Aventurile lui Cosmo

Pe vremea mea, maica, exista Pentium II. Cu ecran alb-negru si fara internet. Era demult, pe vremea cand studentii din Timisoara faceau contrabanda cu benzina la sarbi si tot Complexul Studentesc era o bomba cu ceas, iti era frica sa iti aprinzi resoul sa iti faci cartofi prajiti ca sa nu sari cumva in aer.

Pe vremea aia, intr-o vara calduroasa, cand stateai si cu usa si cu geamul deschis ca sa ai aer conditionat si dormeai doar dupa ce faceai dus cu tricoul pe tine, l-am cunoscut pe Cosmo. Cosmo a devenit placerea mea vinovata, ne petreceam zile si nopti impreuna, spre disperarea tuturor prietenilor.

De la Cosmo am invatat ca viata e grea, ca azi castigi si esti pe val, maine te ataca un monstru sau pici ca prostul intr-o prapastie, cand te astepti mai putin. Si o iei de la capat, repeti nivelul pana iti inveti bine lectiile si, dupa ce te-ai chinuit ore intregi, singura satisfactie e ca ti se arata un nou nivel. Mai greu. Damn.

Ce te tine concentrat zile si nopti intr-un proces din care nu castigi aparent nimic, e doar consum de timp, energie si resurse? De ce te incapatanezi sa treci mereu la nivelul superior, unde te lansezi in necunoscut si stii clar ca o sa fie si mai greu ca nivelul anterior? Ce te face sa uiti sa mananci, sa bei, sa uiti de lumea din jur? Exact, provocarea.

Asta m-a invatat pe mine Cosmo. Ca fiecare nivel e cu provocarile lui si ca, pe masura ce abilitatile tale se dezvolta, treci la alt nivel, unde e ai nevoie de alte abilitati, pentru ca va fi si mai greu de trecut. Si m-a invatat ca multi renunta la un moment dat la joc si ca sunt cativa care incep sa joace jocuri mult mai complexe, de strategie si ca la un moment dat se dezvolta atat de tare, ca vorbesc alta limba. Joaca in alta liga.

Cand ma uit la ce se joaca fiica-mea, care e gamerita talentata, ai senzatia ca esti actor intr-un film. Insa cu ce ai invatat jucand Cosmo, nu te descurci sa castigi nivelele jocurilor din ziua de azi, care devin tot mai complexe.

Acum 3 ani, de ziua mea, fiica-mea mi-a desenat o eroina dintr-un joc, cu o centura cu arme de toate felurile si mi-a scris pe ea: “Time to LevelUp!”. E nasa proiectului, impreuna cu fostul meu coleg, Florian Csazar de la Aegon, care venise cu aceeasi idee de nume.

Ideea noului logo/concept, vine de la Alexandru Verdes, designerul Adcentric.net. Nu i-am spus lui Alex nici ca sunt fan Cosmo, nici ca fiica-mea e gamerita, nimic. Am spus ca vreau altceva. Cand am vazut logo era sa fac comotie cerebrala. Asta inseamna sa ai talent in design si sa legi printr-un logo 2 generatii: generatia Cosmo si generatia Minecraft.

Ambele generatii inteleg ca, pentru a trece la nivelul urmator, ai nevoie de alte abilitati. Si ca nu e cale de intors, odata ce ai ajuns la un nivel, iar cele mai cool jocuri sunt cele in care joci in echipa si poti comunica cu altii. Si ambele generatii stiu ca fara pasiune, n-ai cum sa ramai in joc, nici daca te plateste cineva.

Cine mai zice acum ca timpul petrecut acum 20 de ani jucand Cosmo a fost timp pierdut?

Alina Bota

Alina Bota

344 views

46

Return to Browse