest comportament.

Primul pas este sa fii recunoscator pentru ceea ce ai deja in viata ta, apoi sa devii constient ca ai un comportament care ii streseaza foarte mult pe cei din jurul tau si sa accepti sa lucrezi cu un coach.

Coachingul este unul dintre instrumentele care te ajuta sa iti schimbi anumite comportamente care te impiedica sa ai succes, de la judecata, critica, comentarii distructive, impulsivitate, pedepsirea mesagerului sau obiceiul de a da mereu vina pe altii.

Mie imi place sa lucrez cu oamenii dificili, sunt o provocare pentru mine si a devenit cumva specialitatea mea, asa ca, daca aveti ciufuti prin preajma, faceti-va voua un bine, in primul rand si trimiteti-i la coaching. Din experienta mea, efectul coachingului s-ar traduce cam asa: dupa cateva sedinte se umple golul din jurul lor, pentru ca oamenii nu or sa ii mai ocoleasca, ci or sa vina inspre ei si le vor oferi caldura si dragostea de care au atata nevoie, iar viata voastra va deveni mult mai usoara.

Alina

Femeia – capodopera barbatului

Despre feminitate se vorbeste foarte mult in ultima vreme. Barbatii ne acuza ca am uitat sa fim femei, noi le raspundem ca, dimpotriva, ei si-au pierdut masculinitatea si, uite-asa nu ajungem nicaieri. Scriem doar articole pe bloguri despre cat de disperate sunt femeile puternice si singure sau cat de slabi si lasi au devenit barbatii, dar nu ofera nimeni solutii. Cu totii asteptam ca schimbarea sa vina din tabara cealalta.

Noi avem nevoie unii de altii ca sa supravietuim ca specie si, daca societatea in care traim ne-a imbolnavit, cred ca e cazul sa ne ajutam unii pe altii sa ne facem bine.

Cea mai importanta lectie despre feminitate am invatat-o de la Alina Mihai, care este instructor de dans si Campioana Romaniei la Salsa si care spunea ca, in dans, barbatul este cel care conduce. Femeia il urmeaza doar. El este cel care trebuie sa stie foarte bine pasii si, daca femeia se lasa condusa in ritmul lui si nu opune rezistenta, dansul iese armonios.

Alina a spus un lucru pe care nu o sa il uit niciodata:

“Se spune ca in dans, femeia e tabloul iar barbatul rama, pentru ca rolul lui este sa scoata in evidenta femeia. Sunt insa si voci care spun ca femeia e tabloul, iar barbatul pictorul, pentru ca el este cel care creeaza povestea si o face in asa fel, incat sa scoata in evidenta femeia.”
In viata este la fel ca in dans. Femeia este cea care isi alege partenerul si il atrage cu feminitatea ei. El este cel care isi etaleaza masculinitatea, pentru a fi remarcat. El este cel care curteaza, care vine si se prezinta. Dupa ce femeia a ales, barbatul este cel care creeaza povestea, care picteaza viitorul tablou.

Daca este sa te uiti la femei ca la niste tablouri vei vedea acolo maiestria pictorului (sau pictorilor) din viata lor si puterea feminitatii lor.

Puterea feminitatii consta in faptul ca noi decidem pe cine alegem ca partener si tot noi decidem cand dam nastere urmasilor nostri. Iar daca nu am atras in viata noastra \”pictori talentati\”, poate ar trebui sa ne gandim ce mesaje transmitem noi barbatilor. Haideti sa ne asumam sa schimbam doar ce sta in puterea noastra, nu avem cum sa-i schimbam pe ceilalti.

Puterea masculinitatii consta in a arata ca esti capabil sa creezi si sa sustii o poveste in care femeia de langa tine este fericita, iar tu poti sa oferi stabilitate si dragoste familiei tale. Femeia pe care o ai acum la brat este oglinda ta. Cine se afla langa tine? Cum arata capodopera ta? Daca nu esti multumit cu asta, de tine depinde sa schimbi ceva si schimbarea este la tine, nu la femeile din jurul tau.

Cred ca, daca nu ne place unde am ajuns, de noi depinde sa schimbam ceva. De fiecare femeie si barbat in parte. Daca fiecare crede ca el este perfect si cealalta parte are o problema, ne inselam cu totii. Toti ne dorim sa fim iubiti, apreciati si acceptati, asa ca ar trebui sa lasam teoriile si sa ne urmam instinctul de femeie sau barbat.

Instinctul oricarei femei o face sa se supuna instant in fata unui barbat puternic (despre care ea simte ca ar putea sa ii “creeze capodopera”) si sa il urmeze. Daca nu se supune si nu il asculta, inseamna ca nu il percepe ca fiind puternic si potrivit pentru ea. Poate fi pentru altcineva, dar nu pentru ea. Cred ca pentru un barbat asta trebuie sa fie semnalul de care are nevoie ca sa inceapa sa picteze. Atunci cand femeia incepe sa il urmeze fara ca el sa ceara asta.

