Afacerile solide pornesc de la emotii, nu de la idei

Statistica spune ca doar  1 din 10 startup-uri supravietuieste, restul raman fara resurse si se pierd pe drum. De multe ori, sunt idei de afaceri care ti se par extraordinare si te gandesti „cum naiba de au disparut?”, insa nu ai de unde sa stii ce a fost subred in toata povestea.

Cred cu tarie ca, daca o afacere nu supravietuieste, veriga slaba nu e numai in afacere, in planul de business, in produsele si serviciile ei, ci mult mai la baza, ascuns adanc in personalitatile celor care stau in spatele afacerii.

John Maxwell spunea ca o afacere nu are cum sa depaseasca nivelul la care se afla liderul ei. Cam asta e povestea, totul porneste de la o persoana, care a avut o idee, care a facut un plan si ale carei actiuni a generat un business. Numai ca, inainte de idee, mai exista ceva. Exista credinte, care au la baza lor niste emotii.

Practic, orice producem noi ca si rezultat porneste de la emotiile noastre. Da, asta nu se preda la MBA, desi mi se pare cel mai important lucru in constructia unei afaceri, este practic esenta. Daca acolo, in interiorul nostru, lucrurile sunt asezate bine si exista claritate, rezultatele noastre vor arata asta, vom costrui solid si durabil. Cand in interiorul nostru nu e senin, afara vom avea furtuna ce va genera haos in tot ceea ce facem, inclusiv in business-ul nostru. De aceea se spune ca, asa cum ti-e sufletul, ti-e si business-ul.

Din experienta mea de antreprenor si dupa tot ceea ce am invatat impreuna clientii mei facand business coaching si personal branding,  pot sa spun ca eu cred ca ceea ce face diferenta in antreprenoriat este scopul pentru care ai devenit antreprenor.

Unii oameni devin antreprenori ca sa faca bani, altii ca sa isi indeplineasca misiunea.

Nu vreau sa vorbesc acum despre cei care au pornit un business doar pentru bani, am intalnit cativa in coaching, sunt cei care construiesc si vand sau inchid afacerile dupa ceva vreme, nu le simt ca facand parte din ei, sunt intr-o continua cautare de altceva. Repeta ciclul la nesfarsit, desi unii dintre ei fac si bani pe parcurs. Pana la urma se linistesc si ei si construiesc ceva “pe sufletul lor”.

Antreprenoriatul insa, poate fi una dintre metodele prin care unii isi indeplinesc misiunea, desi nu este singura metoda. Poti sa faci asta si din perspectiva de angajat. Ideea este ca succesul vine atunci cand iti pui in valoare abilitatile si talentul si nu te concentrezi doar pe bani.

Cand stii care este mixul acela de abilitati, talent si valori care te face unic pe lumea asta, dispar blocajele, nu te mai intimideaza concurenta, iar banii nu mai sunt pe primul loc. Banii vin oricum, insa sunt o resursa, ca un combustibil de care ai nevoie sa mergi mai departe. Cand esti pe drumul cel bun, vei atrage alaturi de tine oamenii potriviti, oportunitatile si resursele de care ai nevoie ca sa mergi mai departe. Ai senzatia ca totul devine usor, ca “se intampla”. Asta pentru ca obiectivul tau nu sunt banii, ci ceva mult mai presus de atat. De aici porneste totul, de la a gasi care este acel lucru mai presus de bani care te implineste pe tine personal.

Am cunoscut in branding zeci de „povesti personale”, care acum se afla in diferite stadii de dezvoltare. Sunt ca vulturii care ies din ou dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de incubare, stau o vreme in cuib pana prind curaj si apoi zboara singuri fara teama ca ar putea cadea vreodata. Doar sunt vulturi! Ii admir foarte mult, sunt foarte diferiti ca personalitate si domeniile lor sunt extrem de diverse, dar ii leaga ceva pe toti. E dorinta de a scoate la lumina acel “ceva” ce ii macina pe interior de ani de zile si la care nici macar nu aveau curajul sa se uite, de teama ca nu vor sti ce sa faca cu acel “ceva”, ca vor pierde totul urmarind himere.

