Antreprenoriatul – un roller coaster emotional

Am vazut zilele trecute un filmulet pe facebook cu un taur care se lupta cu o capra. Si capra castiga teren, desi era evident ca nu avea forta necesara sa o faca. Insa avea nebunia sa intre in lupta si sa nu renunte. E nebunia pe care o are catelul meu, un Yorkie zapacit de nici 2 kg, care reuseste sa dezarmeze cu tupeul lui ciobanescul parintilor mei, care e spaima satului. Ciobanescul l-ar putea inghiti ca pe o sarmala, insa ii place tupeul lui si increderea cu care se duce in cusca lui, asa ca il respecta si il accepta ca partener. Oricum asta micu’ se crede lup de cand era mai mic decat telecomanda, asa ca este o dovada clara ca nu marimea conteaza, ci taria de caracter.

In munca mea intalnesc foarte multi antreprenori aspiranti sau antreprenori aflati la inceput de drum. Antreprenoriatul este o aventura extraordinara si ii admir foarte mult pe cei care au curajul sa se avante in aceasta aventura, mai ales in Romania, unde nu avem o cultura antreprenoriala. Pana si statistica spune ca suntem o tara de angajati, tocmai am mai gasit un domeniul in care ne situam la coada Europei.

Ii admir pe cei care au curajul sa se avante in valurile tulburi ale antreprenoriatului pentru ca am simtit si eu pe propria mea piele cat e de greu. Se spune ca antreprenorii sunt acele persoane care isi sacrifica cativa ani din viata traind asa cum majoritatea oamenilor nu vor sa traiasca, ca apoi sa traiasca restul vietii asa cum majoritatea nu isi permite sa traiasca.

Din cate mi-am dat seama, drumul spre succesul in antreprenoriat este pavat cu emotii puternice, cu tot felul de trairi, iar cei care reusesc sunt cei care au puterea sa treaca peste ele si sa foloseasca tot tumultul asta de trairi in folosul lor. Daca ar fi sa fac un grafic al emotiilor antreprenoriatului asa cum l-am experimentat eu pe propria piele si din ce am simtit ascultand impresiile clientilor mei, el ar arata cam asa:

1.Nemultumirea este in general, sentimentul care te face sa te indrepti inspre antreprenoriat: vrei altceva, esti satul de viata pe care ai dus-o pana acum, simti ca poti mai mult, simti ca viata trece pe langa tine etc..

In general, de la aparitia sentimentului de nemultumire pana la a trece la actiune trece ceva timp, uneori ani de zile. Nu este simplu sa renuntam la zona de confort, asa ca incercam sa punem „plasturi” pe sentimentele de nemultumire, mai luam un proiect nou, ne mai cumparam o “jucarie noua, poate schimbam jobul, plecam intr-o vacanta, cautam senzatia de implinire in alte parti.

Daca nemultumirea persista perioade indelungate si mintea iti zboara mereu in alta directie, da-ti voie sa visezi macar. Joaca-te, fa-ti planuri, citeste, vezi unde te duce. Poate fi o stare de moment, poate e ceva mai mult. Daca creste pe masura ce ii dai energie, inseamna ca e ceva acolo. Nu te grabi, acorda-ti timp.

Antreprenoriatul e un stil de viata si nu e usor. Nu te lua dupa legendele care iti spun ca poti dormi cat vrei si poti face ce vrei. Nu-i chiar asa, primii ani sunt de munca grea si foarte mult stress, asa ca nu vrei sa treci prin asta dintr-un moft.

2.Confuzia este urmatoarea etapa in care intra majoritatea viitorilor antreprenori. Uneori se lasa o ceata atat de profunda, incat nu mai intelegi ce se intampla cu tine: „Now, what?”, „In spate e clar ca nu mai vreau, dar incotro?”, „Ce altceva as putea sa fac?”,„Nu, asta deja exista, n-are sens!”, „Dar totusi… eu as putea sa fac asta mai bine.”, „ Nu, poate ar trebui sa fac altceva, dar ce??”.

Marea greseala pe care o fac unii antreprenori este sa porneasca afaceri doar pentru bani. Sau sa se bage in domenii care nu le sunt familiare. E cea mai scurta cale spre esec. Banii nu sunt suficienti ca sa te simti implinit, asa ca daca pornesti o afacere DOAR pentru bani, pregateste-te ca peste ceva timp sa o iei de la capat.

Culmea e ca, daca la un job mai poti ascunde faptul ca nu-ti place si nu il faci cu pasiune si salariul tot vine,  in antreprenoriat se vede foarte repede in contul din banca faptul ca nu iti place ce faci. Antreprenoriat fara pasiunea celui care a creat afacerea nu prea exista. Moare mai devreme sau mai tarziu, te simt clientii, iar angajati mai pasionati ca tine n-o sa gasesti niciodata. Se fasaie treaba repede.

3.Neincrederea ca poti sa faci si altceva, ca TU ai ceva de spus, ca cineva ar cumpara ceva de la TINE. Te uiti in jur si te vezi un Yorkie de 2 kg intr-o lume de ciobanesti. Nu-ti prea vine sa intri in raza lor de actiune…

Cel mai des aud „Cine ar veni la mine cand sunt altii de peste X ani pe piata, cu brand, cu bani etc..?”. Ar veni multi la tine daca ar stii ca existi, daca ai avea solutii la problemele lor, daca ti-ar simti pasiunea, daca ar simti ca iti pasa de ei etc..Cand o sa intelegi ca esti unic, nu iti va mai pasa deloc de competitie. Concentreaza-te tu pe clientii tai, fa-i fericiti si nu-ti mai pierde energia uitandu-te la vecini peste gard.