Asta nu inseamna ca femeia nu e puternica la randul ei. Este, si isi manifesta aceasta putere atunci cand este nevoita sa supravietuiasca de una singura, cand el pleaca la vanatoare sau cand e si ea nevoita sa vaneze. In cuplu, in schimb, nu mai are nevoie de aceste abilitati, ci de cu totul altele. Ea ofera caldura, dragoste, armonie. El ofera stabilitate si planuri de viitor pentru amandoi.

In ultimii ani ne-am dezvoltat o serie de credinte puternice despre femei si barbati. Ne ajuta sa fim mai fericiti? Daca nu, poate ar trebui sa renuntam la ele si sa alegem sa traim in armonie unii cu altii si sa ne intoarcem la rolurile noastre primordiale.

Alina

PS Tabloul din imagine apartine pictorului cubanez Pedro Reinaldo Álvarez Castelló (1967-2004)

121 Tailor Made Training – Produsul de lux al pietei de training

Sunt cateva luni de cand lucrez ca trainer 121. Ideea a venit de la clientii mei de Business Coaching si Personal Branding si in urma solicitarilor tot mai dese de Public Speaking  121. Am fost \”profesor privat\” de Personal Branding, Comunicare, Public Speaking si Leadership  pentru persoane care activeaza domenii foarte diferite.  Clientii mei sunt profesionisti din diferite domenii, executivi de top din corporate, oameni de afaceri sau artisti.  Lista de “materii” este in continua crestere, pentru ca o construiesc impreuna cu clientii mei.

Am o singura regula: nu predau decat ceea ce am experimentat in cariera mea de executiv in corporate si antreprenor. Daca nu am simtit-o pe pielea mea, nu vorbesc doar din carti.

Ce fac eu este dezvoltare personala tailor made, un mix de training cu coaching si cu consultanta pe care nu-l pot incadra inca in nici o categorie, asa ca am decis sa ii spun 121 Tailor Made Training.

Din experienta mea, avantajele lucrului 1 la 1 sunt urmatoarele:

Construiesti pe punctele forte.
In trainingul de grup nu ai ocazia sa cunosti fiecare persoana in parte si presupui doar ca are niste nevoi, nu te intereseaza punctele forte.

Partea frumoasa in trainingul 121 este ca ai sansa sa vezi care sunt punctele forte ale persoanei din fata ta si sa incepi sa construiesti pornind de la ele. Astfel, te folosesti de “materialul clientului” si constructia va fi solida si rezistenta in timp.

Creezi in tip ce livrezi.
In trainingul de grup, de obicei ai un material standard pe care il livrezi. Trainerii buni construiesc materialul pe nevoile grupului. La 121 construiesti pe masura ce iti cunosti clientul. Este posibil ca uneori sa nu fie nevoie de toate informatiile pe care le aveai tu in curs, iar uneori este posibil sa oferi informatii din alt domeniu.

Poti porni de la un curs de Comunicare si sa ajungi sa tii doua sesiuni despre Managementul Schimbarii. Tariful este pe sesiune, ca la coaching, nu pe subiect, asa ca nu este o problema. Asta inseamna made to measure in training.

Intai faci curat, apoi pui mobila noua.
Trainingul 121 e 50% coaching si 50% livrare de informatie. De multe ori, nu informatia e problema, suntem capabili sa citim si singuri.

Am avut un client de Public Speaking caruia nu i-am predat aproape nimic, ci am facut coaching pe teama de vorbit in public, care venea in urma unei expriente proaste din trecut. Am construit rolul de public speaker pornind de la punctele lui forte, l-am ajutat sa se simta bine in pielea lui pe scena si am facut repetitii. Regulile care se potrivesc situatiei lui i le-am spus pe masura ce am vazut ca are nevoie de ele. In rest, a fost activare de rol.

M-a sunat sa imi spuna ca s-a simtit foarte bine pe scena si ca vrea sa mai repete experienta. E genul de telefon care iti lumineaza ziua!

Discretia e valuta forte in trainingul 1 la 1
Nu toata lumea se simte confortabil sa isi slefuiasca abilitatile in public. Mai ales oamenii de succes. Ei se presupune ca sunt semizei, le stiu pe toate. Doar ca suntem oameni cu totii, cu emotiile si nevoile noastre si faptul ca esti CEO nu inseamna ca te-ai nascut pe scena sau ca abilitatile tale de lider au crescut brusc odata cu functia.

Cel mai periculos este sa nu lucrezi la abilitatile tale pentru ca nu te simti confortabil sa te expui la un training la care participa angajatii tai sau colegi de breasla. De aceea,  solutia de training 121 se potriveste in aceste cazuri ca o manusa.

Daca este despre tine, esti motivat sa aplici
N-am vazut in 15 ani de training cursanti mai silitori ca in trainingul 121. Cand primesc teme de casa, le fac cu entuziasm, iar ce invata aplica natural, ca si cum stiau dintotdeauna ce au de facut. Toate discutiile sunt concentrate in jurul clientului, toata atentia mea este concentrata la fiecare gest sau idee de-a lui.