Pentru a ajunge la acel “ceva” insa, e munca multa. Multi dintre clientii mei spun ca se simt confuzi, sunt atat de multe ganduri, idei, emotii, incat simt nevoia de cineva care sa ii ajute in tot procesul acesta de descoperire. Eu simt ca si cum as cauta o anume floare, care nici nu stiu cum trebuie sa arate macar, intr-un camp imens de flori si buruieni de toate felurile. Si ma bazez pe instinct, pe experienta si pe metoda care nu a dat niciodata gres. Si cosesc, si cosesc si pana la urma, cand ma gandesc ca sigur n-o gasesc sau poate ca am taiat-o din greseala, parca totul se lumineaza si o vedem atat de clar, incat e un moment pur si simplu magic. Atunci gasim emotia de la care porneste totul.

“WOOOWWW!!! ASTA ERA!!!ASTA SUNT EU!!!ASTA SIMT CA TREBUIE SA FAC!!”

E primul si cel mai greu pas spre antreprenoriat. Cum faci ceea ce simti ca trebuie sa faci, e deja alta poveste, e momentul in care se nasc ideile. Cand pornesti asa, de la TINE, de la pasiuni, de la abilitati, de la valorile tale, de la ceea ce ai tu de facut pe lumea asta ca sa fii fericit, dar sa faci si bine celor din jurul tau, sansele sa fii acel 1 din 10 sunt foarte mari. Pentru ca tu, nu vei renunta. Pentru ca tu, cand se apropie prapastia si ramai fara resurse, vei merge mai departe, te vei arunca in gol, convins ca esti vultur. Tu, nu te vei intoarce niciodata inapoi, pentru ca ai o misiune. Stii ca sunt oameni care au nevoie de tine si nu poti renunta. Pur si simplu nu poti.

Misiunea mea este sa scot la lumina potentialul latent din oameni, sa le dau curaj, incredere si instrumentele de care au nevoie ca sa straluceasca. Am gasit-o greu, dar o simt din tot sufletul. Metoda prin care fac eu asta se numeste „Personal Branding”, e un proces in 10 pasi, prin care descoperim”lumea ta” si apoi o scoatem la lumina si-i dam viata proprie. Dupa ce decoperim acel “ceva”, gasim calea cea mai scurta de a ajunge la cei care au nevoie de “ceva-ul” nostru si, implicit, la banii de care avem nevoie sa continuam. Eu, eu ma mai pot opri acum, simt ca am o responsabilitate. Ma simt o rotita dintr-un mecanism, mi-am gasit locul si ma invart fericita.

Cu fiecare poveste scoasa la lumina sunt tot mai sigura de drumul meu. Privesc totul altfel, cu curiozitate, vad doar partea frumoasa a fiecarui om pe care il intalnesc si ma gandesc la comoara care zace in el si pe care abia astept sa o descoperim impreuna. In lumea mea nu exista invidie, rautate, concurenta, pentru ca suntem unici, fiecare dintre noi avem locul nostru in mecanismul asta imens. Eu si cu tine putem avea aceleasi produse, doar ca fiecare dintre noi are alte valori, e un alt mix de personalitate, educatie, experienta de viata si atragem oameni diferiti, in cautare de experiente diferite.

In lumea mea exista talent, exista viitor, exista speranta. Peste cativa ani voi face si eu propriile mele statistici. Va garantez ca raportul nu va mai fi 1 la 10.

Alina Bota

 

Interviu cu Ioana Spataru – O poveste despre ingeri, flori, ashram si vindecare spirituala

Tocmai am iesit de la primul meu workshop de Terapie cu Ingeri. Da, ati auzit bine, mi-a placut atat de mult, incat abia il astept pe urmatorul. Mi-a dat o pace si o liniste sufleteasca pe care n-am mai intalnit-o de mult timp. Nu mi-am imaginat vreodata ca voi spune asta, dar viata te surprinde, iar unii oameni pe care ii intalnesti in viata sunt atat de frumosi, incat daca nu ai inima si mintea deschisa ca sa-i primesti, nu te poti bucura de experienta.

O sa va spun povestea unei femei de o gingasie aparte. Se numeste Ioana Spataru, dar eu ii spun Ioana Ingeras, pentru ca e atat de blanda si de calda, incat nici nu te surprinde cand iti spune ca se ocupa de vindecare spirituala.

