Duca-se invartindu-se!

2015 a fost un an furtunos pentru multi dintre noi. La finalul lui 2014 ne asteptam cu totii la un an cu soare, mare lina si vant prielnic, dar n-a fost asa tot timpul.

Au fost zile in care brusc cerul s-a facut negru si te-a lovit de nicaieri ditamai furtuna. N-ai avut timp sa te pregatesti, pentru ca nu ti-ai imaginat ca o sa ti se intample vreodata. Si te-ai descurcat cum ai putut, te-ai udat, te-ai speriat, dar ai supravietuit. Si cand s-a terminat,  te-ai simtit mai puternic, ti-ai pus hainele la uscat, te-ai intins pe punte cu un pahar de vin langa tine si te-ai bucurat de soare.

Si cand te asteptai mai putin, te-ai uitat cu coada ochiului in zare si ai vazut o fasie neagra la orizont. Nu! Nu din nou! Si nici nu ti-ai terminat gandul si a inceput din nou. Marea lina a inceput sa fiarba sub tine, vantul sa bata violent. Deja stiai ce o sa urmeze, asa ca te-ai imbracat bine, ti-ai reglat velele si ai trecut la timona. Si te-ai luptat cu vantul, cu valurile, cu ploaia. De data asta te-ai descurcat mult mai bine. Si parca vinul e si mai bun si razele soarelui o binecuvantare.

Au fost multe furtuni  in 2015, dar am invatat sa navigam. Ne-am atins limitele, ne-am sucit si rasucit pana n-am mai stiut care-i nordul si care-i sudul, dar ne-am descoperit abilitati pe care nu credeam ca le avem. Pentru ca in furtuna singura ta sansa este sa lupti. Si sa te rogi. Cu umilinta si cu speranta ca exista cineva, acolo sus, care sa-ti auda ruga in tot vuietul ala imens.

Abia astept sa se duca naibii anul asta! Sa nu mai avem niciodata unul la fel! Gata, ne-am luat lectiile, acum stim sa apreciem soarele. N-o sa mai avem impresia ca ni se cuvine. O sa fim recunoscatori pentru fiecare raza de soare, pentru ca am trait abisul intunecat.

Sper ca 2016 va fi pentru toti un an cu mare lina, cu mult soare si cu vant prielnic. Un an in care barcile noastre sa ajunga la destinatie, sa ne bucuram de calatorie, sa fim sanatosi si sa avem mereu in preajma prieteni adevarati. Iar daca vor mai fi furtuni, stim ce avem de facut, deja suntem navigatori experimentati.

Alina

Ah, ce frumoasa e viata asta!

Am un prieten la Iasi care repeta tot timpul afirmatia asta: „Ah, ce frumoasa e viata asta!” La inceput ma irita, ma gandeam  ca e o gluma de-a lui care merge deja prea departe. De ceva vreme am preluat-o si eu, ca pe o melodie pe care o fredonezi, desi nu iti place, si te trezesti apoi ca incepi sa dansezi pe ea.

Oh, da! Viata asta este extrem de frumoasa cu toate incercarile ei. Frumusetea nu consta doar in momentele bune, de fericire, implinire, ci si in momentele grele. Pentru ca in momentele grele, viata iti da lectii importante. Lectii pe care, daca nu le inveti, le vei repeta la nesfarsit. E ca la scoala, ai invatat, ai luat examenul, treci la nivelul superior. N-ai invatat, mai repeti inca o data si inca o data pana iei nota de trecere. Si cand in sfarsit ai trecut, te simti puternic, invincibil!

Cred ca de Sarbatori am putea face mai mult decat sa mancam, sa bem si sa petrecem. Am putea sa ne gasim putin timp pentru noi si pentru cei de langa noi. Sa petrecem timp de calitate impreuna, sa ne conectam unii cu altii. Da, stiu, e de lucru, de pus masa, de facut vizite, de colindat. Suntem ocupati, intr-o permanenta alergare, chiar si acum. Trebuie sa ne vedem cu X si Y, sunt chestii de facut, traditii de respectat.