E ca atunci cand ti-ai facut un costum ce iti vine perfect si toata lumea te admira. Ce motive ai avea sa nu il porti?

Abilitatile se construiesc in timp
Un alt avantaj al cursurilor 121 este faptul ca sunt impartite in module la distanta de maxim o saptamana intre ele. Orice curs dureaza cateva saptamani, ceea ce permite fixarea informatiei prin practica.

Eficienta maxima
Sedintele sunt de 120 de minute, impartite pe module,  avem o agenda clara. Nu avem timpi morti, nu avem nevoie sa facem pauze de cafele si de masa, clientii nu sunt „ scosi din productie” zile intregi, folosim la maxim timpul alocat trainingului.

Ca orice produs made to measure, si trainingul 121 este mai scump decat un training de grup, dar trebuie privit ca pe o investitie cu un randament foarte mare. Imaginea exterioara iti ia ochii, dar ceea ce te face sa ramai intr-o relatie de business sunt abilitatile de comunicare.

Trainingul 121 Tailor Made este, peste tot in lume, varianta de lux a pietei de training si cred foarte mult in viitorul acestei nise si in Romania.

Alina

Oglinda, oglinjoara

Primul lucru pe care il fac dimineata (dupa ce il salut politicos pe catelul entuziasmat ca m-am trezit), e sa merg la baie si sa ma uit in oglinda. Multa vreme mesajele mele de dimineata sunau cam asa:

„Mamaaa ce fata ai! Iar ai mancat sarat aseara! Si ai niste cearcane…O sa fie o zi grea de tot azi dupa cum arati”.

Uneori nu e nevoie de nimeni care sa ma faca sa ma simt prost toata ziua, ma descurc foarte bine si singura, multumesc frumos!

Daca cu astfel de mesaje de „incurajare” incepea ziua, evident ca plecam la drum cu o atitudine de „invingator”. Mi-am dat seama de acest minunat obicei cand mi-a spus un client de coaching “ma uit in oglinda dimineata si imi spun cat sunt de prost”.

Oh, wow! Stai asa ca nu de-aia avem oglinzi in casa. Nu sa vedem ca avem riduri, burta, colacei si alte \”calitati\” pe care, se pare, numai noi suntem capabili sa le vedem in oglinda si apoi sa le explicam cu lux de amanunte celorlati pana incep sa le vada si ei.

Imi aduc aminte de sotul unei prietene care mi-a povestit ca nevasta-sa i-a spus de atatea ori ca e grasa pana a inceput sa observe si el. Good job, girl!!Excelent!

Cum ar fi sa ne trezim dimineata si sa ne zambim in oglinda. Cum ar fi sa incepem sa ne vorbim frumos, sa ne facem complimente, sa ne curtam:

„Buna dimineata, doamna! Dar ce ma bucur sa va revad! Pe zi ce trece sunteti tot mai draguta, va lasati parul lung? Va sta mult mai bine asa! Ah, v-am facut sa zambiti… Daca va pastrati acest zambet toata ziua, o sa va mearga toate din plin!”

Avem o capacitate extraordinara de a ne descoperi defectele, dar cand e vorba de calitati parca suntem legati la ochi. Vad asta in intalnirile de personal branding.  E nevoie de ditamai echipamentul de „foraj” ca sa scoti la lumina calitatile care stau ascunse bine in fiecare dintre noi. Le tinem ascunse ca sa nu cumva sa le vada careva. Culmea e ca nici noi nu le vedem, in schimb suntem maestri in descoperirea defectelor. Si ma mai mir ca oamenii au revelatii:

„Cine, eu? Eu sunt asta? Serios? Da, ma, ce tare sunt! Ce-mi place de mine!”

In fiecare dimineata, cand ne uitam in oglinda, avem sansa de a ne alege atitudinea pentru ziua respectiva. Putem alege sa intampinam ziua morocanosi, pesimisti, nervosi, sau putem sa fim zambitori, pusi pe sotii si optimisti.

Tu ce preferi: un partener de viata care se trezeste cu fata la cearceaf sau unul fericit? Un coleg care vine la birou cu capsa pusa:” Iara e luni, baga-mi-as!” sau unul care are chef de poante de dimineata?

Oamenii pozitivi atrag ca un magnet. Ne plac, ne incarca, vrem sa stam in preajma lor. Nu ne plac ciufutii, negativistii, ci care se plang toata ziua de viata lor de rahat. Pai daca nu ne plac, de ce am fi unul dintre ei?

Ai fost vreodata indragostit cu adevarat? Pe mine ma fascineaza indragostitii. Au capacitatea sa vada doar calitatile celuilalt. Te uiti la cate o domnita fina cum venereaza cate un domn care nu e deloc sex simbol conform standardelor restului planetei si iti spune: “Imi vine sa musc din el cat mi-e de drag! Nu-i asa ca e sexy?”. Asta e momentul perfect in care sa te ridici de la masa sa-ti pudrezi nasul, pentru ca, orice ai zice pica prost.