Dar cum ajungi sa faci asta in Romania? De unde si-a dat seama Ioana ca asta e chemarea ei? Cine te indruma spre astfel de activitati? Cum supravietuiesti facand asta? Sunt intrebari la care Ioana mi-a raspuns cu rabdare, intr-o seara rece de aprilie, la finalul cursului nostru de Personal Branding.

Ioana, se spune ca trebuie sa fii inainte sa devii. Majoritatea celor care si-au schimbat total directia in viata au facut-o in cautarea unor raspunsuri. Pe tine ce te-a facut sa pornesti in cautare?
Am simtit tot timpul ca am de facut ceva special si diferit, dar multa vreme nu am stiut ce. Am terminat Facultatea de Administratie si Afaceri, am avut diverse joburi de-a lungul vietii, dar mi-a fost clar ca am altceva de facut. Toate aceste joburi au avut insa un rol foarte important in viata mea. In primul rand, ca banii castigati aici mi-au finantat cautatile, apoi am invatat multe lucruri despre oameni, despre reactiile lor, despre emotiile lor, si cel mai important, am invatat multe despre mine, aici mi-am dat o parte din examenele mele spirituale. Imi amintesc cum ieseam dintr-un proces initiatic in care invatam lucruri intelepte, apoi ajungeam la job si, cand sosea momentul sa aplic, treceam prin fel si fel de stari. Am simtit pe pielea mea ca evolutia spirituala autentica se intampla printre oameni in relatii, nicidecum in carti sau pesteri. Sigur, cartile sunt parte din proces, pestera este o alta cale, insa printre oameni este cu adevarat masurabil.
Ce locuri de munca ai avut?
Foarte diferite, ca dovada ca nu aveam o directie in cariera, nu ma regaseam in nici un domeniu, nu era despre mine! Am fost manager salon de infrumusetare, manager de sala de jocuri, am fost cosmeticiana, am lucrat in domeniul consumabilelor medicale, domenii foarte diferite.
Spuneai ca locurile de munca iti finantau cautarile. Ce te-a facut sa pornesti in cautare?
Eram intr-o relatie in care credeam ca vreau sa fiu, pe punctul de a-mi construi o viata pe care credeam ca mi-o doresc, dar pur si simplu nu ma mai regaseam in nici un context din viata mea, nici in viata pe care mi-o construisem, nici in planurile de viitor. Pur si simplu nu imi mai placea nimic, eram foarte aproape de depresie. O prietena foarte draga a fost alaturi de mine in tot acest proces si intr-o zi m-a invitat la o intalnire de grup in care se vorbea despre abundenta. Aici a inceput procesul meu constient de schimbare, pentru ca am accesat abundenta la nivel spiritual, intrand in contact cu acei facilitatori potriviti pentru mine care mi-au deschis apetitul pentru dezvoltare personala.
Mi-ai povestit despre o calatorie care ti-a marcat destinul.
Da, ce mi-a deschis mie calea a fost o vizita la mormantul Parintelui Arsenie Boca la Prislop. M-am rugat sa imi arate care este misiunea mea. Plecasem cu o prietena si cu viitorul ei sot in aceasta calatorie si, desi am pornit la drum foarte vesela, pe la jumatatea drumului mi s-a facut rau. Am simtit ca are legatura cu vizita si intentia pe care mi-am pus-o pentru aceasta calatorie, asa ca m-am intins pe bancheta din spate si ascultam la casti una dintre mantrele mele preferate in sanscrita. Imi doream doar sa ma linistesc, insa am intrat intr-o meditatie foarte profunda, in timpul careia imi tot aparea un chip blond care se apropia si se indeparta de mine. Cand m-am ridicat, am intrebat-o pe prietena mea cum arata Arhanghelul Mihail. Cred ca va imaginati cum s-a uitat la mine prietenul ei, un avocat respectabil 🙂
Exact asa cum te-am privit eu cand mi-ai spus cu ce te ocupi. Stiai de Terapia cu Ingeri atunci?
Stiam doar ca Ingerii exista, iar la vreo saptamana dupa vizita la Prislop, am ajuns la prima grupa de initiere in Terapia cu Ingeri a Ritei Muresan.
In ce consta initierea?
Initierea se face din om in om, ea a primit aceasta initiere prin Doreen Virtue. In prima parte am accesat acele tehnici de vindecare cu ajutorul Ingerilor si al Arhanghelilor, iar in cea de-a doua parte am primit initierea in citirile angelice. Partea de citiri angelice s-a facut exact de ziua mea de nastere, desi programul initial arata diferit.
Inca un semn…
Da,motiv pentru care, imediat dupa terminarea cursului am inceput sa fac citiri angelice.
Mi-ai spus ca ai inceput sa faci citiri angelice in paralel cu jobul tau. Cat timp ai facut asta?
Timp de un an am facut asta, iar dupa aproximativ 6 luni am integrat si remediile florale Bach in activitatea mea.
Stai ca m-ai pierdut, aici cum ai ajuns?