4.Motivatia de a trece la actiune apare atunci cand nemultumirea este mai mare decat neincrederea. Abia cand ai acumulat destul de multe frustrari incat nu mai poti sa rezisti, treci la actiune.

Daca te intrebi de ce nu ai trecut inca la actiune, asta e raspunsul: nu te doare destul. Cand te dor dintii de iti crapa capul te duci la dentist, pana cand poti sa mai faci sa-ti treaca cu o gura-doua de tuica, nu te duci. Cam asta e cu trecerea la actiune in orice domeniu al vietii. NIMENI pe  lumea asta nu te poate motiva, motivatia vine din tine, iar daca nu vine, inseamna ca esti bine, doar te smiorcai din lipsa de atentie.

5.Frica „Aulaleu ce-am avut in cap? Ce ma fac? Cum sa descurc? Din ce imi platesc facturile?”. E ok, e normal sa fie asa cand iesi din zona de confort. E ca si cum te-ai lansa in primul zbor din cuibul care iti oferea siguranta si te intrebi „Oare eu am aripi? Oare stiu sa le folosesc?”. Relax, ai! Altfel nu te-ai fi aventurat. Cei care nu au aripi nu se nasc in copaci!

6.Indoiala  „Poate ca nu e pentru mine. Poate ca ar trebui sa ma intorc la job”. Cred ca majoritatea am trecut pe „strada” asta. Succesul nu apare peste noapte si cand ramai fara resurse primul impuls este sa renunti, sa te intorci in zona de confort. Aici mor majoritatea start-up-urilor. Cand ramai fara resurse si nu iti gasesti in tine energia sa mai incerci inca o data si inca o data. Uneori succesul vine dupa ani de munca constanta, insa daca renunti usor, inseamna ca antreprenoriatul nu e pentru tine. Sau ca afacerea pe care ai deschis-o nu este nascuta din pasiune. Cand faci ceva din pasiune, faci pe dracu-n patru sa rezisti, te imprumuti, rabzi de foame si te adancesti si mai mult in munca pana iti iese. Pana gasesti mixul ala de produs/piata care iti va aduce bani sa mergi mai departe.

Am vrut sa renunt de sute de ori pana acum, au fost zile in care am vrut sa renunt de zeci de ori, mi-am trimis CV-uri ca sa ma angajez din nou si apoi mi-a fost jena de slabiciunea mea. La un moment dat, am luat o decizie: nu mai caut altceva, ma apuc de scris, ma apuc de citit, o sa imi investesc toata energia in pasiunea mea, fara sa ma mai uit in jur. O sa lucrez zi si noapte, gratis, pe barter, cu bani putini, nu conteaza. M-am  aglomerat atat de tare, incat nu mai aveam timp de ganduri negre, mintea mea era conectata sa gaseasca solutii pentru clientii mei. Fiecare client era o  sansa de a ajuta pe cineva si de a-mi imbunatati produsele. Invatam din practica, iar oportunitatile vin daca lumea te cunoaste, nu daca stai in casa paralizat de frica, trimitand CV-uri. Si au venit si oportunitatile, si clientii, si banii si, mai ales…satisfactiile.

Am ajuns la concluzia ca, abia cand ajungi la fundul sacului incepi sa dai tot din tine. Pana atunci, ai plasa de siguranta, e ok, o mai poti lalai. De aceea nu sunt de acord sa renunti si sa te intorci la job cand ai ramas fara resurse. Atunci esti cel mai aproape de succes! Daca esti pe drumul cel bun, vor aparea oportunitatile de care ai nevoie sa iesi la lumina.

7.YEEEEEEEEEESSSSSSS! Cam asa se traduce satisfactia pe care o ai atunci cand ai inceput sa ai clienti. Bucuria e atat de mare, incat nu se poate compara decat eventual cu nasterea unui copil. Dupa ce iti vezi copilul sanatos uiti de toate durerile nasterii si de toate problemele din timpul sarcinii, indiferent cat de grea a fost.

Cand faci ceea ce iti place, oamenii iti multumesc pentru ceea ce faci pentru ei si te incurajeaza sa mergi mai departe, prinzi aripi, ai incredere in tine, privesti lumea cu alti ochi. POTI! Tu, ala, Yorkie, ti-ai castigat respectul. Ai devenit partener cu ciobanestii de temut!

Am avut cariera frumoasa pana am devenit antreprenor, am facut ce mi-a placut, am un perete plin cu diplome si trofee, am castigat bani frumosi, era tot munca mea, dar nu se compara cu satisfactia pe care o ai atunci cand esti liber sa faci doar ceea ce stii tu sa faci cel mai bine.  Cand cineva vine la tine si iti spune „Femeie, tu ai un dar de a ajunge la esenta si de scoate tot ce-i mai bun din mine. Mie mi-ai schimbat viata in bine. Multumesc! ”, uiti de toate stresurile si greutatile prin care ai trecut, te pui in fund si tragi un plas pe cinste de bucurie si apoi te apuci din nou de treaba cu si mai multa forta.

Antreprenoriatul este un roller coaster al emotiilor cu care te obisnuiesti repede si fara de care n-o sa mai poti trai:  azi esti sus, maine o iei la vale ca  sa ai de unde te ridica din nou, cu si mai multa forta.

Asa ca, daca esti pregatit pentru o viata plina de aventura, inseamna ca locul tau este in antreprenoriat! Enjoy the ride!

Alina

1,008 views

15

Return to Browse