Cum ar fi sa te indragostesti intai de tine­ si sa te privesti pe tine, in oglinda, prin ochii unui indragostit? Cum ar fi sa te curtezi, sa iti vorbesti frumos si sa ai energia aia fantastica pe care o au indragostitii? Sa privesti viata prin ochii unui om care este iubit, complimentat, incurajat. De ce astepti sa faca altcineva asta pentru tine? Nu e mai simplu sa incepi sa o faci tu?

Cum ar fi sa te duci acum la cea mai apropiata oglinda, sa te privesti in ochi si sa iti spui:

“Draga mea/Dragul meu, de azi relatia noastra devine serioasa si se bazeaza pe dragoste si respect. Iti promit ca o sa ma port frumos cu tine, o sa ne distram impreuna si o sa avem o relatie misto toata viata. Mmmuahhhh!”.

Alina

Tabloul din imagine apartine pictoritei clujene Eva Dolha https://www.facebook.com/Eva-Dolha-432722850255256/

Crezi ca e usor sa fii autentic?

Vad o gramada de sloganuri in ultima vreme:”Reinventeaza-te! Fii tu insuti! Fii autentic!”. Teoria ca teoria, din pacate, practica ne omoara.

E greu sa fii tu insuti cand toata viata te-ai straduit sa implinesti asteptarile celorlalti. Haideti sa fim seriosi! Traim intr-o tara in care judecata este ceva normal. Unde zeci de ani a trebuit sa fim cu totii la fel. Unde TREBUIE ! Unde e important CE ZICE LUMEA, nu sa fii tu fericit. Cu cat comunitatea in care traiesti este mai mica, cu atat e mai greu sa fii tu insuti. Una e sa iti exprimi personalitatea in Bucuresti si cu totul alta intr-un sat din inima Ardealului. Asa ca, sa o lasam mai moale cu sloganurile ca ne frustreaza aiurea!

Ii admir din tot sufletul pe cei care au curajul sa fie \”linguri\” intr-un set de \”furculite\”, ca in tabloul Evei Dolha. Pentru ca la noi, ai nevoie de mult curaj. Nu ma crezi? Intreab-o pe Eva cat de usor i-a fost sa devina pictorita la 56 de ani si sa se inscrie la Facultatea de Arte din Cluj la o varsta la care majoritatea romanilor se pregatesc sa-si incaseze pensia si sa isi creasca nepotii. Credeti ca i-a fost usor sa se reinventeze? Nu i-a fost usor, dar acum este fericita ca face ce-i place si ne umple si noua casele de culoare. Eva va trai 100 de ani fericiti si va lasa dupa ea o adevarata mostenire prin arta ei. Daca Eva nu avea curajul sa isi exploreze talentul pentru pictura descoperit din intamplare la varsta de 56 de ani(!!), noi nu ne-am fi bucurat de talentul ei.

Desi suna ciudat, cel mai greu de trecut obstacol in drumul tau spre autenticitate sunt exact oamenii care te iubesc cel mai mult. Lor le este teama sa nu suferi sau sa nu te piarda. Teama lor iti taie aripile si te descurajeaza sa explorezi macar alte optiuni. Faptul ca descoperi cine esti tu cu adevarat nu inseamna ca trebuie sa iti dai viata peste cap incepand de maine. Poate nu vei schimba nimic, ci vei avea doar o alta optiune la dispozitie pe care sa o explorezi atunci cand te vei simti pregatit.

In cursurile de personal branding, primul lucru pe care il facem este sa descoperim impreuna care este zona ta de expertiza. Aflam care este acel domeniu in care ai interes, ai abilitati (sau poti obtine usor) si iti respecta valorile. Poate este ceea ce faci acum, poate ca ai fii fericit daca ti s-ar schimba doar cateva atributii, sau poate este o directie total diferita.

Practic, incercam sa aflam raspunsul la intrebarea: “Care este talentul tau?”

Cati dintre noi ne-am construit cariera astfel? Pe cati dintre noi ne-au intrebat parintii ce ne dorim cu adevarat si ne-au si lasat sa exploram zone care nu erau\”ortodoxe\” conform standardelor lor? Cati dintre noi si-au ales cu adevarat cariera si cati s-au lasat convinsi sa faca o meserie sau alta pentru bani si siguranta? Cati dintre noi, cei care avem deja copii mari, putem sa ne abtinem de la comentarii cand copilul te anunta ca vrea sa faca balet toata viata lui sau sa faca facultatea de japoneza? Cati nu ne-am gandi:\”Din ce o sa traiasca?\”

Si vin eu si te provoc sa visezi: “Ce ti-ai dori sa faci cu adevarat? Ce te-ar face fericit?”. Din experienta mea cu clienti din diferite domenii va spun ca nu e usor deloc sa raspunzi la aceste intrebari. E nevoie de multe alte intrebari de explorare si tehnici din coaching ca sa scot din interiorul lor ceea ce nici ei nu stiu inca la nivel constient. Nu avem acest exercitiu, sa ne oprim din alergatura si sa ne gandim la noi cu adevarat. Am clienti care au in minte de ceva vreme un proiect, dar nu au avut curajul sau nu au stiut cum sa-l puna in practica. Cu ei este simplu de lucrat, avem un punct de pornire. Mai e nevoie doar de un plan si apoi de promovare.