Dupa ce am aflat si am inteles ca orice afectiune fizica este un semnal de alarma pe care corpul nostru il emite, ca un efect al actiunilor noastre si ca singura modalitate sanatoasa este sa rezolvi cauza, care se regaseste la nivel emotional, am eliminat orice medicament din viata mea. In aceasta perioada am ajuns la o doamna doctor care cunostea diverse terapii complementare. Dupa o consultatie, mi-a recomandat apa de stanca (rock water) de la Bach, spunand ca am nevoie sa devin mai flexibila, sa ma bucur de realizarile mele. Le-am studiat, pentru ca era important sa ma asigur ca nu sunt pe baza de substanta, am observat rezultatele, si ulterior am mers la cursul celei care a adus acest concept in Romania, pentru a ma pregati in acest sens.
In branding se spune ca expert este cel care initial asculta de ceea spun expertii in domeniul lui de interes, apoi isi dezvolta propria voce, propriile produse. Tu ai inceput deja sa imbini cele doua terapii.
Da, la baza a tot ceea ce fac este Terapia cu Ingeri, insa pe aceasta fundatie am adaugat remediile florale si toate acele tehnici si practici care au facut sens pentru mine si pe care le-am considerat potrivite.
Cum functioneaza remediile florale Bach?
Fiecare dintre noi, cand incepem un proces profund de vindecare, scoatem la suprafata o multitudine de emotii, toate acele emotii pe care le-am reprimat de-a lungul timpului. Si lucrurile se intampla dinspre interior catre exterior. Unii dintre noi ne putem simti coplesiti de aceste emotii, iar remediile florale ne ajuta sa le gestionam. Ele functioneaza exact invers, pe sistemul foitelor de ceapa, de la exterior catre interior, ceea ce inseamna ca ne usureaza procesul, practic ne ridica vibratia pe opusul emotiei respective.
Povestea ta devine spectaculoasa pentru ca esti printre putinele romance care au trait intr-un ashram. Pe mine ma fascineaza ideea de cand am citit „Mananca, roaga-te, iubeste” a lui Elisabeth Gilbert, dar nu am avut curaj sa visez ca as putea face vreodata acest pas. Cum ai ajuns sa traiesti o luna intr-un ashram in Trinidad Tobago?
Povestea incepe in noaptea de Revelion 2014-2015, cand am simtit ca vreau un alt tip de trecere catre anul urmator. Am aflat de la un prieten despre o transmisie live pe internet a unui maestru iluminat din Trinidad Tobago care va dura toata noaptea de Revelion. Atunci l-am cunoscut pe Sri Vasudeva.
L-ai intalnit si fata in fata?
Da, primul meu retreat a fost in Olanda si a durat 5 zile, apoi am plecat o luna in Trinidad Tobago.
Cum e viata intr-un ashram?
Intensa 🙂 Te trezesti dimineata la 4 si pana seara tarziu esti prins cu tot felul de activitati: yoga, meditatie, cantece in sanscrita si munca in folosul comunitatii. Fiecare activitate este o practica spirituala si are rolul ei, inclusiv munca fizica, te scoate din mental. Este solicitant, insa vine la pachet cu foarte multa gratie.
Mi-ai spus ca in ashram ai mai primit o initiere.
Da, am cunoscut o femeie din Canada, prin care am primit initierea in Sphere, o alta tehnica de vindecare spirituala in care se lucreaza cu Maestri Inaltati si care linisteste profund sistemul nervos, psihicul si echilibreaza emisferele cerebrale. Sphere reprezinta Energia Vindecatoare a Pacii Sacre. Din cate stiu eu, in acest moment suntem 3 initiati in Romania.
Cand te-ai intors din Trinidad?
In 2 februarie anul acesta si in data de 3 februarie am fost anuntata ca postul meu se desfiinteaza.
Inca un semn…
Da, era urmatorul pas pe care eu nu aveam curajul sa il fac, asa ca lucrurile s-au asezat de la sine. Acesta a fost momentul in care am inteles ca a sosit vremea sa ma asum total.
Ce faci acum?
Acum fac totul cu bucurie, este cea mai mare realizare a mea. Lucrez mult, poate chiar mai mult decat atunci cand aveam job, insa ma simt in vacanta. Lunar, tin cate un workshop pe diferite teme, ultimele doua au fost “Taierea cordoanelor energetice cu fostii parteneri” si „Prosperitate si Abundenta”. Apoi, 3 zile pe saptamana, am sesiuni particulare de terapie. Si in celelalte 2 zile din saptamana lucrez la un proiect surpriza, tot din categoria dezvoltare personala, de care imi este atat de drag, incat ma transpun intr-un copil cand incep sa vorbesc despre asta 🙂
Mai sunt implicata si in alte cateva proiecte, in unele dintre ele sunt in contributie, iar altele contribuie la propria mea dezvoltare,  insa toate fac parte din aceasta nisa. Si in rest, ma bucur, ma bucur si iar ma bucur. Iar atunci cand chiar nu mai am timp de nimic, ma bucur ca sunt ocupata facand ceea ce imi place J