Cel mai de pret dar pe care il poti face de Sarbatori cuiva este sa asculti. Sa asculti fara sa judeci si fara sa dai sfaturi. Sa fii acolo. Sa te conectezi cu adevarat cu oamenii din jurul tau, cu partenerul de viata, cu copiii tai, cu parintii, cu cei pe care ii ai aproape.

Daca ai in jurul tau oameni care trec prin situatii grele, sunt bolnavi, batrani, singuri sau au diverse necazuri si vrei cu adevarat sa-i ajuti, asculta-i. Faptul ca-i suni doar sa le spui Sarbatori Fericite si treci mai departe nu-i ajuta cu nimic. Da-le atentie, intreaba-i cum se simt si lasa-i sa vorbeasca. Atat. O sa vezi atunci Magia Craciunului. O sa vezi cum simpla conectare va aduce alinare si bucurie.

Cu ceva timp in urma am vizitat un catun uitat de D-zeu din inima Ardealului. Case rasfirate pe dealuri cu oameni batrani si singuri, in care barbatii mai purtau inca \”haine romanesti\”, cum se spune in Ardeal, adica port traditional. Am trecut la un moment dat pe langa o casa si a venit la poarta o batranica mica, desprinsa parca dintr-o poveste. Am intrebat-o cum e viata ei in pustietate, din ce traieste, cum se descurca cu vitele de una singura. La plecare mi-a spus: \”iti multumesc de vorba\” si mi-am dat seama atunci ca eu i-am facut un dar si ea mi-a dat o lectie de viata. De fiecare data cand asculti pe cineva cu adevarat, oferi poate cel mai de pret cadou: linistea sufleteasca.

Si ia-ti timp sa te asculti pe tine. Du-te la plimbare intr-o dimineata, retrage-te departe de toata agitatia si stai putin de vorba cu tine. „Hei, tu ce mai faci? A mai trecut un an. Cum te simti?”

E ca si cum te-ai uita in oglinda. Daca zilnic te uiti sa vezi cum iti sta parul sau hainele de pe tine, de ce nu te-ai uita sa vezi cum stai si pe interior, din cand in cand? Sa mai maturi, sa mai duci gunoiul, sa mai speli pe ici pe colo ganduri si credinte care te tin in loc.

Fii bland cu tine, nu te judeca, gandeste-te la toate realizarile si la toate lectiile pe care le-ai invatat anul asta. Bucura-te pentru fiecare in parte. Nu-i asa ca ai invatat o gramada de lucruri? Ai trait o gramada de experiente, ai cunoscut oameni, ai evoluat. Si uitandu-te in urma la tot ce a fost anul acesta, la tot ce poti lua de aici si duce mai departe cu tine, nu-i asa ca-ti vine sa spui: “ Ah, ce frumoasa e viata asta!”

Sarbatori linistite!

Alina

Folosirea imaginii personale în promovarea propriei afaceri

Prima oara cand am vazut un antreprenor care isi punea fotografia in reclamele pe care le facea afacerii sale era in anii 90 si parea taaaare bizar. Lucram in publicitate pe atunci, la Evenimentul Zilei si cel mai mare client al nostru din Timisoara era Hotel Continental, care apartinea pe vremea aceea unui om de afaceri, Cornel Urcan.

?i acum imi amintesc reclamele imense, cat o pagina de ziar, cu poza hotelului si intr-un colt figura patronului. Pe vremea aceea, era vazut ca o mare indrazneala, abia ne scapasem de pozele Ceausestilor.  Eu il priveam cu admiratie, habar n-aveam pe vremea aia de Personal Branding, dar ma gandeam ca isi asuma cumva responsabilitatea asupra calitatii serviciilor. N-ai sapun la baie, il injuri pe Urcan, ca tot era zilnic in holul hotelului…

A mai trecut ceva vreme si au inceput sa apara si la noi tot mai multi antreprenori, mai ales cei din domeniul  dezvoltarii personale, care au invatat sa isi foloseasca imaginea proprie in marketing. Am chiar si modele de CEO sau manageri din companii care si-au facut brand personal si au ridicat astfel imaginea companiei, ca sa nu mai vorbesc de imaginea lor profesionala.

Eu am avut mari retineri sa fac asta si, datorita acestui lucru, am pierdut timp si bani.