Mai sunt insa si oameni care nu stiu care este talentul lor si care au impresia ca nu au nici un talent. Aceasta este o falsa credinta, care trebuie eliminata din start.

In realitate, fiecare om de pe aceasta planeta este inzestrat cu anumite insusiri care il fac unic! Fiecare dintre noi are cel putin un talent. Si am incredere in procesul de coaching: INTOTDEAUNA FUNCTIONEAZA! N-a dat gres niciodata in descoperirea talentelor ascunse! Uneori procesul dureaza mai mult, dar intotdeauna a functionat!

Tot din experienta va spun ca, momentul in care realizezi singur care este talentul tau si ce ar trebui sa faci ca sa te simti cu adevarat implinit e MAGIC! Uneori apar la lumina pasiuni sau abilitati la care nici macar nu m-am gandit vreodata! Sunt oameni pe care credeam ca ii cunosc, dar nu mi-as fi imaginat niciodata ce comori zac in interiorul lor! In acel moment magic, oamenii se lumineaza la fata si parca toate greutatile pe care le poarta pe umeri dispar brusc si incep sa viseze. Si stiti ce se intampla cand iti dai voie sa visezi? Se seteaza intentii. Pentru ca ii provoc sa isi imagineze:

– Oare cum ar fi? Cum vezi tu asta? Cum te vezi peste un an? Dar peste 10?

– Intrebarile tale sunt foarte grele! Nu m-am gandit niciodata la lucrurile astea!

-Nici nu trebuie sa gasesti toate raspunsurile azi. Intrebarile mele sunt ca niste seminte care vor rodi in timp. Ai rabdare cu tine.

Nu e usor sa fii tu insuti incepand de maine. Dar e extrem de usor sa iti dai voie sa visezi. Si cand visezi, esti concentrat pe viitor, pe ceea ce ar putea fi, esti plin de entuziasm si de energie. Si energia asta creste in tine zi de zi si la un moment dat vei avea curajul sa faci un pas mic, mic de tot. Si apoi vei prinde curaj si vei mai face unul mic, apoi unul mai mare si, in timp, viata ta va merge inspre directia pe care ti-o doresti.

Nu te poti reinventa peste noapte, ai rabdare cu tine. Si ai incredere ca daca ti-ai gasit drumul, totul va decurge apoi usor.

Una dintre credintele mele cele mai puternice este ca ORICINE poate sa faca ORICE isi doreste pe lumea asta. Ai nevoie doar de patru lucruri:

sa stii clar ce vrei
sa ai incredere in tine
sa ai un plan
sa actionezi
Cu primele trei te pot ajuta in cursul de personal branding, fie ca e workshop, fie ca e 1 la 1. Al patrulea e treaba ta, iar eu sunt convinsa ca, daca la primele trei puncte ai fost sincer cu tine, ultimul vine de la sine mai devreme sau mai tarziu. Pentru ca te roade. Acum stii. Nu mai ai nici o scuza daca esti nefericit.

Adevaratele branduri pornesc din interior. Cand te simti pregatit sa il descoperi pe al tau, trimite-mi un mail la alina.bota@levelup.vision si programam o intalnire. Cine stie? Poate aceasta intalnire iti va da energia de care ai nevoie sa fii tu insuti.

Alina

Tabloul din imagine apartine pictoritei clujene Eva Dolha  https://www.facebook.com/Eva-Dolha-432722850255256/

Pentru o minte sanatoasa, consumati informatie cu moderatie

Am renuntat la televizor in urma cu aproape 3 ani. E ca renuntatul la dulciuri, degeaba iti spun altii ca iti va face bine si ca vei slabi, pana nu iti pusca pantalonii pe tine de gras ce esti, nu te lasi de prajituri.

Am prieteni care renuntasera de ani de zile, propria mea fiica nu s-a mai uitat la TV de cel putin 5 ani, dar pana nu mi-am dat seama singura ca pierd ore in sir acumuland tot felul de informatii care nu ma ajuta cu absolut nimic si imi dau tot felul de stari tampite la comanda, nu am renuntat.

Suntem zilnic bombardati cu informatie, din momentul in care deschidem ochii pana ii inchidem de tot. Majoritatea informatiilor care vin inspre noi din mediul inconjurator nu avem cum sa le filtram, dar sunt si informatii carora le putem interzice accesul in universul nostru interior.

De ce am face asta? Am identificat 5 motive:

Emotiile negative dau dependenta.
1. Fiecare informatie, fie ca e o imagine, un sunet sau un mesaj, produce o emotie.  Multe din emisiunile care se difuzeaza la televizor, mai ales zona de stiri, genereaza emotii preponderent negative.  Am citit recent un articol in care se spune ca emotiile negative dau dependenta la fel ca si drogurile, astfel incat ajungem sa cautam in permanenta experiente care ne vor da emotiile negative de care avem atat de multa nevoie.  Unii dintre noi le gasesc la „Stirile de la ora 5”, altii in viata reala. Si ne miram de ce suntem atat de tristi.