Ioana, bucuria asta o transmiti mai departe, simt asta din momentul in care noi am inceput procesele noastre, sunt unul dintre oamenii care beneficiaza de darurile tale. Unde te pot gasi cei care simt ca au nevoie de tine?
In acest moment am o pagina de Facebook pe care ii invit sa o acceseze, incepand cu luna Iunie voi pune acolo lunar cate o citire angelica pentru fiecare zodie in parte si voi posta toate evenimentele pe care le organizez periodic.
Alina

Te mai lalai mult?

Mi-a spus cineva ieri: \”Ma tenteaza de ceva vreme sa vin sa vorbesc cu tine, dar parca ceva ma tine in loc\”.

Stii ce te tine in loc? Propria ta minte, care vede in Personal Branding un semn imens pe care scrie “SCHIMBARE!!!”. Asa ca, face zid de protectie in jurul tau, nu te lasa sa iesi din zona de confort si incepi sa o lalai: ”N-am timp acum de asta, sunt foarte obosit si oricum n-am cu cine sa las copilul, vine bunica prietenei mele din Zanzibar, catelul vecinilor e racit si pana la urma, ce naiba imi trebuie mie brand personal, ca sunt perfectly fine oricum si fara”.

Daca iti gasesti scuze la ce iti spune intuitia, te felicit ca esti inteligent si rational. Asta nu o sa te ajute foarte tare sa pornesti din loc si sa iei viteza, dar e bine ca esti dotat cu frana. Buna si aia sa nu ne lovim de copaci. Numai ca, pentru a folosi frana, intai trebuie sa ai nebunia aia care iti da curajul sa pornesti motorul si sa apesi pe acceleratie.

La workshop-urile mele sau la cursurile 1 la 1 au participat pana acum 3 categorii de oameni:

Cei care vor altceva, dar nu stiu inca ce
Sunt cei care sunt de ceva vreme intr-o stare de nemultumire, parca nu se mai regasesc in ceea ce fac si sunt demotivati si obositi. E o stare foarte periculoasa pentru psihic, incepi sa iti perzi increderea in tine, ai senzatia ca trece viata pe langa tine, ca tu nu esti bun la nimic, nu ai nici un talent si te tot afunzi pana ajungi la stari de depresie sau tot felul de somatizari.

Si au, ma doare, sunt nefericit. Iei ca mine pastile de durere de cap ca sa treaca mai usor criza de fiere, in loc sa renunti la castraveti. Logic, nu?