Retinerile mele veneau din 2 motive:

Un soi de \”modestita\” tipic ardeleneasca prost inteleasa ce vine din educatia primita acasa:”No, tu fata ce o sa zica oamenii aia cand te vad?”, „?ezi bland si lucra tu bine ca or afla ei de tine la un moment dat si te-or cauta”
Pentru ca am lucrat toata viata pentru branduri, credeam ca este suficient sa construiesti brandul de firma, nu e nevoie de brand personal.
Dupa ce am devenit antreprenor si m-am dat singura cu capul de pereti incercand sa ma ascund in spatele unei sigle frumoase, mi-am dat seama ca n-am incotro. Firma sunt eu, imi place sau nu, trebuie sa ies la lumina si sa spun lumii povestea noastra, pentru ca oamenii fac afaceri cu oameni, nu cu sigle. Daca nu te stie lumea si nu are incredere in tine, poti sa ai in traista cele mai bune produse din lumea asta, ca ramai cu traista plina si cu buzunarele goale.

Ca sa scap de mentalitatea de acasa, m-am gandit in primul rand ca sper ca “oamenii aia”sa zica de bine, ca alta fata n-am si apoi m-am gandit la toti cei care sunt foarte buni in meseria lor, muncesc pe branci si nu-i vede nimeni pentru ca nu vor sa iasa in evidenta sau nu stiu cum sa o faca.

Nu vroiam sa ma pierd in anonimat, scopul pentru care facem afaceri este sa facem bani, bani faci doar daca esti cunoscut pe piata, asa ca, am cautat specialisti de la care sa invat. M-am calmat repede, pentru ca mi-au cerut niste mii de euro pe care nu le aveam si, fiind si trainer de meserie, mi-am facut curaj si…mi-am cumparat o licenta de curs de Personal Branding din Marea Britanie. S-o facem lata, zic!

Asa functionez eu, intai fac scoala si apoi pun in practica, nu functionez dupa ureche ca m-am ars de multe ori. Apelez intai la specialisti ca sa nu pierd timpul cu experimente. Ce am invatat parcurgand cursul de Personal Branding si facand toate exercitiile mi-a schimbat total viziunea si business-ul.

Cel mai important lucru pe care l-am invatat este ca autenticitatea vinde. Nu trebuie sa proiectezi  in piata o imagine falsa, ci sa te arati lumii asa cum esti tu.

Ca urmare, si tu, la fel ca mine esti un mix de educatie, experiente personale, obiceiuri care te fac unic in lumea asta. Daca eu sunt o ardeleanca pasionata de yachturi, training, arta, muzica rock, sloboda la gura si cu 15 ani de corporate in spate, atunci toate astea sunt componentele brandului meu personal. No, asta sunt, asa ma prezint lumii, n-am sa cum sa imi construiesc o imagine de doamna batoasa si fandosita, ar insemna sa port tot timpul o masca ce m-ar stresa la maxim si ar fi foarte usor de depistat.

Un alt lucru pe care l-am invatat in curs este ca o sigla, un site, o noua freza si un nou costum, nu sunt decat modalitati de impachetare a brandului tau personal.  Inainte de a-ti construi imaginea pe care o prezinti lumii, tu trebuie sa stii foarte clar la ce te pricepi cel mai bine, care este viziunea ta, misiunea ta, care isi sunt obiectivele si apoi cum iti construiesti mesajul, cui te adresezi si cum iti faci reclama. Daca nu stii unde vrei sa ajungi, vei pluti in deriva si celorlalti le va fi foarte greu sa te urmareasca. In plus, o imagine fara o constructie solida in spate e ca o fatada de carton care va pica la prima rafala de vant.

Daca stiam ca doar lucrand la brandul meu personal, o sa trec la nivelul superior in business, o faceam de mult. Asa, am pierdut timpul, crezand ca, daca ies in fata e dovada de orgoliu.

Ca urmare, daca esti antreprenor sau ai de gand sa pornesti ceva pe cont propriu, investeste intai in tine si apoi in firma ta, pentru ca, pana la urma, tot businessul tau se reduce la tine.

Lasa \”modestita\” deoparte si iesi in evidenta! Clientii tai abia asteapta sa te cunoasca!

Alina