2. Acum stii. Si cu ce te ajuta ca stii?
Primim milioane de informatii zilnic, prin intermediul celor 5 simturi ale noastre. Sunt informatii care ne ajuta si informatii care nu ne ajuta cu nimic, doar ne consuma energia si ne produc stres. Inainte de a permite unei informatii sa ajunga la tine, pune-ti cateva intrebari: „Cu ce ma ajuta daca stiu?”, „ Pot sa ajut pe altcineva cu informatia asta?”, „Pot influenta rezultatul?” etc…

Ce obtii daca iti incarci memoria cu informatii legate de alte persoane sau de anumite evenimente:  educatie, intelepciune, relaxare, liniste sufleteasca, abilitati noi, ce? Daca nu te ajuta, de ce sa iti pierzi timpul si energia? Poate ca ai avea mult mai mult de castigat daca pur si simplu ai dormi.

3. Pe tine cand ai de gand sa te asculti?
Pe masura ce ne pasa tot mai mult de ceea ce zic altii, ne indepartam tot mai mult de noi insine. Pe noi nu ne mai ascultam si nu ne mai bagam in seama.  Devenim confuzi si dependenti de sfaturile si de parerile celorlalti.  Si ne mai miram ca ceilalti ne ignora si ca nu suntem respectati. Si uite-asa, ne pierdem increderea in noi si devenim niste zombie care preiau informatia de aici, o transmit dincolo, fara sa o filtreze prin propria minte. Fara sa aiba curajul sa spuna „HEI! STAI PUTIN!! Eu am o alta parere!”.

Cand devii independent de opinia sau de sfaturile celorlalti si incepi sa iti asculti propriile ganduri si sa iti urmezi intuitia, vei vedea ca tu ai cele mai bune solutii la situatiile cu care te confrunti. Si asta iti va da incredere in propriile forte si te va face invincibil!

4. Problemele altora devin problemele tale.
Am doua bunici si un bunic. Cand imi sun bunicii, ma astept sa aflu cum stau cu sanatatea si ce li s-a mai intamplat. De obicei, aflam ceva scurt despre bolile lor si despre pisici si caini, apoi o gramada de vesti de prin sat: cine a mai murit, cine s-a mai casatorit, ce mai zice popa pe la biserica. In ultimii ani, aflu ce s-a mai intamplat pe la televizor. Atat de mult se implica in povestile auzite la stiri sau la diverse emisiuni ca se streseaza, li se face rau si iau pastile de inima. La ce ii ajuta? Eu zic ca le scurteaza viata.

5. De cand nu mai am televizor, am devenit genul de persoana cu care imi place sa stau de vorba. Am o gramada de idei noi, imi pun tot felul de intrebari. Raspunsurile sunt uneori idioate si ma bucur ca nu le-am spus nimanui, dar uneori sunt fascinante. E un fel de auto-coaching care ma ajuta sa gandesc , un fel de fitness pentru creier. Culmea e ca si celorlalti le face placere sa stea de vorba cu mine, ceea ce nu e rau deloc pentru un om a carui meserie de baza este statul de vorba.

Imi aduc aminte de bunica unei prietene foarte bune, care traieste singura intr-un sat uitat de lume, impreuna cu cateva gaini, si care refuza cu indarjire sa i se aduca un TV. La un moment dat, am intrebat-o: „Mama Marita, de ce nu lasi copiii sa iti aduca televizor, mai trece vremea, mai ales iarna, te mai uiti la un film.” Raspunsul ei a fost o lectie de intelepciune: „Am eu destule filme in cap, nu am nevoie de televizor.” Adevarul este ca nici un TV nu poate inlocui amintirile ei, planurile ei, gandurile ei. Vrea sa ramana ea, autentica, linistita, fericita cu gainile ei.

Se spune ca rezultatele noastre sunt create de actiuni si de comportamente care sunt generate la randul lor de emotii, care sunt consecintele gandurilor noastre.

Nu fac aici o pledoarie pentru viata fara televizor, insa, cu cat filtram mai mult informatia care ajunge la noi, cu atat ne pastram gandurile mai curate si mintea mai sanatoasa, iar rezultatele noastre se vor imbunatati.

Alina Bota

Cel mai important pilon in constructia brandului tau personal: valorile tale

Traim intr-o lume in care companii asemanatoare creeaza produse asemanatoare cu oameni care au educatie asemanatoare, fac joburi asemanatoare si duc vieti asemanatoare. Daca esti la fel ca ceilalti, vei intra intr-o competitie a preturilor. Pentru ca intr-o piata in care toata lumea este la fel,  il vei alege pe cel care iti este cel mai la indemana, sau pe cel care are pretul cel mai mic. Si crede-ma, in orice piata se va gasi intotdeauna cineva care sa vanda mai ieftin. Nu acolo e batalia ta, nu la pret, ci la ceea ce oferi tu in plus fata de ceilalti.