Cei care au inceput sa exploreze diverse domenii, au facut tot felul de cursuri, dar inca nu si-au definitivat expertiza.
Sunt cei care au devenit dependenti de dezvoltare personala, cum apare un alt curs care lor li se pare interesant, cum se inscriu, sperand ca acolo isi vor gasi solutiile. In realitate, nu fac decat sa devina din ce in ce mai confuzi si sa isi cheltuie banii aiurea pe certificari pe care nu le vor folosi poate, niciodata.

E tipic celor care vor ceva pe cont propriu si, in loc sa isi exploreze intai zona de interes si abilitati, investesc in specializari ca poate-poate le place ceva.

Marea lor problema este ca isi imprastie energia in toate directiile si nu mai pot sa se adune, sa aleaga un domeniu si sa faca ceva, concret, din care sa faca bani.

Cei care stiu clar ce vor, dar nu au ajuns inca sa faca bani din expertiza lor.
Motivele sunt diverse, unii nu stiu cum sa se promoveze, altii nu au resurse, altii sunt…timizi. Da, pare ciudat, dar nu e deloc rar acest fenomen. Intalnesc des diversi specialisti care nu se simt deloc confortabil sa iasa in fata. Nu-i de mirare ca nu fac bani, pentru ca, pentru a face bani, trebuie sa ai un plan concret, produse pe taraba si sa fii cunoscut.

Toate cele 3 categorii au aceeasi problema: le este teama sa iasa din zona de confort, sunt la marginea ei, dar sunt in blocaj. Sunt blocaje generate de frici, de lipsa de incredere in propriile forte si sunt greu de depasit de unul singur.

E ca atunci cand te doare maseaua si te rogi sa-ti treaca, iei tuica in gura si faci matanii, te chinui zile intregi, desi stii ca singura solutie e sa te duci la stomatolog sa te ajute. Asta pana cand te doare atat de tare, incat nu mai poti sa rezisti si te mobilizezi!

Cand esti in blocaj, inseamna ca nu te doare suficient de tare incat sa te mobilizezi. Si atunci, te tot invarti in jurul cozii si o lalai pana iti ajunge cutitul la os.

Nimeni nu te obliga sa te schimbi daca nu vrei, dar macar stii care iti sunt optiunile. Ce faci cu ce stii, e deja o alta poveste. Din experienta proprie cu clientii, dupa workshop unii incep o noua perioada de lalaiala, altii pornesc motivati la drum. Fiecare are propriul sau ritm de dezvoltare, e ca atunci cand plantezi seminte si au ritm diferit de incoltire.Dar ce va pot spune sigur este ca, mai devreme sau mai tarziu, vor incolti.

Cu totii ne-am lalait la un moment dat si am amanat la nesfarsit sa luam decizii despre care stiam ca ne vor schimba viata in bine.

Intrebarea este: TU, cat te mai lalai? Cat timp, bani si energie mai ai de pierdut?

Alina

Sunt ciufut, dar ma tratez!

Se spune ca noi, romanii suntem un popor de oameni nemultumiti sau pe cale de a avea o nemultumire. Nu sunt expert in sociologie sa pot spune cu siguranta ca nemultumirea este o caracteristica specific romaneasca, dar vezi cu ochiul liber ca nu suntem un popor care abunda de fericire si ne simtim cel mai bine atunci cand ne varsam naduful comentand, criticand, plangandu-ne, cautand vinovati pentru orice.

Vezi asta de la discutiile ce au loc in carciumile din sate, pe holurile companiilor, pana la talk-show-urile de la TV. Mereu ne concentram pe ceea ce ne lipseste, pe probleme si ne consumam energia si resursele intr-un mod total neproductiv.

Ma uit in jurul meu, in Bucuresti. Peste tot, oameni nemultumiti: daca au bani, nu au familie, daca au familie, nu au copii, daca au copii, nu au casa, daca au casa, familie, copii, au datorii sau nu se mai iubesc si tot asa, e plin de oameni tristi in jurul nostru.

In coaching intalnesti fel si fel de situatii de viata si multe ori ma gandesc ca persoana care tocmai a plecat ar fi fericita sa traiasca viata persoanei care tocmai a intrat pe usa si care isi doreste o schimbare.