In spatele produselor si  servicilor tale trebuie sa stai tu si povestea ta. Oamenii vor cumpara de la tine doar daca se vor identifica cu tine. Tu trebuie sa le inspiri incredere si vei face asta daca valorile tale vor fi similare cu valorile lor. Si daca iti pasa. Stii zicala: \”nu-mi pasa cat de multe stii pana nu stiu cat de mult iti pasa\”. Cam asa si in afaceri. Nu-mi pasa ce produse sau servicii ai tu de vanzare, nu-mi pasa cat de frumos e magazinul tau, intai vreau sa stiu daca iti pasa de problemele mele si vrei sa imi dai o solutie, altfel voi crede ca vrei doar sa faci bani de pe spatele meu.

Dar sa ne intoarcem la valori. Care sunt valorile tale? Uita-te pe lista pe care o ai la inceputul articolului si gandeste-te foarte bine care sunt valorile care te reprezinta cel mai bine. Fa un top 3 sau un top 5.

Acum uita-te in trecutul tau. Valorile astea se reflecta in munca ta, in viata ta, in tot ceea ce ai facut tu pana acum? Cum? Constructia unui brand personal porneste de la reputatia pe care o ai deja. E cam greu sa imi spui acum ca valoarea ta numarul unu este sanatatea cand esti supraponderal, alcoolic si fumator inrait. Ok, inteleg ca asta vrei sa fie pe viitor, dar nu poti construi azi un brand personal pe ceea ce o sa faci maine. Constructia porneste de la ceea ce ai deja.

In momentul in care ai lista cu valori, in tot ce faci tu de acum incolo trebuie sa reflecte acele valori. Si in viata personala si in cea profesionala. Daca spui ca cea mai importanta valoare a ta este aceea de a-i ajuta pe altii ma astept sa vad asta in tot ceea ce faci tu. Cum faci asta? Ai un ONG, esti voluntar, esti asistenta medicala, esti profesor, cine esti? Daca o sa caut informatii despre tine pe google ce gasesc? In ce gasesc se reflecta aceasta valoare?

Sa spunem ca grija fata de ceilalti este o valoare pentru tine si tu ai o mica fabrica de mobila. Daca angajatii tai sunt oameni din satele din jur, carora tu le-ai dat o sansa, i-ai instruit sau poate le duci copiii in tabara, atunci traiesti cu adevarat aceasta valoare. Eu, client in cautare de mobila, care recunoaste valoarea ta si se identifica cu ea, prefer sa cumpar de la tine, chiar daca va trebui sa platesc mai mult decat la o fabrica ce produce in serie, dar nu imi transmite nimic. Mobila ta va sta in casa mea si va transmite mai departe mesajul tau, cu care eu ma identific puternic.  Asta este adevarata putere a valorilor!

Pentru mine, ca pentru multi tineri din generatia mea, cea mai importanta valoare este LIBERTATEA. Am trait aproape jumatate din viata in comunism, am suferit destul, nu mai vreau sa imi ia nimeni libertatea pe care au platit-o altii cu sangele lor. Aceasta valoare se reflecta in tot ceea ce am facut eu pana acum si se va reflecta in tot ceea ce voi face pe viitor.

Am lucrat 15 ani ca manager in asigurari de viata. Motivul a fost simplu: independenta financiara. Am fost mama singura si jobul meu mi-a oferit posibilitatea sa imi cresc copilul fara sa fiu dependenta de parintii mei sau de altcineva. Produsele pe care le vindeam le permiteau clientilor mei sa isi castige independenta financiara. Agentilor pe care ii recrutam le spuneam ca vor deveni independenti financiar cand vor avea un portofoliu. Libertate!

Ascult muzica rock. Nu pentru ca sunt satanista, ci pentru ca la Revolutie s-a difuzat la TVR concertul lui Pink Floyd de la Berlin. Toata emotia traita in zilele acelea s-a lipit de muzica celor de la Pink Floyd. E sunetul libertatii pentru mine.

Acum sunt antreprenor. M-am asociat cu Adrian pentru ca are aceeasi valoare pe primul loc. Organizam vacante pe mare. Pentru ca pe mare ma simt libera si vreau sa simta cat mai multi oameni asta. Sloganul firmei noastre este “Experimenteaza libertatea!”.

Fac cursuri de Personal  Branding din acelasi motiv. Simt ca D-zeu ne-a inzestrat pe fiecare dintre noi cu niste daruri, doar ca nu ne-a pus o lista cu ele la cap atunci cand ne-am nascut. Rolul nostru este sa ne dam seama care sunt aceste daruri si sa le folosim pentru a-i ajuta pe altii. Ca sa-i ajutam pe altii, trebuie sa iesim din anonimat. Atata timp cat nu vom face ceea ce suntem nascuti sa facem nu vom fi cu adevarat liberi.

In concluzie, sapa adanc si scoate la lumina care sunt valorile tale si pune-le in toate mesajele tale. Ele vor face diferenta. Vei atrage in jurul tau oameni cu valori similare pe care tu ii vei ajuta si care te vor ajuta la randul lor sa cresti.  Si nu te supara pe cei care nu vor cumpara niciodata de la tine sau nu vor ramane alaturi de tine pe termen lung. Pur si simplu au alte valori.

Alina

5 întrebari care te vor ajuta sa iti pui scara pe zidul potrivit

I se spune criza varstei mijlocii. Incepe usor, in preajma varstei de 40 de ani, de obicei cu o cura drastica de slabire. Incurajat de complimentele celor din jur, incepi sa ai tot mai mare grija de aspectul tau fizic: iti schimbi frizura, hainele, devii client fidel al saloanelor de infrumusetare. Evident ca incepi sa primesti tot mai multa atentie si te simti plin de energie. Apoi ai chef de aventura. Sa traiesti si tu, sa experimentezi lucruri noi, ca o viata ai! Spitalele de ortopedie sunt pline de astfel de aventurieri trecuti de prima tinerete:

Tu ce-ai patit?
M-am apucat de snowboard…Tu?
Mi-am cumparat motocicleta…
Brusc, vrei sa schimbi tot: job, casa, partener de viata, sa faci altceva pentru ca simti ca poti si pentru ca meriti! Ai muncit destul, e momentul sa te bucuri de viata pentru ca tocmai ai realizat cat e de scurta.

Urmatorul pas e cautarea sinelui pierdut.

“Ce caut eu?Ce caut eu in viata meeeaaa? De ce am venit sa-mi tulbur linisteaaa? ” vorba cantecului lui Chilian

E perioada cautarilor, a cursurilor de dezvoltare personala, te duci la doctori, la psihologi, la astrologi si lista poate sa continue. E o criza de identitate care te da peste cap, o perioada de confuzie amestecata cu tristete profunda si cu momente de revelatie si extaz. Vorba unei prietene: ”taman acum m-a apucat nebunia, cand parintii sunt bolnavi si copiii adolescenti.”

Mno, vorba ardeleanului, sezi bland ca nu esti beteag. Vreo cativa ani si ti-a trece!

Vestea buna e ca esti doar la jumatatea vietii si a carierei tale. Daca ai grija de tine, mai ai sanse sa mai traiesti inca pe atat, iar de muncit mai ai timp vreo 25 de ani. Daca vrei sa faci o schimbare, acum e momentul! Te poti folosi de energia asta si poti reconstrui totul. Poate ca la inceputul carierei te-au indrumat altii, ai facut ce ai putut sa faci mai bine la momentul respectiv. Poate ai avut succes, ai ajuns in top si ti-ai dat seama ca nu asta vrei de fapt. Ca parca nu asta era destinul tau. Daca te roade ceva pe dinauntru si ti-ai pierdut total motivatia pentru ceea ce faci, acum e momentul pentru schimbare. Profita de criza! Ai experienta, esti mult mai matur, e momentul ideal. Daca nu o faci acum, peste 10 ani e prea tarziu si nu mai ai aceeasi energie.

Ok, vrei schimbare, vrei sa faci altceva! Dar… ce??

Unii stiu de mici care e misiunea lor in lumea asta, dar sunt multi si cei care inca o mai cauta si dupa ce au iesit la pensie. Raspunsuri bune gasesti doar daca iti pui intrebarile potrivite.

Am descoperit recent cele 5 intrebari ale lui Gallup care te pot ajuta sa iti dai seama cine esti tu cu adevarat. Mie mi-au folosit, poate ti se vor parea si tie folositoare:

Dupa ce tanjesti? Care este dorinta aia ascunsa care nu iti da pace de ani de zile? Ce ti-ai dori sa faci si nu ai avut niciodata timp?
Ce inveti cel mai repede?
Ce activitate te face sa uiti de tine cu orele?
La ce te pricepi tu cel mai bine, mai bine decat majoritatea celor din jurul tau?
Ce iti da satisfactie cu adevarat?
Pot sa iti dau o lista lunga de persoane care si-au schimbat total cariera si viata dupa 40 de ani, ba chiar si dupa  50 de ani! Si eu fac parte din aceasta lista, stiu foarte bine ce inseamna sa o iei de la capat. Niciodata nu o sa spun ca e usor, dar merita tot sacrificiul. E ora 1 noaptea si eu scriu articol pe blog. Ai zice ca muncesc. Nu muncesc, ci fac una dintre activitatile dupa care am tanjit ani de zile, despre care invat cel mai repede, care ma face sa uit de mine ore intregi, la care cred ca ma pricep cel mai bine si care imi da satisfactii cu adevarat.

Criza varstei mijlocii e ca un ultim sut in fund din partea Universului care spune: “Du-te si implineste-ti visul! Pune-ti scara pe zidul potrivit!\”

Alina

P.S.:  Mi-ar placea sa stiu cum ti se par tie cele 5 intrebari ale lui Gallup si daca te-au ajutat sa obtii mai multa claritate. Lasa-mi un comment la articol sau scrie-mi un mail.