Culmea este ca, dupa ce isi ating obiectivele despre care cred ca le lipsesc ca sa fie fericiti, se bucura putin (cei care mai stiu sa se bucure), apoi se plictisesc si isi fixeaza un nou obiectiv care ii face sa fie nefericiti in perioada urmatoare. Cu totii am trecut pe acolo: am avut bani, dar nu am avut iubire, cand a aparut iubirea i-am cerut imposibilul, cand l-am primit n-a fost parca suficient, apoi ne-am dorit lucruri materiale, cand le-am primit ne-am dorit mai mult etc…

Cred ca ceea ce ne lipseste noua este o cultura a recunostintei. Sa ne oprim din cand in cand si sa ne uitam la tot ceea ce suntem ACUM, la cat de multe experiente de viata am trait, la cine am devenit de-a lungul anilor, la realizarile pe care le avem, la oamenii care ne sunt in preajma si nu la ceea ce nu avem.

Am o prietena, coach si ea, care a implementat un obicei in viata copilului ei: isi spun in fiecare seara motivele pentru care sunt recunoscatori. Chiar daca e plecata si nu este alaturi de baietelul ei la culcare, il suna, ii spune motivele pentru care ea este recunoscatoare in ziua care tocmai se incheie, apoi il intreaba pe el care sunt lucrurile pentru care este recunoscator. Baietelul creste cu obiceiul ca seara, sa se opreasca putin din tot ce face, sa se gandeasca la ziua care tocmai a trecut si sa fie recunoscator pentru tot ceea ce a invatat, trait sau experimentat in ziua respectiva.

E un obicei extraordinar si poate ca, daca l-am introduce in viata noastra si a copiilor nostri, am invata sa fim recunoscatori pentru tot ceea ce suntem, pentru tot ceea ce am invatat, trait si experimentat in viata noastra si am avea mai putin loc pentru nemultumiri.

Am simtit pe pielea mea ce inseamna sa ti se spuna: \”gandeste pozitiv!\” atunci cand te coplesesc emotiile negative si vezi doar negru in fata ochilor. Atunci numai de sfaturi si citate motivationale nu-ti arde, insa e bine sa stii ca in astfel de stari nu ajungi brusc, ci ele sunt uneori cauzate de obiceiuri proaste, repetate zilnic.

Unul dintre aceste obiceiuri este acela de a fi mereu cu capsa pusa, cu toane si in cautare de motive de carcoteala. Zilele trecute am circulat cu autobusul cateva statii si pe scaunele din fata mea stateau doua doamne, trecute bine de prima tinerete, care criticau si judecau incontinuu cu o placere deosebita. Se alimentau una pe alta cu subiecte si le placea la nebunie. Au luat, pe rand, tinerii din ziua de azi, politicienii, supermarketurile care umfla preturile, barbatii si cum ramanea una fara subiect, intervenea cealalta: \”Dar despre ……. ce zici?\”.Si se lansau iar.

Eu le spun oamenilor de genul asta “ciufuti”, dar le-o spun cu drag, pentru ca ciufutenia este, in esenta, o forma de protectie. Orice comportament are la baza o emotie, iar vesnica nemultumire poate ascunde foarte multe frustrari acumulate in timp indelungat. E greu sa traiesti si sa lucrezi cu astfel de oameni, dar pana si ciufutenia are leac, in cazul in care esti dispus sa lucrezi la acest comportament.

Primul pas este sa fii recunoscator pentru ceea ce ai deja in viata ta, apoi sa devii constient ca ai un comportament care ii streseaza foarte mult pe cei din jurul tau si sa accepti sa lucrezi cu un coach.

Coachingul este unul dintre instrumentele care te ajuta sa iti schimbi anumite comportamente care te impiedica sa ai succes, de la judecata, critica, comentarii distructive, impulsivitate, pedepsirea mesagerului sau obiceiul de a da mereu vina pe altii.

Mie imi place sa lucrez cu oamenii dificili, sunt o provocare pentru mine si a devenit cumva specialitatea mea, asa ca, daca aveti ciufuti prin preajma, faceti-va voua un bine, in primul rand si trimiteti-i la coaching. Din experienta mea, efectul coachingului s-ar traduce cam asa: dupa cateva sedinte se umple golul din jurul lor, pentru ca oamenii nu or sa ii mai ocoleasca, ci or sa vina inspre ei si le vor oferi caldura si dragostea de care au atata nevoie, iar viata voastra va deveni mult mai usoara.

Alina